Parinteala nepavloviana
Raspunsuri - Pagina 28
denizel spune:
Valeu, suntem la capitolul 4 (sau 5, ca nu mai stiu?!?) si inca se mai vehiculeaza ideea ca exista pe aici parinti care propovaduiesc lipsa totala a regulilor?????? 
Asta da comunicare 
.
Narcisa, dar tu nu ai avut televizor in casa pana sa te casatoresti? 
Cred ca exista cel putin un film pe saptamana in care sa fie o femeie care tipa si de pe care curg toate apele in timp ce naste...
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
Luna1 spune:
Nelia nu stiu daca trebuiesc mai multe reguli impuse sau nu. Probabil daca mama imi impunea prea multe reguli, de ex sa nu ies afara decat 30 min pe zi, sau mai stiu eu ce, acum scriam la copilul captiv ce zgripturoaica a fost mama.
Eu cred ca a procedat bine, n-am nimc sa-i reprosez in directia asta. Am facut ce am vrut eu singurile reguli au fost ora de intrare in casa (adica vara puteam sta pana la 10 seara afara cand aveam 14-15 ani) si sa ii spun mereu unde ma duc ca in cazul in care Doamne fereste dispar sa stie de unde sa inceapa cautarile. Ah si minciuna. Niciodata n-a suportat minciuna, orice s-ar fi intamplat avea intelegere, insa daca o minteam era vai si amar de capul meu. Si sunt de acord cu asta.
Ce am ajustat eu la copiii mei e rutina cat de cat. Adica avem in genral o ora de masa (mai mult sau mai putin), il las pe Cosmin afara cam cand vrea cu mici exceptii, ore de culcare stabilite, adica putin mai structurat.
Eu am descoperit la Cosmin ca el fara reguli e in deriva. Daca l-as lasa sa hotarasca singur ce mananca, la ce ora, la ce ora se culca, cand se schimba de haine, cand isi face lectiile ar fi prapad. Asa ca avem micile reguli in privinta asta dar nu exagerate.
In principiu cand vine de la scoala ar trebui sa se schimbe (desi il mai gasesc uneori in uniforma si la 5 cand ajung eu acasa), mancam in jur de 6-7 seara, la 9 seara e in pat. Cam astea sunt.
narcisam102 spune:
In loc de incheiere:
cel mai oribil din toata prietenia noastra a fost perioada cand se imbraca in fuste scurte, geaca de piete si incerca sa vb ca noi adolescentii. Brrrr oribil. De cate ori o facea de fata cu prieteni mei cu care ne intalneam pe strada vroiam sa se crape pamantul si sa pot intra de rusine.
E super tare cand ai o prietena. Da unde e mama... aia a draq da care sa ma traga de maneca, cca am uitat sa spal farfuria, ca am aruncat gunoiul pe jos ca nu nimeream cosul de la distanta, ca nu mi-am facut tema sau ca aloc prea mult timp sportului si prea putin educatiei...
Eu vreau sa fiu mama...copilul meu nu are decat sa se planga acum ca sunt a draq decat sa-si dea pumni in cap cand il pun strainii la colt.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 Pai daca am fost obijnuita sa ma descurc din mers... unde nu stiam mai carpeam. daca nimeni nu mi-a zis nimic adica da...de genul e destul de dureros.... Si nu, nu cred ca am asteptari absurde. Atata timp cat a venit si m-a ajutat o sapt dupa nastere cu mancarea iar apoi mi-a zis razand sa-mi mai fac si singura ca uit cum se face. Sau ca swe supara ca nu o mai invit pe "la o cafea" sa mai barfim cand eu nu imi vad capul de treaba... sincer nu. Acum de asta s-a suparat pe mine de vreo saptamana. :) Stiu ca e mama mea. O iubesc pt ca m-a crescut dar a gresit lamentabil. E tare dureros sa-ti spuna un strain o regula de bun simt ca spalatul pe maini sau igiena proprie etc etc mai ales cand depasesti faza copilariei si devi constient de ce se intampa in jur si cum merg lucrurile in societate. Sincer te simti neglijat si de aici o groaza de alte probleme de care nu are sens sa vb ca noi vb despre copii nostri si am ajuns obiect de studiu.  |
Asta e cu totul altceva, Narcisa! :)
"Vina" mamei tale nu e ca te-a lasat sa mananci in pat
, ci ca (cel putin asa pare) e destul de putin sensibila la nevoile si trairile tale.~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 .copilul meu nu are decat sa se planga acum ca sunt a draq decat sa-si dea pumni in cap cand il pun strainii la colt. |
Si s-a inchis cercul, ai ajuns la genul de discurs cu care ai debutat pe forum (si care cel putin mie mi-a atras atentia).Vezi ca s-ar putea ca din dorinta de a nu fi ca mama ta, sa cazi in cealalta extrema si sa ceri prea mult de la copilul tau.
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
Luna1 spune:
Narcisa noi avem aici o emisiune numita "Hotter than my daughter!" in care apar mame si fiice, iar mamele se imbraca de zici ca au 15 ani, nu acepta faptul ca poti fi atractiva la orice varsta imbracata adecvat varstei.
Eu cred ca totusi mama ta n-a acceptat faptul ca imbatraneste, ca trebuie sa se maturizeze ea in primul rand, si n-a acceptat responsabilitatea propriului copil. Asta nu inseamna prietenie, asta inseamna politica strutului, cu capul in nisip, mai bine pretind ca acest copil imi e prieten, decat sa-mi asum responsabilitatea lui.
La mine prietenia cu mama a fost prietenie adevarata insa nu s-a pus problema ca mama sa se poarte ca o adolescenta, sa nu ma invete, prin metode prietenesti anumite reguli de bun simt. Da eu n-am avut reguli, insa am crescut cu puterea exemplului, si iubirea fata de mama.
alex_andra spune:
Narcisa, am inteles acum de ce ai fi vrut ca mama ta sa fie mai mult mama decat prietena.
La mine, a fost cam ca la Luna.
Jasmin012 spune:
Narcisa, cred ca ai fost atat de obisnuita ca mama ta sa faca lucrurile pentru tine incat acum te superi pe ea si-i reprosezi ca nu ti-a zis cat de greu e sa nasti. Poate ca in sufletul tau (ca un gand ascuns) ai fi vrut sa nasca ea in locul tau... (sa nu te superi pe mine, nu e o ironie si nici bascalie, ma fggandesc ca poate e o chestie de care nici tu nu esti constienta. Dar stii cum e, uneori se declanseaza in mintea nostra chestii pe care nu ni le putem explica)
Dar vezi ca nu trebuie sa ajungi la extreme, mama ta e mama ta, iar tu esti tu. Iar copilul tau nu are de ce sa sufere pt asta. El merita un echilibru.
Cum zice si Roxx, nu cred ca sustine cineva lipsa oricarei reguli, ci moderatie, gasirea unei cai de mijloc si impunerea regulilor cu blandete, nu cu tractorul.
narcisam102 spune:
Da Luna asa este si a mai fost si divortul...s-a trezit cu 2 copii mici pe cap...eu o inteleg sincer. E ok. nu sunt un copil captiv
stiu cum se imbraca lumea pe afara dar si tu sti cum e la noi...daca ai luat colanti peste burta...
denizel iti promit ca nu o sa merg in directia diametral opusa niciodata. 
sdcristian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 Ufff...nu m-am simtit neglijata pt ca nu erau reguli pt ca nu stiam ce sunt alea....eu am crescut fara tata. nu am stiut ca nu toata lumea mananca cocotat in pat cu ochii la tv. ci am invatat atunci cand la o prietena am plecat cu farfuria din bucatarie in sufragerie iar mama acesteia mi-a atras atentia ca masa este in bucatarie. cred ca aveam vreo 12 ani dar m-am simtit ca naiba. Inca imi amintesc vocea blanda dar cu repros a femei...Cand vezi ca pe prietena ta nu o lasa la discoteca decat cu fratele ei mai mare ca sa aibe grija de "voi" te gandesti....mama de ce m-a lasat mereu singura... Eu nu stiu sa fac mancare, nu am stiut sa spal sau sa calc, nu am stiut ce inseamna sa nasti, nu am stiut ce inseamna sa cresti un copil. Nu am stiut ce inseamna sa-mi strang farfuria dupa ce mananc, sa spal un vas, sa-mi strang rufele sau lucrurile personale. Toate astea le-am invatat de la straini... De asta poate nu imi este niciodata jena sa intreb cum se face...sau de ce... uneori sunt ca un copil chiar si aici va cu tot intreb dar de ce da cum... pt ca toata viata a trebuit sa intreb pe alti. Sa-mi arate, sa-mi explice pt ca in nici o carte nu scrie care sunt normele si uzantele societati in care traim. |
eu te inteleg perfect
cel mai greu a fost cand m-am trezit la casa mea, si habar nu am inca, dupa 3 ani, cum se tine o casa cat de cat ordonata si curata. parca oricat trag tot ca la nebuni + cutremur+ inundatie arata. si din cauza ca niciodata nu am avut responsabilitati, nu stiu sa ma organizez, sa prioritizez
si da, acuma nu suport sa mananc la masa, ca nu am facut asta niciodata, si imi reproseaza mereu sotul sau ca e tastatura plina de firmituri sau ca el totdeauna mananca singur - desi ma rog, e bucatarie-living, nu avem pereti. si da, nici cu copilul nu stau la masa, nu pot domnule sa stau pe scaunul ala. intra mancarea cu zimti
la fel cum nu am fost invatata sa am grija de mine, adica am fost invatata sa ma spal des si sa nu suport sa fiu vreun pic murdara. dar niciodata nu mi s-a zis ce e aia sa te imbraci frumos - nu doar comod, sa iti faci parul - ca era mai simplu sa imi arate cum se face o coada, sa imi ingrijesc tenul... si mai ales sa am pretentii de la mine in sensul asta, si sa am ritualuri. si de asta in general arat ca de la spital - curata dar fara nimic sic. si da, cred ca asta trebuie sa te invete mama de mica.
regulile sunt bune. nu cele care sufoca, nu pretentiile tampite, dar cele care sa te ajute cand devii adult sa ai o structura in viata, sa ai grija de tine si sa te simti bine.
mama de Carol (29.12.2008) si
21+ cu 
Patrick