Parinteala nepavloviana
Raspunsuri - Pagina 27
mihaela_s spune:
Tocmai de aceea se impun impunerea 
unor reguli in familie, pentru ca si o societate functioneaza la fel. Cu reguli. Si daca nu le respecti, vei avea de suferit. Dupa mine, moderatia in toate e cuvantul cheie.
Laura25, cred ca Narcisa tocmai ti-a raspuns intrebarii. 
Narcisa 
.
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
viviana spune:
Vine o vreme in viata unei adolescente cand nu isi mai doreste ca mama sa-i fie prietena ci doar mama.
Mama e cineva pe care sa te bazezei in orice situatie.
Cu pritenii nu poti face asta.
Mama e cineva care te apara si te iubeste neconditionat.
Prietenii nu sunt.
Si asa si este. Am simtit-o si eu pe pielea mea.
Am petrecut ore minunate cu fii-mea, am fost cele mai bune prietene, am invatat-o sa patineze si i-am fost partener pe gheata, partener de dat pe tobogane gonflabile, partener de rontatit covrigei si ghiudem in pat.
Acum nu mai "am voie". Am fost rugata sa nu mai topai pe strada, sa nu mai rad in gura mare, sa nu mai alerg. Trebuie sa dau dovada de maxima seriozitate.
Ea vrea sa stie ca sunt mama pe care se poate baza in orice situatie si nu o prietena futila.
Mi-a spus clar: "Cand te porti asa simt ca nu ma pot baza pe tine"
Asa ca am devenit brusc serioasa.
Mai putin cu mancatul ghiudemului, floricelelor, si a covrigeilor in pat.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
alex_andra spune:
Eu am avut si am o mama-prietena.
Nu mi-a impus reguli de genul: nu iesi afara pana nu iti faci lectiile, nu mananci decat in bucatarie, nu primesti vizite de la prietene,etc.
Am avut cateva reguli, pana la 18 ani: ora de intrare in casa, iesit la disco cu fratele.
Nu ma verifica la scoala, nu ma certa daca veneam cu vreo nota mica.
Cand m-a mai prins cu cate-o minciunica, imi zicea: de ce nu mi-ai spus? nu stii ca noi gasim o rezolvare, impreuna, mereu?
Mi-a zis mereu sa ii spun orice fac, ca prefera sa stie, chiar daca nu e de acord, decat sa ma ascund de ea.
Am vorbit mult, mi-a dat multe sfaturi, am plans mult pe umarul ei.
Nu mi-a reprosat greselile.
In general a fost blanda si buna.
A mai avut scapari, ma mai certa, mai ales cand eram mai mica, mi-am mai luat si cate-o palma, tot cand eram mai mica.
A mai avut vreo 2 chestii unde eu zic ca a gresit, dar neintentionat, ea de fapt incerca sa faca un lucru bun, dar privit din unghiul ei de vedere, din perspectiva ei.
Si la mine nu s-a mulat, dar asta a fost...
Dar eu o consider o mama minunata si-mi doresc sa pot sa fiu ca ea.
PS: a avut o regula tampita, cand eram mica: nu ma lasa sa am o anumita prietena, ca era tiganca:(
dar eu nu am ascultat-o si ma vedeam pe ascuns cu ea.
Acum recunoaste ca a gresit si imi zice ca de fapt ea nu avea nimic cu fata, ci cu tatal ei, care, intr-adevar, nu era chiar de pus la panoul de onoare:)
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Asa ca am devenit brusc serioasa. Mai putin cu mancatul ghiudemului, floricelelor, si a covrigeilor in pat. Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Laura25 spune:
Multumesc, Narcisa, am inteles acum la ce te referi.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
rrox3 spune:
Este deja dovedit ca atat neimplicarea activa, permisivitatea excesiva a parintilor, cat si intruziunea controlatoare, au efecte negative asupra copilului.
In ambele cazuri copilul se simte neimportant si stima lui de sine e scazuta. Fiindca cu siguranta ceva nu e in regula cu el daca parintii nu il considera suficient de important ca sa ia masuri de protectie si sa verifice ce se intampla cu el (in cazul permisivilor) ori daca parintii nu-l considera capabil sa faca ceva bine singur si nu au incredere in el (in cazul intruzivilor).
narcisam102 spune:
| Citat: |
| mi se pare absurd sa ii reprosezi mamei tale ca vecina la care ai mers in vizita era nepoliticoasa si avea masa in incaperea gresita. (ca sa nu mai zic ca ii reprosezi ca nu te-a invatat ce inseamna sa nasti ???) |
nu toata lumea manaca de obicei in sufragerie. Si nu e vb doar de sufragerie. Puteam sa mananc oriunde...chiar si pe wc...
nu exista o regula ca de ex. mancam in sufragerie...
eu luam farfuria din bucatarie (ca acolo era masa) si ma duceam la mine in camera. Venea mama si lua farfuria...
nici macar nu mi-a spus "vezi ca o sa te doara de o sa-ti iasa ochii din cap..." nop. Cand i-am reprosat "mama de ce nu mi-ai spus" a zis...dar ce vroiai draga sa te speri....
pai sincer da. ca nu sunt dureri ca la menstruatie, ma pregateam si eu psihic pt tot dar...asta e...
lipsa unor regili produce dezordine, debusolare, frica ,tristete, o groaza de sentimente aiurea....
rrox3 spune:
Narcisa nu crezi ca ai asteptari absurde in prezent de la mama ta? Oare tu, ca adult si viitoare mama, nu puteai sa-ti cumperi o carte despre sarcina, nastere si lauzie? Chiar nu ai fost curioasa deloc?
Cat despre copilarie, te inteleg foarte bine
nelia spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Luna1
Mai uite ca si eu am fost la fel ca Narcisa, fara reguli prea multe, mama mi-a fost in primul rand prietena si apoi mama. Plus ca facea front comun cu mine permanent in detrimentul lui tata pe care eu zic sincer ca dupa o perioada l-am considerat mobila in casa, putin imi pasa de ce zicea el ca tot mama imi dadea voie sa fac ce vreau. Si da, am mancat in pat, in sufragerie, pe unde am avut eu chef, am facut chiar tot ce am vrut, avantajul a fost ca mama, fiindu-mi prietena, a stiut chiar mereu pe unde umblu si ce fac. Si nu ii reporosez asta, sa fim intelesi, insa da, am avut momente in care, ca si copil, am simtit nevoia unei structuri. De ex toate prietenele mele aveau program de iesit afara (nu ma intrebati de ce). Ei bine, mi-aduc si acum aminte cum a venit o prietena sa ma ia la joaca si eu i-am soptit din usa "nu ma lasa mama afara!" desi aveam voie. Insa mi-am dorit atunci sa arat ca si eu am parinti care impun reguli. Per total cum e mai bine? As zice ca e mai bine asa ca mama cu mici ajustari. De bine de rau mama a stiut de unde sa ma ia la orice ora, iar daca am facut o boacana ea a stiut prima. Ajustarile insa le fac eu acum cu copiii mei, desi sunt convinsa ca imi vor reprosa ceva, candva. |
Foarte interesant exemplul tau. Agata are citeva reguli, dar si noua ni s-a intimplat deja cam acelasi lucru. A sunat o prietena si a intrebat-o daca vrea sa mearga la piscina cu mama ei si Agata i-a raspuns ca nu o las eu, desi nici nu ma intrebase. Eu am auzit-o intimplator si apoi am intrebat-o de ce i-a raspuns asa, nu vrea sa se duca, e vreo problema intre ea si fetita respectiva (si ea imi spune multe lucruri, nu tot, dar sintem destul de prietene sa zic asa). Si mi-a spus ca nu, dar i s-a parut cool (la noi toate se impart in cool si ne-cool, inclusiv parintii sau mai ales ei
) sa spuna ca nu o las eu! Si inca o data, absolut fara nici o legatura cu realitatea, a sunat-o o prietena si i-a spus ca nu poate vorbi cu ea acum, ca trebuie sa faca nu stiu ce... ca daca nu face, isi da 'agenda' peste cap!
S-au intimplat de curind, culmea este ca de citeva luni am devenit mai prietene decit inainte... se leaga cumva de discutia voastra. Ma intreb acum, citindu-va, daca nu cumva simte nevoia de reguli si de organizare (mai mult decit exista) si cam pe unde ar trebui sa fiu eu in toata treaba asta... Ca noi tocmai ce eram pe drumul spre independenta.
Noi avem reguli, dar putine si fixe si nu sint legate de locul de mincat sau altele de genul acesta, ci de alte lucruri.
Viviana, foarte interesant si exemplul tau cu mama serioasa si mama-prietena si topaitoare. Promit ca nu ma mai bat cu bulgari in curtea scolii...
Laura, am citit aseara si despre piticii tai, daca am timp, poate revin, nu cu sfaturi, ca nu am asa ceva... Si noi sintem de multe ori pusi in situatii asemanatoare si reactionam cum simtim, facem si noi cum credem ca e mai bine. Citeodata e bine, citeodata... iti vine sa fugi in lume (singur!
).CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
narcisam102 spune:
Pai daca am fost obijnuita sa ma descurc din mers... unde nu stiam mai carpeam. daca nimeni nu mi-a zis nimic adica da...de genul e destul de dureros....
Si nu, nu cred ca am asteptari absurde. Atata timp cat a venit si m-a ajutat o sapt dupa nastere cu mancarea iar apoi mi-a zis razand sa-mi mai fac si singura ca uit cum se face. Sau ca swe supara ca nu o mai invit pe "la o cafea" sa mai barfim cand eu nu imi vad capul de treaba... sincer nu. Acum de asta s-a suparat pe mine de vreo saptamana. :)
Stiu ca e mama mea. O iubesc pt ca m-a crescut dar a gresit lamentabil.
E tare dureros sa-ti spuna un strain o regula de bun simt ca spalatul pe maini sau igiena proprie etc etc mai ales cand depasesti faza copilariei si devi constient de ce se intampa in jur si cum merg lucrurile in societate. Sincer te simti neglijat si de aici o groaza de alte probleme de care nu are sens sa vb ca noi vb despre copii nostri si am ajuns obiect de studiu.