Parinteala nepavloviana(2)
Raspunsuri - Pagina 7
Monnvas spune:
Alex_andra sa-ti povestesc cum "am fost dezvatata" de agresivitate in familie. Cred ca am mai scris undeva, asa ca daca ma repet iti cer scuze.
Aveam vreo 6 ani si nush cu ce m-a enervat bunicul. I-am zis "prostule" si cred ca i-am si dat una. Imediat ai mei s-au sesizat si m-au pedepsit - m-au trimis in camera, singura. La noi in familie nu ca nu se lovea, dar nici macar nu se rosteau asemenea cuvinte. Imediat apare bunicul, ma ia in brate si ma pupa si-mi zice: "iarta-ma, am gresit si eu, hai sa ne impacam". In momentul ala mi s-a prabusit lumea in cap, m-am simtit mica-mica si vinovata, abia atunci am inteles de fapt greseala mea. Si n-am mai repetat.
Morala: s-ar putea ca un asemenea plus de afectiune si de intelegere sa dea rezultate.
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
Monnvas spune:
Narcisa, io am intrat cam tarziu la topicul asta si nu stiu daca ai primit niste rezolvari. La noi in casa, toate obiectele interzise au fost ridicate de la raftul 4 in sus, ascunse sub prosoape, prin dulapuri. Sertarele sunt lipite cu scotch, noptierele intoarse cu fata spre perete, prizele au avut protectii (acum nu mai e nevoie, imi zice: "mama priza, Cristi nu priza"). Important e ca din fiecare crizuta se poti detasa un factor declansator, ca sa-l elimini din peisaj.
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
rrox3 spune:
Alex-andra sa fie cumva cineva apropiat in trecutul tau care tipa sau care nu putea tolera tipatul?
Asa e, nu constient faci asta. E ceva in subconstientul tau care reactioneaza imediat si ia masuri asa cum a invatat odata demult. Incearca sa fii putin observatorul tau cand te superi (sau cand te infurii, banuiesc acelasi tip de reactie), vezi exact ce simti si ce gandesti, pas cu pas. Pastreaza-te putin detasata de ceea ce se intampla. Nu-i usor, da' se poate daca insisti.
Lali nici macar nu trebuie sa-i explici. Ajunge sa o simta din ceea ce faci, din felul cum reactionezi. 
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Ah, fetelor, ce-mi faceti voi mie:) NU ma pot concentra la servici si dosare  Agnes , am retinut, o sa ma gandesc mai mult la asta... O data m-a suparat seara...nu am bagat-o in seama vreo 20 de minute, pana cand ne-am dus la culcare si ea mi-a cerut mana, ca nu poate sa adoarma decat tinand-o de manuta. Eu, stateam langa patutul ei si i-am zis ca nu-i dau mana, pt ca-s suparata pe ea, ca stau langa ea sa adoarma, dar nu o tin de mana. Atunci...fi-mea mi-a dat o lectie: s-a ridicat in fund, ii picau ochii in gura de somn, dar luase o figura de copil incapatanat si refuza sa adoarma. Am zambit , am mangaiat-o, si i-am luat manuta. A zambit si in secunda nr 5..a adormit :) Pisigri, eu nu consider ca fac front comun cu tati. Eu chiar sunt suparata, nu ma prefac, ca sa-i dau o lectie. Eu , atunci cand sunt suparata nu pot sa te pup. rrox, o sa incerc sa fac asa. Poate ca va da roade, cine stie? dar..as vedem...e posibil sa fie o atitudine fortata, din partea mea si din cauza asta sa nu aiba efectul scontat. dar..incercam, incercam BAZAR UMANITAR |
Alex_andra,
multumesc pentru dialogul de astazi, l-am simtit ca fiind foarte autentic. Si stii, chiar vroiam sa-ti zic ca eu cred ca de aici se trage mare parte din incapatinarea leoaicei tale Ii multumesc si Roxanei ca s-a implicat.
Iata ce aspecte complexe se ascund in spatele unei "reguli" simple !
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lali Stiu ca o parte din voi ar spune ca acel copil nu trebuia bagat in pat ci trebuia lasat sa se culce cand vrea el. Uite eu nu sunt de acord cu asta in particular pentru copilul meu. Eu am incercat asta in vacanta, sa-l las sa doarma cand vrea si cat vrea. Rezultatul dupa cateva zile a fost un copil cu cearcane, super-irascibil care nu mai facea nimic cu placere toata ziua. Efectiv am simtit ca o ora de culcare adecvata este ceea ce are el nevoie, este un ajutor si nu o impunere din partea mea. |
Mi-ar place sa discutam despre asta. Eu sunt in faza ca am inceput sa tin cont nu numai de ceea ce vad (ochi rosii si mici, iritare,...) ci si de ce-mi zice copila mea (mami, ticke-tacke inseminind ca vrea la somn), am inceput sa inlocuiesc statul in pat (eu impreuna cu ea pina adoarme) cu activitati linistite daca vad ca nu adoarme imediat la ora stiuta dupa prinz si chiar am inceput sa nu mai simt disperare daca nu doarme deloc
Ma gindesc ca in cazul puiului tau, daca am inteles bine are 6 ani si ceva, este nevoie de mai mult timp pentru a "reinvata" sa se regleze singur cu somnul.
Sunt curioasa de alte experiente si pareri...
Jasmin012 spune:
Monnvas, bine ai revenit. Mi-era dor de tine. 
In locul mamei din povestirea Vivianei eu m-as fi dus la nani cu copilul pana ar fi adormit. de fapt eu chiar asta fac, desi nu mereu am chef sa dorm la 10 seara.
Nu e ok sa i se imprime copilului faptul ca este iubit doar cand e bun si cand se poarta frumos. Nu e normal ca el sa cerseasca dragostea noastra si sa se poarte bine doar ca sa fie acceptat. Important e ca el sa simta (nu numai sa auda) ca parintii il iubesc indiferent ce face.
Lali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Lali nici macar nu trebuie sa-i explici. Ajunge sa o simta din ceea ce faci, din felul cum reactionezi. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Asa e.
Acum nu mai trebuie.
Poate eu nu eram asa sigura pe mine, ma refer la faptul ca reuseam sa transmit non verbal asta, si de aceea am simtit nevoia sa verbalizez.
rrox3 spune:
Multumesc Mihaelka
Da Agnes intotdeauna in spatele unei reactii rigide gasesti o credinta/nevoie/aparare subconstienta puternica. E nevoie doar sa ramai deschis si sa o cauti.
alex_andra spune:
Rrox, parintii mei se certau cand eram mica si eu imi doream sa adorm mai repede, pentru ca ma gandeam ca, odata adormita, dimineata vine repede si e ca si cum noaptea nu mai exista, deci dispar si certurile:)
Poate o fi de acolo, nu stiu.
NU ma simt afectata de acele certuri si pana azi nici nu m-am gandit ca poate cenzurarea sentimentelor bune, in momentele de suparare ar avea vreo legatura cu faptul ca nu suport tonul ridicat si ca asta ar avea vreo legatura cu copilaria, cu certurile de atunci.
Iar, ce e drept, eu, pana sa nasc nu am avut sa-=i reprosez mamei mele mai nimic.
Dupa ce am nascut, parca mi-au revenit flashuri din copilarie cu diverse chestii care, se pare ca m-au marcat.
Ma rog, sunt amanunte, chestii minore, teoretic.
Agnes, si mie mi-a placut dialogul si ma bucur ca s-a implicat si Roxana, mi-a dat o tema de gandire
Am fugit, va las, vine fi-mea la servici si pana diseara cand se culca, nu mai pot fuma, asa ca bag repede 2 tigari
rrox3 spune:
Nu sunt minore Alex_andra, doar le minimalizam noi rational, ca sa ne aparam de ele, sa le tinem departe.
Cand un copil asista nepunticios la certurile frecvente ale parintilor, se teme, nu se mai simte in siguranta. Sunt sentimente foarte puternice pentru el, fiind atat de mic si atat de dependent de parinti. Una din modalitatile prin care se apara de ele, e cenzura.
Adult fiind, tipetele si certurile il fac sa regreseze intr-o stare emotionala din vremea cand se simtea atat de inspaimantat si neajutorat... asa ca, din nou, cenzureaza emotiile, fiindca nu vrea sa ajunga in starea aceea. Automat nu mai e disponibil emotional pentru relatia prezenta, acum si aici, o parte din el e inactivata.