Parinteala nepavloviana

lorelaim spune:

Narcisa - ref la postarea ta cu mama - prietena... imi aduc aminte ca eram in Canada, insarcinata - deja in luna a 9-a, gata sa intru in concediu de maternitate, cand sefa mea mi-a zis: "Lorelai - un copil are nevoie de o mama RESPONSABILA - nu de un prieten... prieteni gaseste destui..." (i-am inteles vorbele... pline de tristete... ea s-a casatorit de f tanara, a facut rapid 2 baieti, a divortat si mai rapid, a plecat in Africa cu copiii, cand a revenit a acceptat partajarea ingrijirii copiilor cu fostul sot, cand fiul cel mic avea vreo 12 ani si era in casa fostului a facut prima criza... la spital i s-a spus mamei ca acea criza se datoreaza drogurilor... fiul cel mic are acum 30+ani si e declarat cu "handicap grav", fiul cel mare e casatorit, nu a terminat nici macar liceul si mama lor lucreaza zii lumina si ii ajuta cat de mult poate... )
Viviana - conform a ceea ce scri tu - inseamna ca prunca mea nu a facut tantrumuri
Arla - e firesc sa nu fim rigizi chiar si atunci cand avem un program organizat (doar suntem oameni si ne mai place si noua o dimineata mai lenesa in pat in weekend )

Edit: Laura - eu am sa ma stradui sa-mi ajut copila sa fie un Problem Solver (care - sper eu - va stii sa gandeasca/judece/rationeze ce e bine si ce e rau, care este atitudinea cea mai potrivita intr-o situatie data, care va stii sa aleaga calea cea mai potrivita pentru ea si cei dragi ei, etc)

Am zughit-o la laundry - multa bafta in continuare la parinteala

Jasmin012 spune:

Laura, buna intrebare . Pentru mine scopul suprem e sa am un copil fericit, lipsit de frustrari, care, ca adult, sa se integreze in societate cu usurinta (sa nu fie un inadaptat), sa-si gaseasca "locul lui", sa se simta bine in pielea lui si care, profesional, sa faca ceea ce-si doreste si-i place. Cam asta.
Am uitat ceva foarte important: imi doresc ca fiul meu sa fie un parinte minunat pentru copiii lui si mi-ar placea ca el sa spuna sau sa gandeasca macar, "parintii mei au fost niste parinti foarte buni".

saskia spune:

Evident ca nu :). Totusi nimeni nu poate contesta ca un copil manierat (si cu ceva reguli invatate de acasa) are mult de castigat in ceea ce priveste accesul la un nivel mai inalt (educat) in societate. Ai mei fac amandori sport de performanta, daca ei ar face doar ce vor ei si nu si antrenorul, nu ar avea acelasi rezultate :). Si oricum cum a zis cel mare: mami el stie mai bine decat mine :) deci incerc sa il ascult:P, doar e inca un copil, totusi realizeaza ca daca acum nu asculta de anumite reguli in societate/sport/scoala nu va ajunge la nivelul pe care si-l doreste.

Dar evident ca fiecare isi creste copilul cum vrea.

Muuh spune:

saskia de ce crezi ca asa numitele tantrum-uri ale copiilor nu au un motiv anume? Adica eu asa inteleg din ce scrii tu. Nu vreau sa incepem o discutie in contradictoriu dar uite copii mei au reactii vehemente numai cand se intampla ceva sunt obositi, s-a intamplat ceva la gradinita, eu sunt nervoasa sau mai putin prezenta alaturi de ei, sotul a venit mai tarziu chestii din astea. Daca lucrurile din jurul lor sunt echilibrate si ei sunt linistiti. Si de exemplu tot la ai mei am observat ca atunci cand in urma reactiilor pe care le au se intampla ceva ei se sperie foarte tare (exemplu concret, sotul si cu mine am avut o discutie in contradictoriu, fara sa ne certam dar dezbateam amandoi foarte infocati, copii au asistat si apoi la masa de seara si pe fond de oboseala cel mare a avut o iesire la masa. A varsat supa pe masa ca urmare a iesirii sale si am vazut pe fata lui cum s-a speriat groaznic de asta. Apoi incet incet ne-a spus ca el nu vrea sa ma mai cert eu si cu sotul niciodata, ca asta il sperie si asa mai departe.

pisigri spune:

Nu scopul suprem si nu integrare perfecta. Dar da, cred ca trebuie sa fie unul dintre scopuri... sau mai corect o consecinta a actiunilor si educatiei primite de la parinti.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Lali spune:

Hi, hi, ce (de) intrebari !

Nu, scopul meu ca parinte in privinta educatiei, a vestitilor 7 ani de-acasa este de a pregati copilul emotional pentru integrarea in societate, de a-l face sa inteleaga regulile societatii si de a sti sa ofere dar sa si ceara respect atunci cand trebuie.

Scopul este ca viitorul adult sa faca fata regulilor societatii, sa le discearna si pe aceasta cale sa nu i se para o povara. Scopul e sa ajunga puternic si inteligent astfel incat sa judece regulile, sa le accepte si nu sa se supuna orbeste.

Iar partea cu 'facut frumos' se potriveste dupa parerea mea animalutelor de la circ, saracele de ele.

daniela_b spune:

Dar parintii, oare, nu au tantrumuri?

saskia spune:

:) Evident ca si eu au, dar si ei isi pot acorda un timp "sa se racoreasca" nu? De aceea nu copilul este Dumnezeu si parintele nimic, este egalitate (dupa unii, altii pot gandi diferit).

Lali spune:

Si daca au nici cauzele, nici depasirea lor nu sunt responsabilitatile copiilor lor.

saskia spune:

Am subliniat ca sa vezi mai bine :). Copiii tai, dar asta nu regula universala. Tu nu poti stii cu siguranta de ce fac tantrumuri ai altora, corect? D-aia exista specialisti in asemenea probleme/pedagogi/doctori,s.a.m.d.