Parinteala nepavloviana(2)

addinel spune:

total de acord. in plus atitudinea asta "nu mai vorbesc cu tine" il poate face pe copil, viitorul adult, sa creada ca asta e solutia/ un mod de rezolvare in cazul unui conflict: de a nu mai vorbi. ori dimpotriva, solutia in cazul oricaror neintelegeri ar trebui sa porneasca fix de la comunicare!!!

denizel spune:

Addinel, cred ca e asa cum zici tu (de cand nu te-am mai vazuuut.... ).

Dar... daca la primul refuz al sorbitului din paharul adultului, copilul mic incepe sa se tavaleasca, ce e de facut?
A doua oara cand adultul va bea alcool o va face sau nu tot in fata copilului?

Pe de alta parte, de ce nu are voie copilul alcool?
Pentru ca alcoolul ii afecteaza creierul.
Daca e mai marisor, te intreaba: dar adultilor nu le afecteaza creierul?
Ii poti spune ca nu?
Eu cred ca faptul ca dupa cateva guri te simti mai relaxat, e o dovada ca alcoolul actioneaza asupra creierului (nu neaparat ca il afecteaza ).
Ce ii spui copilului?
"Stii, la adult nu se distruge creierul de la alcool, doar apare o senzatie de bine ".
Pai, daca ii spun asta, cu prima ocazie va dori sa incerce senzatia de bine.
Ca sa scurtez, noi nu bem alcool in fata copilului (iar cand eu fumam, o faceam pe ascuns, din acelasi motiv).
Asa-i si cu acadelele si cu chipsurile.
Daca nu-s bune, nici noi nu le mancam :).

Nu stiu sigur, dar s-ar putea sa fie o diferenta intre "ce facem in casa" si "ce se intampla in afara casei".
Daca in afara casei se mananca chips, e usor sa-i spui "uite ce nesanatos mananca aia, noi nu facem asa".
Daca in casa se mananca chips, nu stiu, am impresia ca e mai greu de digerat de catre copil.


Desigur ca un copil intelegator este asa fiindca parintii lui sunt intelegatori. Pam-pam! ;))


Terishka, !!

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

lorelaim spune:

Corap - touché BTW- contul de pe 4share a fost creat de un grup de mame DC pentru a ajuta mamele DC...

addinel spune:

of denizel si tu ai dreptate. chiar nu m-am gandit ce i-as spune in cazul alcoolului- noi nu bem in general alcool si nu am fost niciodata pusa in situatia concreta de a gasi o explicatie. pana maine ma gandesc la o explicatie :)

oricum, in general eu sunt de acord cu tine: sunt adepta evitarii situatiilor conflictuale.

eu am un fix cu cresterea si educarea copiilor: nici un copil nu face crize pur si simplu, ca asa e el, din senin. o problema trebuie sa fie undeva. cred cu tarie ca noi, parintii, prin comportament, fel de a fi, modalitate de a ne educa puiutii, conceptie despre lume si viata, etc creem cumva aceste izbucniri ale lor.

pisigri spune:

Cu putina prezenta de spirit, copilul de doi ani poate fi distras doua clipe cit sa se faca smecheria cu paharul/sticla/ceaiul.
Sincer eu as prefera o asemenea rezolvare decit sa declansez si sa stau spectator la o criza de afect.
Parca era vorba sa evitam tantrumurile pe cit este posibil, nu?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

pisigri spune:

Hai ca am terminat de citit.
Mai, eu la pacaleli mai recurg uneori. Dar la de-astea finute, nu la grosolanii de care sa se prinda copilul (ca am vazut pe altii incercind si "golanii" de-astea cu ea, si se enerveaza rau!). Mai in gluma mai in serios, orice situatie conflictuala (si la 2 ani oricit iti bati gura, copilul nu este capabil sa proceseze informatia "alcoolul este nesanatos pentru copii", deci sa imi ceara paharul cu alcool si eu sa i-l refuz, fie si cu un milion de explicatii, genereaza o situatie conflictuala) este o sursa de stress si de nervi si de agitatie si de nemultumire si de ...risipire a armoniei. Asa ca acolo unde pot, eu incerc sa evit discutiile in contradictoriu .
Ilinca a inteles ca ea nu umbla la priza, cu cutitele sau cu foarfecele; nu i le lasam niciodata la indemina, dar chiar daca ajunge la ele in prezenta noastra, ea ne atrage atentia ca " "Lica nu umba cu cutitu/voavece/a piza", si ne repeta asta pina indepartam tentatia din fata ei. Insa a vazut ca foarfecele e ascutit, cutitul taie etc. Este prea complex sa ii explic in ce mod ii face rau alcoolul...nu?

Si eu sint tributara lui "Nu mai vorbesc cu tine" si o tot comit, si tot nu stiu cum sa o dreg dup-aia...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

viviana spune:

Lucrurile astea nu sunt chiar atat simple. Asta in sensul ca nu exista abordari unice si nu intotdeauna ai timpul necesar, rabdarea si de ce nu dorinta de afla de ce un copil se poarta asa sau altfel.

Ca sa nu mai spun ca este greu sa afli motivele reale ale unui anume comportament. Cand copilul este mic nu poti decat sa bajbai.

Copila mea scuipa. A inceput scuipandu-si imaginea din oglinda ca apoi sa continue cu persoanele apropiate si cu cele straine.
A inceput ca o joaca a continuat ca o modalitatea de a se simti in centrul atentiei cu orice pret.

Copila mea ciupea de fata alti copii si persoanele cu ochelari.
Ce era in mintea ei de 2 ani? Pe vara-su il ciupea din gelozie, pe alti copii ii ciupea pentru ca i se pareau urati si de personele cu ochelari ii era frica.

Sincer pe mine nu m-a ajutat de loc sa stiu motivele astea. Pentru ca abordarea era una singura: nu ai voie sa faci asta si basta.

Pentru ca nu era vorba de ea sau de mine.
Ci era vorba de ceilalti copii. Ce vina aveau ei ca sa fie "atacati"? Nu gresisera cu nimic. Dimpotriva aveau aceleasi drepturi ca si fi-mea.
Puneti-va in locul celorlalte mame. Oare ce simteau ele cand isi vedeau copilul ciupit de fata sau scuipat? Oare ce simtea acel copil? Durere.


Si unui copil de 2 ani nu ii poti explica ca are voie sa faca orice atat timp cat nu ii deranjeaza pe cei din jur! Adica ii poti spune asta, dar oricum nu intelege.

Asa ca singura metoda a fost: mai faci asta, plecam din parc. Si plecam. O data, de 2 ori pana a inteles.

Si toate petrecandu-se in contextul descris a fost unica metoda de a indeparta un anume comportament.
Intr-o societate nu este de ajuns sa te gandesti numai si numai la copilul tau. Trebuie sa te pui si in locul celuilalt.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

Dar tu de unde stii ca i se pareau urati alti copii?


Nimeni nu a spus ca nu trebuie protejati si ceilalti copii sau ca doar interesele copiilor proprii conteaza.
Se discuta acum despre prevenirea crizelor declansate de incapatanarea parintilor de a avea un copil perfect educat la 2 ani.



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

viviana spune:

Alcoolul si alte lucruri interzise.

I-am spus: uitat-te la noi, suntem mai inalti, mai mari si avem voie sa bem alcool. Pe tine alcoolul te imbolnaveste pe noi nu. Deci nu ai voie sa bei asa ceva. Uite, asta este paracetamolul pe care il iau eu si asta este paracetamolul pe care il iei tu.
De ce sunt ele diferite?
Tu nu poti si nu ai voie sa iei pastila asta dar eu pot si am voie. Pentru tine este bun doar siropelul.

Asa ca a inteles foarte repede cum sta treaba cu asta.
Nu ne-am ferit si nici nu am baut pe ascuns.

Am fost la nunti, la botezuri, la sindrofii si niciodata nu am avut grija ei ca isi baga boticul in paharele cu alcool.

In astfel de situatii nu iti poti ruga prietenii sa aiba grija de paharele lor si sa le puna pe sus. Ei au venit sa se distreze nu sa aiba "grija" de copilul de 2 ani al altcuiva.
In plus eu ca mama am avut un stress in minus.

Asa ceva am aplicat si la mancare.
Avem musafiri bem bere, rontaim alune, floricele si fistic. Uite pentru tine nu sunt bune astea acum. Nu ne ferim de tine. Suntem o familie, fiecare are locul lui stabilit in functie de ceea ce poate face.

Daca nu sunt eu de fata si cineva ii ofera alune sau seminte?

S-a intamplat. A multumit si nu a luat. Nici macar din pofta pentru ca stia ca nu sunt bune pentru ea deci ca nu are voie.

Ei bine modul asta de abordare a fost OK.

Avea 3 ani si la mare fiind a facut o alergie urata (de la soare si nisip) ce a necesitat hemisuccinat intravenos si regim alimentar.
Mai era inca un copil de varsta ei.
Si ce era sa fac? Sa le dau sa manance in incaperi separate? Ca a mea sa nu pofteasca la o mancare normala? Sa-i dau impresia ca "boala" ei e ceva naspa?
Nu. Au mancat impreuna fiecare mancarea ei.
Si a fost Ok pentru ca odrasla stia deja ca sunt situatii in care nu are voie anumite lucruri.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

Denizel, mi-a spus.
La inceput imi spunea: "e urat ciupitul" si eu intelegeam ca imi spune ca gestul e urat.
Mai tarziu intr-un context, si coroborat cu faptul ca plangea cand mergeam in piata mi-a dat seama de ce vroia de fapt sa-mi transmita.

Eu cred ca mai curand se discuta despre diverse abordari cand copilul face scene si de ce este bine sa faci asa si de ce nu. Si de ce la unii merge o metoda si la altii nu.

Sunt mai curand parinti care cauta si vor sa invete.
Daca nu ar fi asa nu si-ar mai pune intrebari.

La urma urmei, toate am vrea sa avem copii perfecti. Ar fi ideal, nu? Si munca mai putina...

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi