Parinteala nepavloviana
Raspunsuri - Pagina 21
saskia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui daniela_b
Nu inteleg ce legatura are educarea copilului cu subiectul prezent. Educarea exista, foarte bine mersi, si in cadrul mult hulitei metode AP. Doar ca nu e pe pedepse, e alt tip de "joc". Copiii au mai multe tipuri de asimilare a unor notiuni. Toata smecheria e sa "dibuiesti" cu maxima precizie ce e potrivit copilului tau chiar si daca, din diverse motive - de inteles- e uneori mai solicitant. Pentru copii provocarea e sa creasca, pentru parinti provocarea e sa-i ajute sa o faca. Later edit: Si da, sint de acord ca trebuie lucrat pentru a depasi etapa. De aceea nu inteleg in ce fel ajuta sa te indepartezi de "locul tantrumului". Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii |
Am inteles asta :) din ceea ce s-a scris, totusi exista o contradictie clara intre sistemul practicat acasa (AP, parinteala nepavloviana, modernista, progresista, etc) si ala de stat/societate/comunitate.
Ca nu exista stat perfect cu scoli perfecte si adaptate fiecarui curent de parinteala.
saskia spune:
Mi-a trecut o idee misto prin cap :). Daca ai vostri copii la varsta in care vor discerne si intelege multe va vor reprosa modul de parinteala? Daca nu vor fi si ei la randul lor AP-isti?
Pentru ca avea dreptate cine zicea :) ca daca nu va vor reprosa modul de parinteala tot vor gasi ceva de reprosat: ca nu au avut pantalonii aia cu spiderman, sau ca nu l-ati lasat sa asculte Tokio Hotel sau mai stiu eu ce :)).
denizel spune:
Vizionarati Dead Poets Society? Parc-as zice ca inca nu ati facut-o 
.
| Citat: |
| iar "subectu ciondanelii" ajunge sa nu mai ceara voie de la mami, ca mami "e rea si nu ma iubeste" in timp ce tati " e bun si ma lasa sa fac ce vreau eu". |
Pisigri, cred ca subapreciezi capacitatea copiilor de a vedea limpede o situatie.
De fapt, pe de o parte o intuiesti foarte precis, dar pe de alta ii crezi pe copii incapabili de judecati clare :).
Daca nu exista motive obiective pentru care copila nu ar avea voie la discoteca (motive pe care tatal le-a identificat - deci e de acord cu iesirea la discoteca), nu vad de ce nu esti dornica sa iti asumi eventuala "caracterizare" care ti s-ar face de catre copila
.Sa stii ca bunatatea (ca si rigiditatea unui parinte) stralucesc oricum, nu e nevoie de vreo comparatie intre parinti pentru ca un copil sa le detecteze pe ambele.
Si, da, de la o varsta incolo, chiar e indicat ca un copil sa asiste la discutii intre parinti privind anumite decizii (gresite) care se iau in dreptul sau.
Va vedea cu aceasta ocazie ce inseamna sa joci cinstit, cu cartile pe masa, ce inseamna sa-ti recunosti greseala, ce inseamna sa faci un pas in fatza si sa stai langa persoana careia i s-a facut o nedreptate
.Consider ca frontul comun al parintilor (si discutiile cu usile inchise intre parinti) vor revolta copilul, nicidecum nu ii vor da siguranta (asa cum s-a sustinut in postari de dinainte).
Nu poti avea incredere in parintii tai si nu poti simti siguranta, atunci cand sesizezi (si sa nu crezi ca copiii nu sesizeaza orice!!!
) incordare intre parintii tai si auzi soapte rastite in spatele usilor inchise.Desigur, nu ma refer la discutii intre parinti in fata unui copil de 2 ani.
Nu de alta, dar ceea ce face un copil de 2 ani nu ar trebui sa dea nastere discutiilor intre parinti...
. Cum altfel decat bland si intelegator te poti purta cu un copil de 2 ani, nu? ~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
narcisam102 spune:
daniela_b eu de ex niciodata nu m-am exteriorizat in fata copilului. Tot timpul cu el am incercat sa fiu calma, zambitoare, de cele mai multe ori infranandu-mi propriile porniri de a ridica tonul sau de a ma speria groaznic cand a facut ceva.
In schimb sotul meu numai el stie cate a inchitit saracul. De multe ori seara la culcare ii spuneam "sti ca nu am vrut sa spun asta...iarta-ma".
Insa mi-am dat seama ca de la a ridica tonul la sot pana la a ridica tonul la copil nu va fi decat un singur pas. Asa ca am recunoscut ca am o depresie m-am dus la dr mi-a dat tratament am facut si cateva sedinte cu un psiholog care printre altele mi-a explicat ca nu e normal sa ma "abtin" atat. Ca un copil nu va ramane marcat pe viata daca ridici tonul at cand ii faci o observatie iar ii unele cazuri din contra este chiar recomandat pt a intelege diferenta dintre asa da asa nu.
Poate ai dreptate intr-un fel, poate si el simtea frustrarile mele interioare....iar acel zambet a la colgate il facea sa se simta frustrat de lipsa mea de reactie.
Ba eu ma gandesc ca creierul lui se dezvolta, chiar ma uimeste viteza cu care o face dar nu stiu eu ca parinte cum este mai bine sa reactionez de asta ma intereseaza experienta altor parinti.
Chiar imi place ca e "incapatanat" pt ca stiu ca asta il va ajuta mai tarziu sa nu fie delasator.
Dar eu in rolul meu de parinte cum ar trebui sa fructific toate astea?! Cum sa procedez in asa fel incat tot lui sa-i fie bine, fara ai stirbi acea micuta personalitate in formare.
Laura25 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui saskia
Nu vad cuvantul total :) si cel putin dependenta este cam pana la varsta in care au locusorul lor, independenta financiara si pleaca la un colegiu/facultate. |
Da, la asta m-am referit, dar nu stiam cum sa incadrez ca limita de varsta. Ma refeream la perioada cand copiii nu pot sa aiba singuri grija de ei, depinde de parinti ca ii ingrijeasca, sa le faca manacare, sa le asigure ce au nevoie etc.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia Daca ai vostri copii la varsta in care vor discerne si intelege multe va vor reprosa modul de parinteala? |
E ca si cum ai spune ca, din cand in cand ii reprosezi sotului tau ca nu te mai si cafteste sau ca, pe la petreceri nu mai dispare si el cu cate-o gagica prin vreun dormitor :)) (nu e vorba de sotul tau si de tine, vorbeam in general).
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
saskia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
E ca si cum ai spune ca, din cand in cand ii reprosezi sotului tau ca nu te mai si cafteste sau ca, pe la petreceri nu mai dispare si el cu cate-o gagica prin vreun dormitor :)) (nu e vorba de sotul tau si de tine, vorbeam in general). ~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~ |
Nu vad echivalenta :). Adica parinteala (baga te rog de seama ca am vorbit la modul general) este egala cu a bate pe cineva si a-ti face de cap cu oricine :).
Si ca o nota: chiar si proprii vostri copii vor deveni adulti cu propriile lor principii care se pot bate sau nu cap in cap cu ale voastre.
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui saskia
Nu vad cuvantul total :) si cel putin dependenta este cam pana la varsta in care au locusorul lor, independenta financiara si pleaca la un colegiu/facultate. |
Ai dreptate. Am pornit de la o premisa gresita.
Da, unul dintre scopurile celor 7 ani de-acasa este sa pregateasca un copil sa se poata integra in societate. Dar, dupa cum am spus, nu cred ca parintele trebuie sa aiba ca scop (scris cu liniuta de la capat) integrarea perfecta a copilului. Vad aceasta integrare mai degraba ca pe o consecinta fireasca a faptului ca orice copil invata, in timp si pe intelesul lui si in moduri specifice virstei, ca exista niste reguli de conduita si niste lucruri care "nu se fac" .
Si da, copilul trebuie sa respecte niste reguli de baza pentru ca da, orice trai in orice societate este supus unor norme. Dar "sa faca frumos" cred ca e o expresie peiorativa si eu personal as asocia-o mofturilor de genul "sarumina" (care mie mi s-a parut mereu o exprimare umilitoare, nu stiu de ce o percep asa, si eu nu o folosesc decit fata de bunica mea cea draga, careia i-as saruta intr-adevar miinile) sau laudatului parintilor in cercul de prieteni cu copilul care e pus (oricind, cind dispune parintele) sa arate ce poezii lungi stie.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui alex_andra
Laura, recunosc ca nu m-am gandit niciodata ca scopul meu suprem este ca intregrez copilul in societate. Dar nici nu imi doresc sa duc intr-o comunitate de copii, gradinita, de exemplu, un copil obraznic, care sa aiba senzatia ca totul i se cuvine, ca el poate sa faca orice, pentru ca oricum mami il va pupa pe frunte, indiferent ce ar face. Eu nu imi doresc un "dl goe". BAZAR UMANITAR |
Alex-andra, nu ai creste un dl. Goe daca ti-ai saruta copilul pe frunte dar i-ai si explica faptul ca nu e bine se se poarte urat, sa dea in copii, sa fie egoist. Copii inteleg foarte multe cu vorba buna si dulce, serios. Inseamna sensibilizare.
Eu chiar zilele trecute am avut o astfel de experienta: vine Lucas cu o masinuta rosie de la gradi (nu o "furase" ci, fiindca educatoarea lui era bolnava si lipsea, sora ei, care o inlocuise zilele alea, necunoscand jucariile, l-a lasat pe fiu-meu s-o ia acasa, crezand ca e a lui). Intamplarea a facut ca Lucas sa aibe o masinuta exact ca aceea, luata de la bazar, dar albastra. Nu cred insa ca Lucas a confundat masinutele, pentru ca dialogul nostru a decurs cam asa:
Eu: " a cui e masinuta aia?"
El: " a mia"
Eu: de unde e?
El: de la gladinita
Eu: cred ca e a altui copil, care plange dupa ea. Asa cum tii tu la jucariile tale si alt copil vrea jucaria lui. Probabil ca acum o cauta. Intelegi?
El: da, o cauta
Eu: maine o sa iei masinuta si o s-o duci la gradi, la copilul care o cauta.
Toata conversatia s-a desfasurat cu el la mine in brate, cu buzele mele pe obrazul lui. Chiar a avut foarte mare efect. A doua zi el si cu bunica au luat jucaria si au dus-o la gradinita, fara proteste si fara pareri de rau.
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui daniela_b
Si, atunci, de ce nu o folosesc? ( asta ca sa fiu "rea"  )Daca au aceasta capacitate de ce nu vad ceea ce este ca pe ceea ce este si nu ca pe ce poate fi ( santaj, de exemplu). parerea mea despre tantrumuri: sint binevenite, e masura evolutiei copilului. Chiar si daca li se spune "santaj" tot e de bine ( dar numai daca ai atitudinea corecta fiindca intelegi) . Copilul meu a descoperit ca poate fi smecher si incerca sa ma "santajeze", practic isi largeste limita de cunoastere. El gindeste, construieste strategii. Ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa-l opresc din asta, parasind locul, transmitindu-i mesajul: nu ma intereseaza ca ai avansat in gindire si creierul ti-a devenit mai dezvoltat eu ma duc sa citesc in camera cealalta ca sa-mi dezvolt si eu creierul ca doara sint mai capabil sa fac fata tantrumului tau. Unde-i capacitatea de gindire logica, extrapolare, prevedere a consecintelor, specifice adultului, in acest caz? off topic, upz: pisgri, tocmai acum mi-am dat seama ca am raspuns unui mesaj de-al tau, te rog sa nu te superi stiu ca am "promis" ca nu iti mai raspund dar mi-am dat seama dupa, ca am incalcat "promisiunea". Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii |
O sa rizi tare daca imi cer scuze ca eu ti-am raspuns prima si ca am uitat ca te-am rugat sa nu mi te mai adresezi ?
Ontopic: deci este total gresita diferentierea pe care am facut-o intre tantrum si tavaleala?
Santajul, negocierea si manipularea sunt lectii utile pentru viata de adult. Desi toate cele 3 notiuni sunt considerate a avea conotatii negative. Ideea e ca daca un copil invata sa isi rafineze aceste metode de a obtine ceea ce doreste, lectia ii va fi utila pe viitor. Daca "i se taie macaroana" din start, nu mai ramine loc de negocieri, nu mai ramine loc de invatat. Sa fie lasat si ajutat sa isi dezvolte si rafineze aceste abilitati nu inseamna sa cedezi si sa faci doar ce doreste, inseamna sa te adaptezi fiecarei situatii (fiecarui motiv de tavaleala, crize de afect si tantrumuri) in functie de importanta acesteia.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)