Disciplina

Buna mamici,
in lipsa altui termen, sau din lipsa de inspiratie, am numit acest subiect "disciplina".
Am deschis acest subiect in urma unei discutii purtate cu educatoarea lui Dani, baietelul meu de 4 ani si jumatate.
Dani este un copil inteligent. Stiu ca toate mamele isi lauda puii , dar pe Dani il lauda toata lumea. Are o memorie fantastica, tine minte lucruri care s-au petrecut la 1 an si jumatate, prinde "din zbor" poeziile de la gradi, explicatiile pe diverse teme, purtam, cateodata, conversatii de copil de scoala.
De exemplu, ieri, la gradi, a avut cea de-a treia lectie de sah (el a lipsit f mult anul acesta, bolile l-au tinut departe de gradinita si colectivitate), domnul de sah a fost ferm convins ca face sah acasa, cu profesr, atat de repede a prin notiunile (iar el a facut sah doar la gradi, de 2 ori pana ieri).
Totusi, vorbind astazi cu educatoarea m-au pus pe ganduri niste lucruri. D-na educatoare este convinsa ca Dani are capacitatea intelectuala de a se descurca in grupa pregatitoare la 5 ani si 10 luni (cat va avea la anul, dupa ce termina grupa mare). Chiar m-a sfatuit sa aleg cu grija clasa si profesorul, pentru ca o clasa cu copii mai slabi pregatiti il va plictisi. Dar, am ramas cu senzatia, ca nu il vede pregatit din punctul de vedere al atentiei, al rabdarii si, pana la urma, al disciplinei (imi place educatoarea, ma pun pe ganduri ideile ei deoarece este un cadru pregatit, bun si care are o obiectivitate pe care noi, ca parinti, nu o avem).
Desi toata discutia nu a aparut cuvantul disciplina, asta este senzatia care mi-a ramas dupa conversatie. Ca ea crede ca lui Dani ii lipseste disciplina. Nu ma refer la "militarie", ci mai mult la niste lucruri structurate, cred.
Nu stiu, din pacate, sa pun punctul pe i .
De exemplu, Dani ne intrerupe de multe ori cand vorbim. Ok, noi suntem parintii lui, ne deranjeaza prea putin, mi se pare mai important sa vorbesc cu copilul, o discutie cu sotul intelgem amandoi ca poate fi amanata. Dar Dani va merge la anul la grupa pregatitoare, probabil in cadrul unei scoli. Ar trebui, cred, sa invete de acum ca nu e frumos/bine/politicos sa intrerupa oamenii ce poarta o conversatie. Dar doresc sa il invat acest lucru fara sa se simta respins de parintii lui.
Merge la gradinita, dar pentru ca a lipsit atat de mult, nu este inca invatat (chiar daca este in grupa mijlocie) sa stea pe scaunel in timpul lectiilor, sa nu se ridice, sa nu deranjeze pe ceilalti copii, sa nu deranjeze educatoare. OK, sunt de acord ca asta tine f. mult de educatoare, de cum reuseste sa se "impuna" in fata fiecarui copil. Dar oare nu ar trebui si eu acasa sa continui educatia pe aceasta tema? Acasa daca vrea sa deseneze deseneaza, daca vrea sa se ridice in mijlocul desenului si sa topaie il las. Gresesc? Preia comportamentul liber de acasa si la gradi/mai tarziu la scoala? E bine asa?
Educatoarea mi-a recomandat sa il duc la un sport. Nu prea conteaza ce sport (inot, tenis, karate), dar ea este de parere ca un sport l-ar ajuta pe Dani sa fie mai ordonat, mai structurat, mai disciplinat.
As vrea ca acasa sa se simta in largul lui, sa fie copil, sa se joace asa cum are el chef. Dar cum il conving ca nu tot ce merge acasa merge si in "public"?
Nu stiu daca m-am facut foarte bine inteleasa ... ce caut, ce astept, ce incerc sa aflu. Cred ca am deschis, partial macar, acest subiect si pentru a-mi vedea gandurile scrise, sa le citesc si recitesc, ca sa pot pune, in capul meu, punctul pe i. Sa inteleg si eu ce vreau de la mine ca parinte si ce vreau, nu de la Dani, dar pentru Dani.
As vrea sa reusesc sa ii ofer copilului meu acel "ceva" care mi-a fost dat mie: reguli simple, usor de inteles pentru un copil, dar de "nediscutat", impletite cu convingerea ca sunt iubita, impletite cu prietenia intre mine, copil, si parintii mei, impletite cu respectul si cu multe, multe alte lucruri care m-au facut adultul si, mai ales, omul de azi.
Sper sa pot primi hint-uri, sa impartasim ganduri si opinii, sa reusesc si eu sa imi fac ordine in idei . Sper ca nu am plictisit pe nimeni.
Multumesc ca ati citit.


Laura lui Daniel - 14.11.2006 si prichindel
Poze Daniel

Mamici din Iasi


Copilul iti ia tot ce ai avut, dar iti da ce n-ai avut niciodata.

mel_g spune:

Iti faci griji inutile. Copilul este inca mic , asa ca nu-i poti impune de acum astfel de limite. Lasa-l sa se exprime asa cum simte el ca vrea sa o faca. Si ce daca se ridica in ora si o deranjeaza pe educatoare ? Intr-adevar, ei i-ar fi mult mai comod daca ar sta cumintel pe scaun, dar pentru asta nu trebuie sa-ti faci tu probleme.

Ioanna81 spune:

din cate imi povesteste mama eu am fost precum Dani. motiv pentru care am trecut de grupa mica si mijlocie in cateva saptamani si am mers apoi la grupa mare - la gradinita militara. m-au dat si la sport (gimnastica a fost primul dintr-un luuung sir) si apoi mai devreme decat trebuia la scoala, la 5 ani si 8 luni.

acum, gandindu-ma retrospectiv, nu as putea spune ca am ajuns rau. anii de sport mi-au modelat personalitatea si caracterul si vointa si ambitia. intelectual stau muuuuuult mai bine decat foarte, foarte multi oameni (nu pot fi modesta aici pentru ca nu am de ce).

asadar nu cred ca ar strica daca Dani ar face un sport spre care are inclinatie. nici grupa pregatitoare nu cred ca face rau. notiunile mai dificile il ajuta sa stea concentrat mai mult timp. acum depinde si ce vrei tu pentru el, insa, daca el face sport cu placere, copilaria lui va fi nestirbita (se schimba situatia in cazul sportului de performanta)

cercetatorii spun ca se nasc multe genii dar se pierd pe drum din cauza neexploatarii potentialului din ei

Laura13 spune:

In primul rand multumesc ca ati citit si ca v-ati rupt din timp sa imi raspundeti.
mel_g nu e vorba, neaparat, de statul pe scaun la gradi. a fost un exemplu punctual. e vorba de un fel de "respect" (nu stiu daca sunt necesare ghilimelele) pe care, cred eu, trebuie sa il deprinda un copil - respectul fata de munca celor din jur, respectul fata de colegi, etc. Poate ca, intr-adevar, e mic, mai are timp pana se "termina cei 7 ani de-acasa" . Dar ma gandesc ca nimic nu se schimba peste noapte, pentru orice schimbare asupra comportamentului cuiva trebuie munca si prefer sa o iau din timp, cu exemple, explicatii, la nivelul lui, ca sa aiba o baza solida pe care apoi sa construim.
Ioanna81 multumesc. noi aveam de gand sa il dam, oricum, pe Dani la sport, mai ales ca ii place, este genul de copil caruia daca ii pui o minge la picior va stii, instinctiv, cum sa o loveasca, care a invatat prin casa, singur, sa faca roata si tumba ... pur si simplu, in joaca. deci, are aptitudini, pe care vrem sa le exploatam. deocamdata, asteptam sa vina un pic caldura, apoi intram in paine
pana ieri nici nu mi-am pus intrebarea daca e OK pentru el grupa pregatitoare la 5 ani si 10 luni. am spus DA, clar, deoarece 7 ani si 10 luni pentru clasa I ar fi mult prea tarziu (in conditiile in care, acum, la 4 ani jumatate, stie literele, citeste pe litere, apoi cuvantul intreg, numaram pana cand ne plictisim , stie scaderi si adunari, lucram tot felul de exercitii gen "descopera diferentele" - si le vede inaintea mea - si tot felul de alte lucruri).
dar nu m-am gandit, recunosc, ca nu e suficient sa fii inteligent. ca pentru scoala mai trebuie niste lucruri. stand aseara, ma gandeam ... ok, va merge la grupa pregatitoare la 5 ani si 10 luni, in cadrul unei scoli. ar trebui acolo sa aiba grija de lucrurile lui (penar, creioane, stilou, caiete), sa le puna in ordine, sa isi desfaca pachetelul si sa manance, sa stranga dupa el ... tot felul de maruntisuri. pe care Dani nu le face. din vina noastra, clar, pentru ca am spus ca e mic, ca imi e mai usor mie sa strang dupa el, imi ia mai putin timp, decat sa il conving pe el sa faca niste lucruri. bun ... e timp suficient sa schimb cat de cat asta, sa il fac mai responsabil si mai atent cu lucrurile lui. dar e suficient doar atat? sau mai sunt si alte lucruri pe care le pot face?



Laura lui Daniel - 14.11.2006 si prichindel
Poze Daniel

Mamici din Iasi


Copilul iti ia tot ce ai avut, dar iti da ce n-ai avut niciodata.

narcisam102 spune:

Ioana81 are dreptate sportul o sa-l ajute mult la capitolul disciplina, orice sport are reguli care aplica si in viata de zi cu zi. De la ati strange lucrurile personale pana la a nu lovi un adversar sau a nu vorbi cand vb altcineva etc si te vor ajuta mult pt ca nu sunt impuse ci se dezvolta o data cu jocul (sportul).

Lali spune:

Tu mai ai un an si jumatate pana veti incepe clasa pregatitoare. Adica un an si jumatate de gradinita. In plus vestita clasa pregatitoare exista acum in lege teoretic doar. Ea va fi introdusa conform legii in anul scolar 2012-2013 pentru copii care au implinit 6 ani pana la inceputul anului scolar sau care vor implini 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic 2012. Dar inca nu s-a scris clar in nici un act normativ daca aceasta clasa pregatitoare se va desfasura la gradinita sau la scoala. Chia ministrul a declarat daca bine imi amintesc ca decizi asta inca nu s-a luat.

Din considerentele de mai sus mie mi se pare ca ai suficient timp pentru ca sa ajungi cam pe unde vrei tu cu multa rabdare si fara a da militaria jos din pod. Progresele pe care le fac copii la aceste varste sunt uimitoare asa ca eu cred ca nu veti avea probleme mai ales ca esti constienta de atuurile copilului dar si ce ce mai aveti de cizelat.

Noi mergem la anul la scoala si inca baietelul meu nu are foarte multa rabdare, inca lucram la a nu ne intrerupe cand vorbim, la notiunile de respect fata de oamenii mari, fata de munca lor, etc.

Succes !

Lala_D spune:

Intr-un an si jumaatate vei observa o groaza de schimbari in bine la capitolul atentie, rabdare.
Un sport va ajuta mult, cu siguranta.

Si al meu va intra la grupa pregatitoare indiferent unde va fi- scoala sau la gradinita- la 5 ani si 9 luni. Dar momentan e mai mic cu un an ca al tau.
Fiind nascut in decembrie am posibilitatea conform legii sa il inscriu la aceasta varsta chiar daca nu are 6 ani impliniti la 15 sept ( legea prevede clar ca se inscriu copii ce implinesc 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic).

Pentru grupa pregatitoare varsta lui mi se pare foarte potrivita mai ales ca am in spate experienta primului copil ce a inceput clasa I la 6 ani si 3 luni si a fost foarte bine.

Laura13 spune:

o iau punctual
Tu mai ai un an si jumatate pana veti incepe clasa pregatitoare. Adica un an si jumatate de gradinita. In plus vestita clasa pregatitoare exista acum in lege teoretic doar. Ea va fi introdusa conform legii in anul scolar 2012-2013 pentru copii care au implinit 6 ani pana la inceputul anului scolar sau care vor implini 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic 2012. Dar inca nu s-a scris clar in nici un act normativ daca aceasta clasa pregatitoare se va desfasura la gradinita sau la scoala. Chia ministrul a declarat daca bine imi amintesc ca decizi asta inca nu s-a luat.

Este adevarat. poate ma grabesc. am fost si sunt genul de om care incearca sa prevada, mai mult decat sa repare dupa. si gnul de om care pune raul in fata. de multe ori, pe mine m-a ajutat ... sa nu fiu luata prin surprindere, sa nu fiu dezamagita, etc. nu stiu daca este cea mai buna "tactica" cu un copil, dar, pana la urma, cam asta sunt .
vorbind cu educatoarea, am aflat ca scoala la care as vrea sa il dau pe dani, face, deja, pregatiri si organizari pentru a putea prelua acolo grupa pregatitoare ... a fost un alt aspect care m-a pus pe ganduri.


Din considerentele de mai sus mie mi se pare ca ai suficient timp pentru ca sa ajungi cam pe unde vrei tu cu multa rabdare si fara a da militaria jos din pod.

tocmai asta vreau sa evit. la asta nu vreau sa ajung. sa dau militaria jos din pod. vreau sa fac in asa fel incat sa fie o tranzitie usoara pentru dani. vreau sa ii introduc treptat, fara a simti copilul vreun "soc", anumite responsabilitati.
ma gandesc, pe de alta parte, ca s-ar putea ca venirea lui bb2 sa il ajute. nu vreau, sub nici o forma, sa pun un copil de 5 anisori sa aiba grija de fratiorul mai mic. dar, dani, acum, se arata f. afectuos si grijuliu fata de burtica, adica fata de bb. sper eu, in secret , ca bb il va face pe dani mai responsabil, mai grijuliu fata de cei din jur, mai atent la sentimentele lor. cred ca sper la empatie. cred ca tocmai am pus un punct pe i


Progresele pe care le fac copii la aceste varste sunt uimitoare asa ca eu cred ca nu veti avea probleme mai ales ca esti constienta de atuurile copilului dar si ce ce mai aveti de cizelat.

multumesc pentru aceste vorbe de incurajare.

Laura lui Daniel - 14.11.2006 si prichindel
Poze Daniel

Mamici din Iasi


Copilul iti ia tot ce ai avut, dar iti da ce n-ai avut niciodata.

Laura13 spune:

Cred ca vor aparea schimbari. Cred ca un an si jumatate este timp suficient ca sa apara aceste schimbari. Dar nu pot sa ma astept sa vad aceste schimbari fara a depune si eu, ca parinte, niste eforturi, fara a "munci" cot la cot cu Dani.
Si eu am inceput scoala la 6 ani si o luna si m-am descurcat chiar f bine. Nu vorbesc neaparat din punct de vedere academic, pentru ca nu asta e tema discutiei. Vorbesc de faptul ca in clasa I eu veneam 2 km pe jos acasa, singura, ma spalam, imi puneam singura mancarea la incalzit, mancam si imi spalam vasele, apoi ma apucam sa imi fac lectiile. Cand venea mami la 3 acasa totul era cam gata. Mai faceam impreuna o verificare, apoi joaca si distractie.
Drept e ca timpurile de acum nu mai sunt ce au fost, adica nu as avea curajul sa il las sa vina singur acasa in clasa I, de exemplu. Dar eu la 6 ani eram responsabila. Nu chemam copii in casa in lipsa parintilor, nu foloseam chibritul sa vad daca arde perdeaua sau alte lucruri de genul asta.
In Dani, acum, nu am incredere ca nu ar face niste lucruri potential periculoase, cu toata ca stie si cunoaste riscurile. Poate ca aceasta incredere trebuie sa mi-o castige tocmai lasandu-i niste "libertati", iar el sa imi demonstreze ca merita increderea mea. Poate ca sunt prea "closca" iar copilul nu are loc sa imi arate exact cat e de responsabil sau ce ar face pus in fata anumitor situatii. Nu stiu. Sincer.



Laura lui Daniel - 14.11.2006 si prichindel
Poze Daniel

Mamici din Iasi


Copilul iti ia tot ce ai avut, dar iti da ce n-ai avut niciodata.

Ioanna81 spune:

cred ca, o data cu practicarea unui sport, copilul va invata sa se descurce, sa se fereasca de anumite lucruri si sa caute sa realizeze altele. in mod cert spiritul de competitie dezvolta personalitatea. un pic de libertate, controlata zic eu, este ideala.

dau un nou exemplu personal. parintii mei m-au trimis in tabara (un fel de cantonament - fortat spus - de gimnastica), singura, de la 3 ani jumate (parca). tot ei spun ca ma descurcam exemplar. ce faceau ei? veneau cu masina in urma trenului/autocarului si se cazau in camera cu profesoara/antrenoarea si ma studiau de la distanta. eu nu am stiut niciodata ca ei erau acolo si asa au putut sa vada cum ma descurc.

ceea ce vreau sa spun este ca oferirea unei libertati, mai mult sau mai putin limitata, copilului ii poate sculpta anumite fatete ale personalitatii. la varsta asta cred ca iluzia alegerii personale pentru un copil de 4 ani ii ofera niste satisfactii extraordinare.

Dorsilia spune:

NU il da in clasa pregatitoare inca. lasa-l in pace, nu are nevoie de structuri, de militarie, de disciplina, din ce citesc e un copilas normal comportamental si istet.

si fetita mea are 4 ani si aproape doua luni si fratiorul ei 6 ani jumate si cel putin ea ne intrerupe oricand, nu conteaza ca eu vb cu taica-su, ea vine si ma trage de maneca sau ma apeleaza "mama, hai sa-ti zic/arat ceva", si nu ma impacientez aproape deloc, uneori ii raspund imediat, alteori ma intrerup din discutia cu taicasu sau cu altcineva doar pt a o ruga sa astepte un minut daca poate si daca vad ca nu e ceva ce "arde"....in rest, nici nu ma gandesc ca are nevoie de a intra in regim cazon de clasa pregatitoare inainte de 6 ani jumate.

asta devine o obsesie cred, mai nou, ce o tot observ in jur, toata lumea ma sfatuieste sa-mi dau copiii la scoli unde "scot untul din ei", la invatatoare super-exigente, care au standarde, pretentii mari, care le dau teme multe zilnic si culegeri de rezolvat din clasa I, ca o sa le prinda bine mai tarziu.....acum stau si ma gandesc nu e asta o obsesie? nu ma gandeam sa-i dau la o scoala gen liceu pedagogic ci la una normala, in carier la noi, si am ales o invatatoare dupa intuitie si recomandari, dar mai ales dupa ce am fost sa o cunosc, in 2-3 intalniri, si mi-a placut ce am remarcat la ea: experienta dobandita cu varsta, calm, tact pedagogic, fire echilibrata, abordeaza foarte ok copilul, asteptari realiste de la copil deci una peste alta mie una imi inspira incredere....Incredere ca copilul meu, baietelul, va merge fara stres la scoala, si ca va invata din interes si nu de frica, atat cat va putea el si sunt convinsa ca va da tot ce are mai bun, il cunosc.

asa vad eu integrarea copilului in scoala, scoala nu e sistem de stors untul, de indoctrinat copiii, de rapit frumusetea si veselia copilariei cu teme peste teme, cu pretentii peste pretentii, cu teancuri de culegeri. Are timp in gimnaziu sa inceapa aceasta etapa. Daca din clasa I intra insa intr-un regim din asta extenuant, nu e deloc ok