De ce e atat de nociv co-sleeping_ul?
Raspunsuri - Pagina 4
Lorikay spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Ilinca_M.
Doamne iarta-ne si miluieste-ne pre noi, de parca aia de practica co-sleeping au doua variante: ori nu mai fac "ceva" never ever, ori fac "ceva" in pat cu copilu'   Sper ca nu e nimeni atat de sick pe lumea asta incat sa faca "ceva" in pat cu copilul... |
Imi cer scuze,
m-am exprimat gresit, nu asta am vrut sa se inteleaga ci faptul ca, cel putin pentru mine, nu ar mai fi nimic spontan, ar trebui cumva planificat.
mcoca spune:
Este o chestie culturala. De aceea sunt toti "oripilati". Generatia parintilor nostri era mult mai stricta decat generatia actuala in privita asta. am o colega care povesteste ca daca se scula noaptea, mergea sa doarma ca un caine pe jos, la picioarele parintilor. Nu avea voie sa urce in par. Generatiile tinere accepta copilul in pat, dar ocazional. Copilul stie ca are camera lui, patul lui, dar poate veni oricand in patul parintilor.
Vicky si Printzesone
alex_andra spune:
Nu e vorba ca generatia parintilor nostri a fost mai stricta, cel putin, nu in cazul colegei tale.
Parintii ei erau niste cretini.
Cum sa doarma copilul la picioare, ca un caine??
Si eu mai dormeam cu parintii mei in pat, daca vroiam.
da, aveam camera mea, patul meu, dar, daca simteam nevoia, ma duceam oricand vroiam la ei, sau o chemam pe mama la mine.
mcoca spune:
Tu vorbesti despre generatia parintilor nostri in Ro, eu vorbesc despre francezi; de unde decalajul cultural ...
Vicky si Printzesone
alex_andra spune:
Ah, scuze:)
Chuny spune:
Soacra-mea si vecina-mea si multe mame ce au acum cam 60 de ani isi legau copii de pat la orizontala ca sa doarma si sa nu iasa din pat (deci copilasi ce aveau mai mult de 1 an ...) Cica asa era moda, de asta si soacra-mea e oripilata de felul meu de a-i creste.
lucialu spune:
In principiu avem patut. Dar bebe a hotarat singurica unde sa doarma, cu mine, efectiv nu am avut incotro.
Nici nu s-a pus problema sa o asfixiez sau altele, ori ca am somnul usor ori ca s-a declansat instinctul matern, mai degraba ambele cred ca au fost. E adevarat ca somnul meu a fost si s-a dus, e adevarat ca avem una bucata tatic exilat, dar cum nu s-a pus problema sa adaptam copilul la nevoile noastre, ne-am adaptat noi astia mari la nevoile ei. Momentan inca mergem pe linia asta pen ca dansa nu accepta altfel. De la 2 saptamani de viata ma cauta cu piciorul pe sub plapuma sa vada dc sunt acolo.Si stia precis dc nu sunt in pat cu ea.
Cum am fi preferat? Pai normal cu pui mic in pat propriu.Dar pe noi nu ne-a intrebat nimeni
Asa ca in cazul nostru n-au contat studiile, parerile pro contra nanic impreuna.
cristinuk@ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sibylle Soacra-mea si vecina-mea si multe mame ce au acum cam 60 de ani isi legau copii de pat la orizontala ca sa doarma si sa nu iasa din pat (deci copilasi ce aveau mai mult de 1 an ...) Cica asa era moda, de asta si soacra-mea e oripilata de felul meu de a-i creste. Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir ***  *** Anna, o nastere cu viteza |
am mai auzit eu de astea pe aici dar speram sa fie cazuri izolate
Roxxy80 spune:
Eu am doi copilasi. Amandoi (pe rand) au dormit in primele luni de viata cu noi in pat. Fetita a ales sa doarma la ea in patut de pe la 10 luni. Eu mi-as dori foarte mult sa mai doarma cu mine. O iau in pat cateodata langa mine si ea se ridica in picioare si imi arata patutul. Baiatul a dormit cu noi primele luni, pe urma a dormit la el in patut si de cand s-a nascut Maria, el doarme cu taica-sau (si e tare mandru ca ei dom ca baietii ). Mie mi se pare minunat sa-i simt langa mine. Niciodata nu m-a interesat ce zic unii si altii.
Mi-aduc aminte cand era Matei micut si avea nopti in care dormea la el patut iar sotul imi spunea: ''hai sa-l gadilam ca sa se trezeasca si sa-l luam cu noi in pat ca mi-e dor de el'' (in conditiile in care patutul era lipit de patul noastru).
nemora spune:
eu consider co-sleeping-ul foarte bun, fiindca niciun pui de niciun animal nu doarme in patutul lui, in camera lui. dar nu asta e argumentul suprem, ci faptul ca fimea cea mare a fost un copil mai anxios care a avut nevoie de asta, iar la cea mica, a zis tatal sa o duc sa doarma cu el, dupa 1 an.
cea mare doarme cu mine, cea mica cu sotul. culcam copiii, si ne intalnim in sufragerie. copiii se simt foarte safe si foarte bine. nu vad la ele decat ca-s foarte sigure pe ele.
eu nu am dat nimanui dreptul sa-mi comenteze optiunile. cum, are 1 an jumate si alaptezi? nu e bine! "asta e parerea ta, eu am alta parere"; doctorita, cum doarme cu tine? da, si ce? asta e.
daca asa simti, asa fa, mie-mi plac oamenii care-si asculta instinctele in ceea ce privesc copiii :)
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.