Parinteala nepavloviana(2)

pisigri spune:

Viviana, fetita ta a acceptat argumentul "nu e bun pentru tine" la 2 ani sau mai tirziu?
Intreb pentru ca pe Ilinca pare sa o doara la 2 metri-n spate de chestia asta. Cel putin deocamdata.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

viviana spune:

Pisigri, avea 2 ani si putin.
A acceptat pentru ca in afara de vorbe au fost si niste explicatii pe intelesul ei.
Si au mai fost si niste mici scenarii gen: uite, tati mananca slaninuta, dar eu nu am voie acuma. O sa mananc cand o sa am voie.

Mai tarziu, pe la vreo 4-5 ani nu prea a mai tinut. A evoluat si nu mai inghitea orice. Era: ala are voie si eu nu, pe ala il lasa ma-sa, si tu pe mine de ce nu ma lasi?
Atunci a fost problema cu Coca-Cola. Nu i-am interzis-o. I-am spus doar ca are voie sa bea doar joia. Joia trecea si uitam. Si asteptam alta joi si tot asa.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

Parerea mea este ca un copil nu are cum sa inteleaga la 2 ani ca o anumita chestie nu este pentru varsta lui si de ce.

Ceea ce se intampla in cazurile in care nu iese cu scandal este o bunavointa din partea copilului , o atitudine binevoitoare, ceva de genul "ok, mami, fie asa cum zici tu, fac asa, pentru ca si tu ai bunavointa fata de mine, deci stiu ce-i aia bunavointa". Cam asa ceva... :).

S-ar putea ca tentatia sa nu fie doar pentru lichidul din pahar, ci pentru pahar.
Baietelului meu ii dadeam suc de grapefruit stors proaspat (preferatul lui) in cescute de cafea.
Cand beam eu cafea, el bea "cafia" din cescuta lui, identica cu a mea.
Nu mai tin minte deloc-deloc cum de nu voia si el cafea, cum de puteam sa beau de fata cu el...


P.S. Slaninuta nu e buna pentru nici o varsta .

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

viviana spune:

Vi s-a intamplat vreodata sa intrati intr-o incapere si sa simtiti ca este o atmosfera incordata?

Vi s-a intamplat vreodata ca atunci cand vedeti pe cineva pentru prima oara sa nu va placa persoana respectiva? Fara sa stiti de ce?

Este un "feeling" cu care ne nastem. La unii ramane la altii se estompeaza pana la disparitie.

Copii se nasc cu o astfel de legatura foarte puternica intre ei si mama. Pana la un an copilul isi "simte" mama. Ii simte supararile, oboseala, nervozitatea si se manifesta prin plans.

Dupa un an legatura asta nu dispare. Exista, asa in "background", nemanifestandu-se puternic pentru ca in viata copilului apar alte surse si sfere de interes.

Copilul simte dragostea mamei. Si nu este neaparat nevoie de cuvinte, pupice si imbratisari. Le dam pentru a-l ajuta si pe el sa se manifeste si prin gesturi. Le dam pentru a-i arata ca il iubim si il ocrotim. Le dam pentru ca asa ne manifestam noi dragostea.


Apropo de ce zicea Alex_andra.
Poti gandi ca ii validezi un anumit comportament. E o chestie discutabila dar depinde foarte mult de situatie.
Mai curand, intr-un anumit context poti vorbi de falsitate referindu-ma strict la ce simte copilul.

Pentru copil mama suparata = mama nu ma iubeste.
Este o indoiala reala pe care o poti repede imprastia prin imbratisari si pupice. Copilul se linisteste, se simte iubit si ocrotit. Si s-ar putea sa ai surpriza ca acel comportament sa nu se mai repete. Pentru ca supararea face loc dragostei.
Unde e mai bine decat in bratele mamei?

mama suparata + mama furioasa = mama nu ma mai iubeste.
Daca atunci il iei in brate si el in loc de dragoste simte furie (si o simte!) in mintea copilui apar indoiala si falsitatea. Pentru ca ceea ce vrei sa-i transmiti se bate cap in cap cu ce simte el. Si mai rau il bulvereszi.
In aceasta situatie e mai bine ca inainte sa te scuturi de senimentele negative.



Ieri a fost pentru mine o zi rea.
Aseara, pe la 11 a aparut odrasla la mine in pat spunandu-mi: "Ia-ma in brate am nevoie sa-ti simt dragostea".
I-am facut loc langa mine am luat-o in brate, am mangaiat-o si sarutat-o.
S-a ridicat brusc si mi-a spus ca asta nu e dragoste.
Eram foarte incordata si gesturile mele erau cumva automate.
Si a simtit.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

vaaai, nici vorba de asa ceva!!!!!
Protestez vehement!!!!
Viviana, poate nu ai auzit de studiile pe bebelusii care au murit in lipsa cuvintelor si atingerilor dragastoase.
Nu mai vorbim de adultii marcati pe viata de lipsa declaratiilor de dragoste, a imbratisarilor si a pupicilor din partea parintilor, copiii crescuti de parinti care au aplicat principiul "copilul trebuie pupat doar in somn".


Sunt de acord ca imbratisarile "furioase" se simt, dar sunt mai de dorit decat lipsa imbratisarilor in situatiile in care copilul e speriat si derutat si vrea sa se simta in siguranta, in bratele parintelui.












~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

pisigri spune:

Viviana, e foarte frumos ce spui tu.
Dar nu cumva genul asta de afirmatii valideaza pina la urma orice comportament negativ fata de copiii nostri?
Adica nu cumva tu ii transmiti alex_andrei si, alaturi de ea, oricarei mame care pina la urma poate reactiona mult mai urit decit (mi se pare mie ca) reactioneaza ea cind e suparata pe fetita ei, ca mesajul transmis este unul justificat?

Nu stiu, pentru mine supararea e ceva cu o tenta de autoimpus (stiu ca gestul asta nu e ok si stiu ca ar trebui sa ma supar si sa il sanctionez), ceva care depinde de norme si conditionari sociale, pe cand furia este un sentiment mult mai autentic si care se naste in mod necontrolat. Sper ca se intelege ce vreau sa spun: mi se pare ca e nevoie de mai putin autocontrol ca sa nu te superi, decit iti trebuie ca sa nu te infurii.

Adica explicatia ta nu cumva o mingiie pe cap pe alex_andra (imi cer scuze ca o tot pomenesc pe ea, dar discutiile de la exemplul ei au pornit) si ii spune ca de fapt face bine ce face, asta dupa ce i s-a spus de atitea ori ca poti critica in iubire?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

denizel spune:

Si eu zic la fel!! :)

Una e sa te infurii (pentru ca a bagat mana in spuma din veceu pentru a zecea oara :)) si alta e sa fii suparat pe un copil de 2 ani.
Ce chestie atat de grava poate sa faca un copil de 2 ani, astfel incat sa te superi pe el?? E ridicol.

Pai, daca la 2 ani te superi pe el (de-adevaratelea, astfel incat sa simti ca nu-l poti imbratisa), apai cand auzi ca a fumat prima tigara in curtea scolii il duci tu cu mana ta la scoala de corectie .

Stiu, stiu, se mizeaza pe faptul ca daca te superi pe el de cand e mic, apai il inveti sa nu faca chestii naspa cand o fi mare .
Gresit!
E cam taman pe dos .

Si-apoi, noua parintilor ne e foarte greu sa admitem ca ai nostri copii sunt oameni ca toti oamenii, care vor mai face si greseli, chiar daca stiu ca gresesc.
Sunt oameni, nu sunt sfinti si vor exista cu siguranta momente in viata lor cand ne vor intrista (pe noi sau pe altii).





~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

viviana spune:

Denizel, am vrut sa subliniez altceva. Ca este la fel de important ceea ce simte copilul ca imbratiserile si pupicele. Dar degeaba exista manifestari gesturale daca copilul nu te simte sufleteste.
Intr-adevar m-am gandit daca sa sterg fraza sau nu, tocmai pentru a nu da nastere la interpretari gresite.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

Pisigri,
Nu, nu cred.
Nu valideaza nimic. Sunt doar niste aspecte care trebuie discutate fara sa ne fie teama ca cineva ar putea interpreta.

Daca nu se iau in calcul si chestiile astea, daca nu mergi la radacina lor degeaba discuti.

Pentru ca intr-o discutie inainte de a lua o hotarare si de a atrage linie trebuie luate in calcul toate aspectele.

Tendinta de a prezenta numai aspectul ideal de iesire dintr-o situatie nu este una prea fericita


Sunt multe alte maruntisuri care conteaza foarte mult si asa maruntisuri cum sunt fac diferenta.

Eu mi-am spus intotdeauna: nu poti scapa dintr-o situatie ocolind-o ci trecand prin ea.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

Asta inseamna ca tu, alaturi de alti cativa useri, nesocotesti postarile mele (si ale mele) si inca mai crezi ca ceea ce scriu aici sunt idealisme si ca, de fapt, copilul meu a tinut-o numai intr-o tavaleala, dar eu n-am curaj sa o spun. O bila neagra, doamna!

Si, nu, nu vreau explicatii din partea ta, mi s-a confirmat defintiv si pe deplin ceea ce banuiam mai de mult.

Si, da, cand parinteala se prezinta in nuante de gri (care se vor inspirate si adanc lirice) mi se aprind toate beculetele si imi zangane toti zurgalaii .











~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~