Parinteala nepavloviana(2)
Raspunsuri - Pagina 4
Lali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Lali, mi-a placut mesajul tau!  In mare, asa gindesc si eu si asa se intimpla si la mine lucrurile, cind bine, cine mai putin bine, cind groaznic de rau, adica sint depasita de tot (ca acum! ).Eu nu cred ca un parinte care isi iubeste copilul si are interesul sa-i fie bine in viata, vrea sa faca altfel lucrurile, adica sa nu-l creasca asa cum i se potriveste copilului. Cred ca toti parinti din aceasta categorie vor acest lucru. Subiecte de acest gen exista pentru ca, uite, desi vrem, e greu de facut. Pentru ca noi consideram anumite lucruri valabile si cind eram noi mici si acum, cind noi sintem mari si avem micuti, ca sa nu le mai pomenesc pe cele universal valabile de cind lumea si pamintul... si nu stim intotdeauna cum sa le facem la fel de importante si pentru ei, cum sa le transmitem mesajul ca sint lucruri, care bine facute, nu le aduc decit beneficii in viata. Si aici intra multe, de la igiena pina la comportament social, de la modul in care iti petreci timpul liber pina la studiu si dezvoltare personala. CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon) |
Te contrazic doar putin. Eu cred ca sunt multe exemple de parinti care vor sa faca foarte bine lucrurile dar se raporteaza doar la relatia pe care au avut-o ei cand au fost copii cu proprii parinti. Adica daca ei au fost crescuti foarte sever si au resimtit acest lucru incearca sa faca exact pe dos convinsi ca fac bine.
Insa copilul nu e copia noastra fidela si se poate sa aiba nevoie de reguli. Sau viceversa.
De aceea sustin ca cel mai important lucru este sa-ti cunosti copilul, sa-i stii reactiile sa discerni cand trebuie sa insisti pe ceva si cand trebuie sa o lasi mai moale.
Si, la fel, sa fii dispus sa renunti la sabloane si sa incerci mai multe variante sa fii flexibil ca parinte. Trebuie sa stii sa analizezi si sa nu ai teama de a schimba o decizie sau de a da dreptate copilului.
Dar asta consuma timp si nervi iar disponibilitatea parintelui trebuie sa fie mare.
P.S. si mie imi plac de mult mesajele tale
AgnesLuca spune:
Lali, si de la mine.
Si imi place mult si ce a scris Nelia referitor la gestionarea situatiilor intre frati.
Alex_andra, iti amintesti ca discutam noi acum citeva capitole despre luatul copilului in brate. As vrea sa stiu daca esti de acord cu mine ca luind copilul in brate ii satisfacem nevoia de apropiere si siguranta ?
lucialu spune:
Lali, Nelia, superb!
Lorelaim sunt de acord cu tine in ceea ce priveste faptul ca suntem parintii lor, nu prieteni. Eu la concluzia asta am ajuns din punctul de vedere al copilului care am fost: as fi avut nevoie mai mult de parinti ca parinti. Insa, e mult adevar in ceea ce spune Lali, ca depinde de copil, de ceea ce are el nevoie. Cred ca in primul rand noi trebuie sa pornim de la faptul/acceptam ca suntem ceea ce suntem: parinti. Iar apoi parinteala asta sa o manifestam in forma de care are nevoie copilul fiecareia.
Roxx
Laura esti unul dintre moderatorii ca incearca mereu sa fie obiectiv.
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Lali, si de la mine.Si imi place mult si ce a scris Nelia referitor la gestionarea situatiilor intre frati. Alex_andra, iti amintesti ca discutam noi acum citeva capitole despre luatul copilului in brate. As vrea sa stiu daca esti de acord cu mine ca luind copilul in brate ii satisfacem nevoia de apropiere si siguranta ? "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Da, sunt de acord cu tine.
Eu nu-mi refuz fata, atunci cand imi cere in brate, indiferent cat ma rupe spatele de durere.
Cu mici exceptii. O exceptie este cea de care vorbeam mai devreme.
Daca il loveste intentionat pe taica-su, eu sunt suparata pe ea si nu am sa o iau in brate ca sa-i validez acest comportament.
NU, intai rezolvam conflictul si apoi ne dragalim.
Eu asa vad lucrurile.
Stiu ca nu esti de acord cu mine:)
Dar asta sunt eu, nu pot sa ma prefac. Nu pot sa o iau in brate si ea sa invete din asta ca, indiferent ce prostii face, mama o va lua intotdeauna in brate si o va pupa.
O iubesc indiferent, dar asta nu inseamna ca nu pot sa fiu suparata pe ea daca face un rau intentionat.
alex_andra spune:
Dragostea mea fata de ea nu paleste daca eu vreau sa o invat niste reguli de bun simt.
Ea trebuie sa invete ca nu lovim, nu vorbim urat, nu scuipam, etc.
Eu o sa o iubesc indiferent daca face aceste lucruri sau nu.
Dar am sa incerc sa o invat ca aceste lucruri nu se fac.
Si da, neluatul in brate, atunci cand face unul din aceste lucruri, face parte din regulile de baza pe care droesc sa le insuflu, pentru a-i crea un cadru sanatos in viata.
pisigri spune:
Hai ca acu am si eu timp de forum...si iar raspund pe rind.
"pisigri,da...stie ca o iubesc, no offense,faptul ca nu sunt de acord cu tine nu inseamna sa dai cu pietre. NU as numi niciodata un copil jigodie...dar...se pare ca pui cuvinte in gura oamenilor
Saskia,Ana la 2 ani are un vocabular f bogat,purtam o conversatie,si da...intotdeauna ne spune ce se intampla.
Daca tie si altora vi se pare o prostie Supernanny e optiunea voastra. Ar trebui dintr-o emisiune/carte/film/documentar sa se preia informatie care ne caracterizeaza."
Nu dau cu pietre, adresez o intrebare legitima. Eu am avut momente in care mama m-a lasat sa simt ca ma iubeste si cand eram in conflict, am avut si momente in care comportamentul ei nu mi-a transmis nici un pic de dragoste in timpul altor conflicte.
Copilul meu are 2 ani si un vocabular bogat si trancaneste toata ziua, dar preia multe raspunsuri din modul in care ii este formulata intrebarea sau din clisee verbale ale adultilor care stau cu ea.
Bona o convinge sa mearga la prinz la nani chemind-o sa stea amindoua in pat ca pe ea o doare capul. Fireste ca m-am speriat de vreo doua ori ca de ce o doare capul pe copila de 2 ani... Sau stie ca ii dam bataie motanului daca face caca linga litiera, si cind am intrebat-o (curioasa ce face cu bona cit sint singure acasa) a zis ca nina ii da bataie...unde??? la minuta. da de ce ti-a dat bataie la minuta??? ca a facut ilinca caca pe jos... ceea ce e exclus.
Cit despre super nanny, ideile bune pe care le-am gasit au fost eclipsate de cele proaste si mai ales de modul de exprimare si de sistemul (dus pina la absurd) de recompense-bulinute si tot asa.
In plus, mai am o problema. O fiinta care este capabila sa pedepseasca un copil trimitindu-l la gradinita cu eticheta de mincinos prinsa de haine, nu merita timpul sau atentia mea. Oricite alte lucruri de bun simt ar putea spune. Este o scapare peste care eu personal nu pot sa trec.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
AgnesLuca spune:
Alex_andra este o ultima incercare (si asta pentru ca imi plac multe din cele descrise de tine in legatura cu relatia dintre tine si fiica ta ), imi cer scuze daca iti par enervant de insistenta.
Suntem deci ambele de acord ca luatul in brate reprezinta satisfacerea unei nevoi, la fel de exemplu cu nevoia de hrana sau apa. Acuma sa modificam putin regula ta inlocuind luatul in brate cu datul de mincare:
"Daca il loveste intentionat pe taica-su, eu sunt suparata pe ea si nu am sa ii dau de mincare ca sa-i validez acest comportament.
NU, intai rezolvam conflictul si apoi mincam."
Cum ti se pare ?
PS: Nu trebuie neaparat sa-mi raspunzi, te rog doar sa gindesti din punctul asta de vedere.
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Intrebare: exista la voi si o varsta la care copilul ar trebui sa isi asume niste responsabilitati? De ex dusul farfuriei la chiveta, spalatul propriei farfurii, facut patul (ca tot pomenea Anya, mie imi face o placere imensa sa ma bag intr-un pat "facut" nu cu plapuma alandala in mijloc, iar daca nu apuc dimineata si nu-l face nimeni pana seara, il fac cand vin de la servici desi in 4-5 ore il stric la loc ). Deci vine o varsta cand incurajam copilul sa spele o farfurie, sa dea poate cu aspiratorul in camera personala? Sau ii lasam asa in ideea ca vor face ei oricum la casa lor? Eu am un sot extrem de ordonat. Mi-e rusine uneori ca eu sunt mai dezordonata. El nu poate sa se relaxeze seara daca e chiuveta plina de vase. De cand cu copiii s-a mai relaxat dar tot il vad ca nu-i place. Si ii multumesc soacrei ca e asa, nu-i e rusine sa dea cu aspiratorul, sa spele vase, sa stearga praful, pentru el totul vine natural. Si nu, mama lui nu l-a pus efectiv la "munca" dar i-a dat responsabilitati pe masura varstei. |
Da, exista aceasta virsta la care copilul poate fi atras prin joc la activitatile astea, poate fi laudat ca se pricepe sa le faca, i se poate multumi ca ne-a ajutat la treaba,
Dar nu mi se pare un capat de lume daca pina la urma le voi face tot eu.
Si nu ma vad certindu-ma la nesfirsit pe tema asta.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Roxana nu stiu cum e treaba cu exemplul personal pana la urma. Ca eu slava Domnului am avut exemplu personal la greu, baga mama la smotru de dimineata pana seara (inclusiv pt mine) si mie cheful nici ca mi-a venit vreodata. De aceea eu am cam renuntat sa astept sa-i vina cheful. Si sincer nu am pretentii mari, de bun simt, sa nu mai trebuiasca sa-i zic sa isi ia hainele de pe jos, sa isi puna o farfurie in chiuveta, sa isi duca ivelitoarele de la dulciuri la cosul de gunoi. La noi mai e si faptul ca eu zic una si mama (care e la noi acum) zice invers, si cam i-a devenit servitoare iar el profita din plin (ii e lena sa urce in camera sa se schimbe asa ca urca mama sa-i aduca haine de schimb de ex, asta zilnic). |
Luna e o mica nuanta aici.
Mama ta a facut inclusiv pentru tine tot si asta se cheama supraprotectie. Sunt gesturi mici prin care descurajezi copilul sa aiba initiativa sa faca si el ceva. Faci tu prompt si bine, practic lui nu-i ramane nimic de facut. Ii dai de inteles ca e exclusiv treaba ta, nu a lui. Atunci cand - undeva in jur de 2-3 ani - vrea sa faca si el ceva, tu ii distragi atentia dragastos si faci tot tu, fiindca nu vezi rostul sa faca el.Eu fac diferenta usor intre facutul tot de tipul asta si facutul care lasa loc si copilului sa experimenteze. Asa cum am scris deja, le-am pus in practica pe ambele, cu rezultate diferite.
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Alex_andra este o ultima incercare (si asta pentru ca imi plac multe din cele descrise de tine in legatura cu relatia dintre tine si fiica ta ), imi cer scuze daca iti par enervant de insistenta.Suntem deci ambele de acord ca luatul in brate reprezinta satisfacerea unei nevoi, la fel de exemplu cu nevoia de hrana sau apa. Acuma sa modificam putin regula ta inlocuind luatul in brate cu datul de mincare: "Daca il loveste intentionat pe taica-su, eu sunt suparata pe ea si nu am sa ii dau de mincare ca sa-i validez acest comportament. NU, intai rezolvam conflictul si apoi mincam." Cum ti se pare ? PS: Nu trebuie neaparat sa-mi raspunzi, te rog doar sa gindesti din punctul asta de vedere. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Agnes, nu ma enervezi absolut deloc:)
Imi place sa discut cu persoane civilizate.
Eu am o mare hiba si anume ca nu ma pot exprima in scris foarte bine, nu pot sa "arat" in scris, cum ma port eu in realitate si poate de aici mai pot exista confuzii.
Buun : mancarea.
hmm...hai sa fac o paralele, poate nu cea mai potrivita:)
Fara mancare poti muri de foame, fara dragostea parintilor nu mori.
Evident ca aici nu e vorba ca nu exsita dragostea parintilor, dar copilul o poate vedea si asa.
Niciodata nu am sa-i zic: pentru ca ai scuipat nu o sa-ti dau de mancare.
Nu, evident.
O sa-i dau de mancare, dar pot fi suparata pe ea.
Nu stiu daca am fost suficient de clara....sunt f prinsa la servici, am niste dosare de facut urgent si nu ma pot concentra aici, sa scriu exact cum simt.
dar o sa incerc sa ma adun si revin mai tarziu:)