Parinteala nepavloviana
Raspunsuri - Pagina 22
daniela_b spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia Am inteles asta :) din ceea ce s-a scris, totusi exista o contradictie clara intre sistemul practicat acasa (AP, parinteala nepavloviana, modernista, progresista, etc) si ala de stat/societate/comunitate. Ca nu exista stat perfect cu scoli perfecte si adaptate fiecarui curent de parinteala. |
Nu, nu exista o contradictie clara decit intre diferite pareri despre ce inseamna una sau alta.
Intre felul in care oamenii inteleg sau nu, ceea ce predica sau contesta.
Eu nu ma declar AP ( nu am avut suficient timp sa aprofundez toate ideile) dar sint pro AP si ma simt confortabil intre oamenii care aplica AP.
Mi-as fi dorit sa fie si parintii mei AP.
AP nu are leagtura cu viata dusa intr-un dulce farniente ci doar cu o preocupare mai mare pentru self-esteemul copilului, atentie: nu in defavoarea parintelui ci in ajutorul lui, pe termen lung.
Nu are legatura nici cu lipsa de reguli.
AP are reguli, chiar foarte clare.
Doar ca ele nu sint numai pentru copii. Ci imbratiseaza si parintele.
Nu e foarte confortabil ( cel putin nu la inceput) si nici prea atragator pentru parintii care lucreaza mult, sint implicati in proiecte dificile, dar in niciun caz nu e o metoda gresita sau fara valoare.
Nu ne transforma copiii in domnul Goe.
Dimpotriva.
E vorba doar de un soi de atitudine dar care nu vine de la sine ci din cunoastere ( si la fel de dificil e si sa cunosti, sa inveti, poate pe unii asta ii sperie ca trebuie sa invete ceva contrar celor stiute/vazute/simtite/ acasa).
Partea cea mai frumoasa e ca, dupa ce ai obtinut constient aceasta atitudine ( adica nu pe de rost, prin imitatie sau dupa ce ai citit pe forum ca e cool) intri intr-o stare foarte echilibrata cu tine si cu copilul tau. E chiar foarte frumos.
Sa cresti un copil, trecind prin toate aceste etape ( cu tot cu cele extra-dificile) este foarte frumos si este irepetabil.
E ca un fel de unica sansa si ar fi bine sa nu gresesti.
Dar, daca prin diverse mecanisme, incepi sa asimilezi "esecurile" in educatie cu permisivitatea si cu haosul, incepind sa-ti gasesti vina in tot ce faci sau reprosuri in ceea ce spun altii despre atitudinea ta, atunci da, sigur, e momentul sa intelegi ca mergi pe o cale gresita.
Ar fi bine sa nu gresesti este aproape ca o urare, un fel de a spune, nu o sentinta sau o amenintare!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui saskia
OK, sa zicem ca perioada aia se termina fix la 3 ani, de la 3 ani incolo ce faci? Nici atunci nu-l inveti diferite chestii utile in societate? |
Nu am spus nicaieri asa ceva. Din contra, exista reguli pe care le poate deprinde si inainte de 3 ani. Dar eu, fara sa fiu antisociala, nu ma cred nici acum "integrata perfect" in societate.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Dupa ce il loveste pe taica-su , intentionat, eu aleg sa nu o iau in brate, pentru ca sunt suparata pe ea, pentru atitudinea pe care o are. BAZAR UMANITAR |
Desigur, tu poti sa alegi orice.
Dar de ce nu este suficienta supararea tatalui, victima? Conflictul este intre ei doi, tu de ce iei partea tatalui? Adica el deja e adult si are instrumente sa convinga/manipuleze/pedepseasca pe copil. E nevoie de doi adulti contra unui copil? De ce trebuie sa te superi SI TU?
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
denizel spune:
Saskia, sunt unii soti care isi bat sotiile cand sunt betzi, dar cand sunt treji se poarta exemplar, regreta ce au facut etc, etc.
Parintii care insista (fara pauze de ne-"betzie") in a-si modela propriii copii dupa chipul parintesc sunt mult mai rau decat sotii care isi bat sotiile la betie.
Pentru ca betivul se trezeste din betie.
Parintele cu idei fixe si o tona de prejudecati nu se trezeste de obicei niciodata. Nu de alta, dar el crede sincer ca nu e "beat".
Si-apoi, chiar daca si copiii care traiesc in armonie cu parintii isi vor trage la raspundere intr-o zi parintii, well, cred ca voi putea trai cu "nu mi-ai cumparat pijamaua cu Spiderman" 
.
Mai naspa ar fi sa-mi spuna "nu te-a interesat niciodata ce cred eu si ce simt eu".
Sau, si mai naspa, sa nu-mi spuna nimic si sa-l vad ca se chinuie pe la psihoterapii ca sa-si capete inapoi "ouale" pe care i le-am smuls eu, ma-sa, care l-a dominat si l-a modelat cu simt de raspundere o copilarie intreaga.
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
J G spune:
Mie, personal, contestarea parintilor de catre copii mi se pare o etapa normala si de dorit. Desigur copiii nostri vor fi mai buni, mai informati. Asta e mersul lumii!
Exista cineva care considera ca asta e un lucru rau?
corap spune:
eu nu inteleg de ce pare atat de aiurea sa comunici cu copilul.
In momentul in care pleci de langa copil (chiar in cazul unui pseudo-tantrum) tai direct puntea de comunicare. Si cum poti intelege ceva daca nici macar nu incerci sa afli punctul de vedere "advers"?
In general pe forum lumea se plange de "dialogul surzilor", dar, pe de alta parte, se predica la greu ca "solutie anihilare crize".
Parerea mea (confirmata istoric, sa zicem, adica nu numai la nivel de individ, cat si de societate - ca tot vad in discutie ca scopul individului e integrarea cu orice pret, chiar si cu cel al negarii propriului EU) este ca ignorarea nu reprezinta niciodata o modalitate de rezolvare /corectare, ci intotdeauna adanceste problemele. care, intr-un final, ori vor rabufni mult mai violent, ori vor ucide sufletul unuia dintre beligeranti (noah, n-am vrut sa sune patetic, asa mi-a iesit)
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia Mi-a trecut o idee misto prin cap :). Daca ai vostri copii la varsta in care vor discerne si intelege multe va vor reprosa modul de parinteala? Daca nu vor fi si ei la randul lor AP-isti? Pentru ca avea dreptate cine zicea :) ca daca nu va vor reprosa modul de parinteala tot vor gasi ceva de reprosat: ca nu au avut pantalonii aia cu spiderman, sau ca nu l-ati lasat sa asculte Tokio Hotel sau mai stiu eu ce :)). |
Eu nu sper sa nu mi se reproseze nimic
, sper sa nu fiu nevoita sa imi reprosez mie insami lucruri prea grave.Cit despre intrebarea ta, iti raspund cu prima idee care mi-a trecut prin minte: pentru ca acasa sunt de obicei 2 adulti pentru, in medie, 2 copii, in timp ce la scoala un singur adult trebuie sa se ocupe de vreo 20, la gradinita 2 adulti se ocupa de 15 copii etc.
In plus, scoala trebuie sa ii invete pe copii niste chestii clare, cuantificabile si care tin de stiinte (ca nu stiu cum sa ma exprim mai bine), pe cind parintele exista mai degraba pentru a ghida scolarul in partea ...sociala a vietii lui.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
lulu77 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Mai naspa ar fi sa-mi spuna "nu te-a interesat niciodata ce cred eu si ce simt eu". Sau, si mai naspa, sa nu-mi spuna nimic si sa-l vad ca se chinuie pe la psihoterapii ca sa-si capete inapoi "ouale" pe care i le-am smuls eu, ma-sa, care l-a dominat si l-a modelat cu simt de raspundere o copilarie intreaga. ~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~ |
Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...”
Pablo Neruda.
sa il ajutam pe Bibi
Faceti shopping- ajutati copii speciali
Poze Mos Craciun DC
!
daniela_b spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui J G Mie, personal, contestarea parintilor de catre copii mi se pare o etapa normala si de dorit. Desigur copiii nostri vor fi mai buni, mai informati. Asta e mersul lumii! Exista cineva care considera ca asta e un lucru rau? J si Carla (05.02.2006) www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare |
Eu, nu.
Mi-ar creste inima!
De fapt, asta si sper! Sa ma depaseasca si chiar sa ma conteste, e cea mai buna demonstratie ca are sistem de valori propriu si nu a ramas blocat ( sau impiedicat) in al meu.
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii