Parinteala nepavloviana(2)

corap spune:

edit - nimic

denizel spune:

Luna, eu am incercat sa-l invat pe ala mic cu ordinea la el in camera macar. Nu mi-a reusit.
Pana acum vreun an-doi, la el in camera erau toate alea alandala.
Pana intr-o zi, cand am facut impreuna ordine la el in camera si... de atunci... camera lui e cea mai ordonata camera din casa :).
Nu suporta dezordinea la el in camera.
Daca citesc la el si las o carte acolo, ma cheama si imi zice sa-mi iau ce-mi apartine din camera lui .

Eu dau oricum cu aspiratorul in toata casa, dar uneori da el singur la el in camera. Oricum, nu ma deranjeaza sa dau si la el.
Daca stie ca ii vin musafiri, curat isi face el (fara sa ii spun eu, desigur).

A, da, praful si-l sterge singur.
Daca ar sta dupa mine, eheee, ar mai fi si praf pe la el in camera .

Farfuria nu si-o spala, dar l-a invatat tatal lui sa o duca macar in chiuveta :)).
Iar eu l-am invatat ca atunci cand o fi la casa lui, sa o ajute pe sotia lui la spalat vase :)).

L-am invatat de mic ca e f. important sa fie curat si sa miroasa frumos.
Nu avem probleme cu spalatul pe dinti, cu dushul, cu spalatul la popou dupa fiecare kki.

Isi duce singur hainele in cosul de rufe. Sau in fatza baii cu cosul de rufe, depinde cat e de grabit .

Si, toate astea, fara sa il fi batut la cap si sa-l fi cicalit din frageda pruncie.
Pur si simplu le face.

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

rrox3 spune:

Exemplul personal e motorul.
De obicei copiii cer sa faca asa ceva si atunci e de dorit sa ii lasi sa faca. Nu vor face bine, desigur, ba poate vor fi si pagube. dar exersand, invata.

Eu am experienta bogata, din gama asa da - asa nu... Pe cea mare intai am supraprotejat-o, pe urma m-am trezit sa faca si ea cate ceva, nu doar eu. Mi-a venit mintea la cap mai tarziu... si incet, incet, vad ca incepe si ea sa aiba initiative. Cu cea mica am fost mai inteleapta si e plina de initiativa si elan

Luna1 spune:

"Io" am doi. Cel mare daca ar putea i-ar ramane camera ingropata in ...de toate. Ii place sa stearga praful doar pentru ca ii place sprayul antistatic. In rest nimic. Daca face baie isi arunca hainele pe jos si acolo intepenesc daca nu ii zic sa si le ia sa le puna in cosul de rufe. Spalatul pe dinti...alta problema. Zice sa nu-i mai aduc aminte ca e mare, dar daca nu-i aduc aminte nu se spala.

Asa ca recunosc ca desi am asteptat sa-i vina cheful, acum incep sa ma impacientez nitel si il "pun" sa mai faca una alta. Seara sa mai spele un vas (nu mereu , o data de doua ori pe sapt) sau la alegere intre spalat si sters vasele.

Mai ii zic o data la luna sa puna si el aspiratorul la el in camera.

De ajutat nevasta eu zic ca o va ajuta macar ca vede ca la noi in casa nu sta sotul cu mainile in san.

A mica insa nu se culca pana nu se spala pe dinti. Daca ma vede ca fac ceva vrea sa ajute, iar eu o incurajez deja la 3 ani jumate mi se pare mare lucru.

AgnesLuca spune:

Narcisa, mie mi se pare ca tu esti pentru copilul tau exact ceea ce a fost mama ta pentru tine si ma refer aici din pacate la partea negativa, adica el simte ca tu nu esti adultul de care are el nevoie. In locul tau as continua terapia.

Sper sa nu te supere ceea ce am scris, este doar ceea ce simt eu (si nu, nu am nici o competenta in domeniu, in caz ca se sesizeaza cineva)

Luna1 spune:

Roxana nu stiu cum e treaba cu exemplul personal pana la urma. Ca eu slava Domnului am avut exemplu personal la greu, baga mama la smotru de dimineata pana seara (inclusiv pt mine) si mie cheful nici ca mi-a venit vreodata.

De aceea eu am cam renuntat sa astept sa-i vina cheful. Si sincer nu am pretentii mari, de bun simt, sa nu mai trebuiasca sa-i zic sa isi ia hainele de pe jos, sa isi puna o farfurie in chiuveta, sa isi duca ivelitoarele de la dulciuri la cosul de gunoi.

La noi mai e si faptul ca eu zic una si mama (care e la noi acum) zice invers, si cam i-a devenit servitoare iar el profita din plin (ii e lena sa urce in camera sa se schimbe asa ca urca mama sa-i aduca haine de schimb de ex, asta zilnic).

AgnesLuca spune:

Pornind de la intrebarea Laurei din capitolul precedent mi-am dat seama ca scopul meu nu este acela de a obtine un copil/ om intr-un anume fel (nici macar cel de om fericit) ci acela de a fi capabila sa sesizez si sa-l ajut atunci cind are nevoie de mine. Restul este treaba lui...

sdcristian spune:

bai, nu am motive sa ma plang prea tare. adica na, nu am bani de menajera. dar am o familie faina de tot,nu trece zi sa nu rad bine cu/de ala mic, chiar daca nu fac una alta nu imi reproseaza nimeni. jobul e putin stresant, dar acuma ca-s burtoasa mi se mai trec cu vederea unele intarzieri.

doar ca de mica am auzit ca sunt lenesa. asa, de pe la 3 ani. sa fiu oare chiar lenes sau am fost convinsa sa devin asa?

uite asta imi place mie sa fac http://lucrusoarehandmade.blogspot.com/, sa stau pe canapea, sa citesc si sa tricotez,crosetez/brodez si o fac zilnic. eventual inlocuies cititul cu uitatul la vreun serial care imi place

mama de Carol (29.12.2008) si 21+ cu Patrick

narcisam102 spune:

Agnes... poate ai dreptate. Oricum terapia merge in continuare indiferent de situatie.
Nu cred ca o sa fac aceleasi greseli totusi pt ca eu il am langa mine pe sotul meu care este un om exceptional si o sa aibe grija ca sa nu-l mamosesc prea mult dar nici sa-i stirbesc din libertatea lui ca individ.
Azi a fost ziua lui de mamosit de asta am stat mai mult pe aici.
Si nu ma supar deloc. Nu am preconcepti ca daca faci terapie pt depresie esti nebun. Stiu ca asa e pe la noi ro. dar pt mine e un lucru normal. Aiurea era daca stateam asa si nu faceam nimic.

Lali spune:

sdcristian mie problema ta cu ordinea mi se pare ca vine din diferenta dintre asteptarile ce le ai de la tine si ceea ce reusesti efectiv sa faci.

Eu am fost invatata sa fac curat si ordine cu cicaleala de mama mea. Am invatat de la ea prin imitatie ca trebuie sa am grija de freza, machiaj si de ten. Cu hainele asemenea.

Dar am perioade in care ma ridic la inaltimea propriilor asteptari, reusesc sa ma organizez sa fac si aia si ailalta sa ma ocup de copil si de un pic de relazxare. Cele mai aglomerate perioade sunt cele in care ma organizez cel mai bine si atunci imi ies aproape toate.

Dar am si perioade cand nu reusesc. Si atunci ma invart ca o gaina beata prin casa cu lucruri in mana degeaba sau stau tolanita la vreun film sau pe DC dar parca imi stau pe cap lucrurile pe care nu le-am facut cum vreau eu. Pur si simplu nu ma pot impaca cu asta. Sotul imi spune stai calma, relax, nu te stresa, e si maine o zi. Eu nu prea pot, piticul e acolo, ma sacaie. Daca toata treaba e facuta relaxarea mea de 1 ora este mult mai placuta si mai eficienta decat o dupa-amiaza intreaga pierduta...

Asa ca depinde mult si de structura interna a fiecaruia, la fel e si la copii. Unii au nevoie de ajutorul parintilor in a se organiza altii nu. Unii au nevoie de mai multe structuri si reguli si se simt mai bine asa, altii nu.

Cred ca problemele apar atunci cand un parinte impune prea multe sau prea putine reguli in raport cu ce are copilul lui nevoie. Si mai e o greseala frecventa aici, pe langa faptul ca ne raportam la proprii parinti si modul lor de a ne creste ne raportam gresit la propriul copil judecandu-l dupa chipul si asemanarea noastra. Nu inseamna ca daca noi am avut o anumita nevoie in copilarie o are si copilul nostru. El nu trebuie crescut asa cum ne-ar fi placut noua sa ne creasca si educe parintii nostri. El trebuie crescut asa cum i se potriveste lui.