Sa o iau de la capat?

Buna,

Am postat acelasi mesaj la subiectul "Un cabotin sau ce si de ce ..." dar am fost sfatuita (mi-am dat si eu seama dar deja postasem) sa deschid subiect nou. Asa ca o fac:

"am mare nevoie sa spun cuiva ce am pe suflet si cred ca voi sunteti persoanele potrivite. In primul rand, imi cer scuze anticipat daca nu voi fi coerenta.
Sunt casatorita de aproape 14 ani si il cunosc de 17 (adica de pe la 18 ani). Avem un copil de 4 ani.
Am aflat ca el, de 3 ani, suna la escorte sexi (curve). De fapt anul trecut in toamna, i-am gasit in masina o foita cu numere de telefon, l-am intrebat ce e, a inceput sa rada, sa se agite, am pus mana pe tel sa sun...pana la urma a recunoscut ca a sunat DAR nu a fost. Ma rog, am trecut peste asta, ne-am certat, cateva zile nu am fost om. de atunci cred ca de max 2 ori am batut un a-propos tot asa la vreo cearta.
Saptamana trecuta am descoperit ca el isi facuse o firma cu un prieten chiar daca, acum 1 an cand am vorbit, nu am fost de acord (tipu este un neserios si o recunoaste si el). Dupa amiaza, in ziua aia, s-a dus sa il ia pe copil de la gradinita si l-a trimis acasa fara sa vina si el. L-am sunat si nu voia sa vina. Am inceput sa ma gandesc la multe...cum a putut sa stea in minciuna ataa timp, 1 an, mai ales cand ii mai ziceam: "cum ai putut sa ii dai o copie dupa buletin, daca te trezesti cu surprize pe acasa, amenzi, credite de paltit, etc." si el nu zicea nimic sau facea: eee exagerezi ca de obicei.
Cert este ca, nevrand sa vina sa discutam gandurile mele au luat-o razna. Si m-am pus pe cautat in listingurile de la facturile de telefon. Am gasit prima data, ca a mai sunat (nu numai in sept cand i-am gasit si hartiuta)a sunat si de ziua lui, cand eram plecata cu copilul, a zis ca era trist. Doua zile iar nu am fost om.
Iar au inceput gandurile, am revazut certurile nostre, intamplarile si toate cel (era nervos, ma ameninta ca pleaca, a venit si boli venerice acasa, etc.)
Dupa alte doua zile am descoperit ca el suna din 2009. Iar ieri, am descoperit ca suna din toamna lui 2007 (copilul avea 1,3 luni, il duceam la cresa).
Probabil ca, nu mai am listinguri asa de vechi ca cine stie ce mai descopeream.
Si mi-a recunoscut ca nu a fost decat o data, de rau ce este, din curiozitate, etc. Prima data o baga pe aia: pai daca ne certam tot timpul, bla bla. I-am zis ca nu e asta, ca ai sunat si cand nu eram certati, ca au fost si perioade bune, frumoase, etc.
Ma uitam pe forum si in jurnalul meu, unde mai scriu sa ma descarc. Exact din ian 2008 am inceput sa simt rautatea lui, faptul ca s-a schimbat, se supara pe mine imediat (si nu vorbea nici cu copilul). Chiar aici ceream ajutor atunci, daca stie cineva un psiholog sau consilier marital.
Am zis, ok, sunt probleme dar hai sa le rezolvam cumva. Cand i-am zis de psiholog, mi-a ras ironic (face asta destul de des, raspunde ironic, ma ia peste picior ca tot timpul exagerez, si nu mai termin cu discutiile): "mie nu trebuie sa imi zica cineva ce sa fac, ce? eu nu am creier?". Acum, chipurile ar vrea sa mearga...
Si colac peste pupaza, anu trecut am depus dosarul pentru emigrat in Canada. Probabil vroia sa plecam sa dea la spate trecutul.
Nu stiu ce sa fac, incotro sa o iau...sunt terminata...credeam ca un copil va schimba relatia noastra in bine, ca o luam de la capat...
CE SA FAC???"

El e genul de persoana care a mintit tota viata, i se trage din copilarie de la parintii care nu au vorbit cu el (poate e si genetica treaba ca asa face si maica-sa). M-am luptat toata casnicia mea sa il fac sa isi castige respectul de sine, sa isi asume faptele si vorbele, sa fie mai deschis, sa vorbeasca mai mult. Daca ne certam eu vroiam sa vorbim, sa analizam situatia, sa cautam si sa gasim solutii. Pentru el era un efort prea greu. El se supara pe supararea mea, imi zice sa il las o noapte si dupa aia vorbim. Am incercat si asa (chiar daca mi se pare egoist, eu nu rezist si nu imi place sa fiu suparata, vreau atunci sa rezolv lucrurile) mi s-a intamplat sa imi zica: nu mai tin minte, nu mai stiu.
De fapt acestea sunt cuvintele lui favorite: nu stiu (de prst ce sunt, tampit, daaa tu esti cea mai buna si toti sunt rai), nu mai tin minte (trebuia sa ma intrebi atunci).
Cica eu traiesc in trecut, ii reprosez la aproape fiecare cearta lucruri din trecut. Pai daca nu le-am vorbit deschis nici o data si nu le-am rezolvat. Ok am zis, acum ceva vreme (1 luna, 2) ii ziceam in masina: "draga, daca tu spui sa nu mai traim in trecut, sa il uitam si sa privim inainte, eu cred ca nu exista viitor fara tracut. daca de ex, in trecut am facut o greseala inseamna ca in viitor o voi face din nou, pentru ca, uitand trecutul, am uitat ca a fost o greseala)" Nu a mai zis nimic.
Ironia sortii, vietii, nu stiu, ca saptamana aceasta sa aflu de greselile lui (pe care le tot uita, nu?)
Poate eu ar trebui sa ma simt "norocoasa" ca nu si-a gasit o amanta(oare), chiar el mi-a zis (puteam sa imi gasesc o amanta, bla)

pink_heart spune:

Raspunsul e la tine...invata sa comunici cu sufletul tau,el iti va spune ce sa faci...
Tu ce vrei?Tu ce iti doresti?
Daca tu crezi ca poti sa treci peste si vre sa treci peste,ai spus ca vrea sa mearga la psiholog de data asta...atunci cauta un psiholog si mergeti impreuna...
Personal eu nu cred ca un om se poate schimba,eu nu as putea sa iert minciunile astea,dar aici este vorba de tine...

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe

mirela0521 spune:

cred ca dupa 17 ani de stat impreuna cu el te-ai cam lamurit ce poate si ce nu poate sa faca pt tine, pt copil si pt el si care sunt limitele lui in general. cred ca in inima ta stii ca anumite lucruri nu se vor schimba niciodata.
dar pt toti anii acestia traiti impreuna merita incercat sa discuti cu el, sa dati amandoi cartile pe fata si sa vezi ce anume este dispus sa faca/sa schimbe din comportamentul lui care pe tine te deranjeaza.
probabil ca un pshitoterapeut ar fi de mult ajutor sa depasiti situatia, daca aveti posibilitatea si vointa sa mergeti la cineva. daca nu, macar discutati totul amandoi. spune-i clar si raspicat tot ce te framanta si toate inconvenientele, toate suspiciunile oricat de intemeiate sau nefondate ar fi pt ca doar o sansa ai sa spui totul. data viitoare nu te va mai asculta.
barbatii nu sunt facuti sa asculte de 10 ori o poveste, sa li se spuna "mereu acelasi lucru", iar noi femeile cam avem darul sa "vorbim aceleasi discutii", cum bine spunea cineva...
bafta si speranta iti doresc!


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Gabi_K spune:

Mie mi se pare ca omul tau are identitate dubla. O viata de care stii tu, si una pe care o traieste in realitate. Dovada: are firma de 1 an, si nu stiai, merge la femei, face ce vrea. Si bineinteles "tu esti de vina" (asta o fi in capul lui), ca daca discuta cu tine, nu l-ai fi lasat sa faca firma cu prietenul. Cat despre femei, no comment.
Cu emigrarea in Canada- da, ok, lasi totul in urma, dar si acolo sunt oameni, societate- deci daca vrea, exact asa va trai si acolo.

Intrebai ce sa faci. Pai depinde de tine. Daca poti suporta omul asa cum e, daca nu te deranjeaza sa-l "cauti" in facturile de telefon, daca nu te deranjeaza ca poti afla iar chestii dureroase, ramai cu el. Insa daca te-ai saturat sa stai cu un om caruia nu-i pasa de sotie, daca nu-ti convine sa ai mereu motive de gelozie, daca nu-ti place ce gasesti in factura detaliata, zi la revedere. E viata ta si copilaria copilului tau la mijloc. Ai grija de ele, ca nu se pot repeta, daca le strici din prima.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Dahriana spune:

Eu una eram ferm convinsa ca la sfarsitul subiectului deschis de tine , scrii pe undeva ca ai plecat de langa el.

Nu mi-a venit sa cred si inca ma crucesc , ca inca il mai suporti langa tine.


Escorte , ascunzisuri , firme fantoma deschise cu persoane dubioase , el de o sinceritate inexistenta , refuzul de a comunica , faptul ca te flituieste asa in conversatii si mai mult , te ia si peste picior...mie astea mi-au spus tot.


Boli venerice , viata dubla , prositutate , telefoane la alea ...Ce vrei mai mult ?


Eu cred ca omul asta nu poate sa faca mai rau de atat . A mai ramas sa te bata . Ca in rest....eu nu am vazut nici o parte pozitiva in el .

Si orice calitate iesita din comun ar avea , faptul ca are defectele astea , ii umbresc orice calitate.


Eu sunt o persoana radicala si cu siguranta nu as mai fi stat langa el demult .
Nici cu 10 copii dupa mine nu as fi acceptat ca el sa vina de la curve si sa se bage in pat langa mine.

SEPH0RA spune:

Multumesc din suflet pentru pareri. Cu el nu cred ca mai pot discuta...oricum 90% din discutii sunt monologuri.
El are o firma de 4 ani (l-a sugestia mea pentru ca la serviciu avea un sef stresant, rau si venea acasa tot mai abatut; atunci am zis: las-o naibii e viata noastra, sanatatea noastra, da demisia, fa firma si lucrezi pentru tine, te ajut vedem noi ce facem nu om muri de foame - si nu e prima data cand fac asta, sunt alaturi de el...). Acum 1 an si jumatate mi-a spus ce parere am de dorinta acestui prieten, i-am spus parerea mea (si m-a intrebat de mai multe ori de-a lungul a 4-5 luni) si atat.
Cand l-am intrebat "de ce 3 ani?" mi-a raspun: "de golan, de rau, dar nu mai fac", si eu "pai de ce te-ai oprit? pentru ca te-am prins?" si el "da". Cam astea sunt justificarile lui.
Astazi l-am intrebat: "tu ce crezi: va mai fi ca inainte?" si el "da daca imi rezolv problema (ca problema este la mine)" si eu "cum? la mine este problema?" el "da, ca ti-am zis ca nu mai fac, ca m-am cumintit si nu mai fac". Mi-a zis acum 4-5 zile ca ma iubeste si nu vrea sa ne piarda.
Ce ma mai deranjeaza ca toti acesti ani "ma ameninta": "pai o sa plec, pai mai bine ne despartim". Chiar si acum mi-a spus calm: "vezi ce ziceam? ca e mai bine sa ne despartim". I-am spus de multe ori sa termine cu asta. Chiar azi i-am spus sa termine, daca vrea sa plece sa plece, nu il tine nimeni cu forta. Oricum ma simt santajata si amenintata.
Deci problema este la mine ca nu il cred....am zis ca fac o statistica pe forum, un fel de "ce parere aveti", si sa vedem ce zic oamenii, sa ne judece altii.
Deci, ce parere aveti? A sunat la curve pe parcursul a 3 ani, in jur de 15 zile cu 3-4 telefoane pe zi (asta ce am descoperit ca nu mai pot sa caut...), a recunoscut ca a fost doar o data (dar unele apeluri sunt de 2 min si de 3 ori la acelasi numar pe zi). Credeti ca a fost doar o data?
A propos, pe 01.02.2008 ceream ajutor pe forum pentru un consilier marital iar el, are in listingul din aceeasi data apeluri la curve (acolo a cerut el consiliere).

Dahriana spune:

SEPHORA , el vad ca-i dezinteresat .
Te iubeste , te vrea - dar sunt numai vorbe .

Vina de fapt o arunca asupra ta si se asteapta ca tu sa uiti ce a facut , nu sa te convinga el ca mai merita o sansa , prin fapte .


Atata timp cat el nu face nici un efort, nu stiu de ce te-ai obosi tu sa ii explici ca trebuie sa faceti ceva sa remediati lucrurile .

El cand o sa faca asta ? Cand o sa-si dea seama de situatia reala dintre voi ?


Da , el la escorte s-a consolat in timp ce tu te chinuiai sa gasesti un psihoterapeut .

El se vindeca prin sex , nu prin palavrageala.

Ca eu sper ca nu crezi cumva ca acele apeluri au fost doar asa , ca sa aiba si el cu cine sa comunice pt ca era trist.
Escortele nu sunt psihologi . Ele fac sex pe bani !

Cand ti-a luat ultimul cadou ? Cand ti-a demonstrat ultima data ca ai ales bine atunci cand l-ai luat de barbat ?

Sau banii aia s-au dus pe tarife la escorte ? Ca-s destul de scumpe sa stii ...

CorinaDani spune:

sincer ? nu se va lecui niciodata. te va minti si va merge la escorte ori de cate ori va avea ocazia, cu sau fara complicitatea prietenilor neseriosi.

mai bine fa-ti niste analize amanuntite, sa nu te fi ales si tu cu cine stie ce grozavii (HPV, HIV), ca boli venerice spui ca a avut.

apoi da-i un ultimatum : ori mergeti la consiliere familiala si isi baga mintile in cap, isi asuma greselile si termina cu minciunile, astfel incat sa mai dati o sansa acestei casnicii, ori va vedeti fiecare de drumul lui. cu un asa tata, si copilul vostru va avea de suferit la un moment dat, nu este cel mai bun exemplu de tata si nu cred ca-ti doresti ca micutul vostru sa creasca influentat de exemplul negativ al sotului tau.

va fi extrem de greu sa emigrati si tu sa nu stii ca te poti baza 100% pe el. nu ai garantia ca odata emigrati, el va renunta la proastele obiceiuri de aici. poate ca va fi si mai rau, va da de greu, nu va mai avea propria firma si va fi obligat sa lucreze iar la patron, nu va avea complici sau prieteni neseriosi, va simti ca e prins in capcana si ghici ce ? tot pe tine va da vina, ca l-ai obligat sa emigreze, ca va era mai bine acasa.

si acolo sunt escorte, nu-i asa ? daca dispune de banii necesari, nici nu are nevoie sa se inteleaga cu ele in aceeasi limba.



Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

SEPH0RA spune:

Multumesc mult de mesaje.
Caut totusi un psiholog sa fiu impacata ca am facut totul.
A propos de prieten mi-a zis ca credea ca a facut o fapta buna (el mai face de astea), ca l-a batut la cap sa il ajute (nu putea singur ca, cica nu putea sa isi faca carte de munca = minciuna, dar sotul nu stia). Deci s-a lasat induplecat. Ok am zis, dar de ce ai tacut in tot acest timp?
Iar de escorte zice ca au fost doar "crize" hormonale, de golan, etc. si ii pare rau.
Oricum au mai fost episoade in viata noastra de "minciuna", de altele, dar imi zicea "pana nu il prind in pat cu cineva inseamna ca nu m-a inselat". Adevarul ca exista prezumtia de nevinovatie.
Acum ii "trantesc" toate sarcinile si indatoririle pe care le luasem asupra mea: sa decida ce sa facem, sa intrebe de psiholog, sa se ocupe singur de firma si mai am. Cu siguranta am gresit ca m-am implicat prea mult si el "s-a asezat" comod.
Multumesc inca o data!

SEPH0RA spune:

Nu mai zice nimeni nimic?
Voi ati lua-o de la capat?

cristinuk@ spune:

nu nu as lua o de la capat .... mi ar fi pur si simplu scarba...