Parinteala nepavloviana

alex_andra spune:

O sa dau 2 exemple, usoare, care imi vin acum in minte:

1. exemplu: cere apa. ta-su ii da. ea o arunca pe jos. ta-su ii spune ca daca o mai arunca, nu ii mai da apa, ca apa e de baut. ea cere apa din nou. el ii da, dar ii spune ca daca o arunca iar, nu ii mai da. ea o arunca din nou. cere iar. ta-su nu ii mai da, se enerveaza si nu o mai baga in seama. ea vine urland la mine.
Eu tin cu ta-su, adica, ii explic ce s-a intamplat, ca tati i-a dat apa, dar a a rugat-o sa nu o mai arunce pe jos, ca l-a suparat etc.
Ea cere in brate la mine. Eu ii spun ca o iau in brate dupa ce il pupa pe tati sa ii treaca supararea.

2. Exemplu: cere apa. tati ii da. ea se impiedica si varsa apa pe niste acte. el se enerveaza si se irita. Vin si o iau la joaca si ii spun ca nu s-a intamplat nimic grav, ca nu e vina ei.

Ma rog, aste-s niste exemple data la graba si mai simple.

Ideea de "front comun" oricum e exagerata.
dar daca eu consider ca copilul a gresit cu ceva (da, eu fac parte din categoria de mame care nu considera ca, copii lor au intotdeauna dreptate) si daca taica-su nu ii face pe plac si ea vine la mine sa se smiorcaie, nu o sa=i tin partea ei, doar asa, ca sa nu se simta frustrata.

Acum cateva luni, nu mai tin minte de ce,am certat-o si ea a pus bot si s-a intros spre bunica-su sa o ia in brate.
El a vrut sa o ia in brate , dar eu i-am spus sa nu cumva sa indrazneasca.

Consider total nociv acest lucru, atunci cand un parinte, sau bunic (ma refer la bunici aici, pentru ca jumatate din timp sta cu bunicii, deci au si ei ceva de spus in educatia si cresterea ei) cearta copilul dintr-un motiv intemeiat, faptul ca altcineva vine repede si o consoleaza arata ca respectivul care a certat-o nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, deci, pe viitor, la fel il va trata si ea.

Daca un profesor, de exemplu, imi face morala ca m-a prins ca fumez in wc si vine alt profesor si-i face pe la spate semne obscene, eu ma prapadesc de ras si nu mai dau 2 bani pe ce spune profu cu morala.

AgnesLuca spune:

Exemplu 1: mi se pare totul ok pina la ultima fraza; eu as lua-o in brate neconditionat si nu consider ca prin asta i-as da ei dreptate sau as submina autoritatea tatalui. Pur si simplu n-au legatura una cu alta.
Mie nu mi se pare ok sa se simta copilul respins daca nu face ceea ce trebuie.

Dau si eu un exemplu: a mea nu bate copiii, a fost o vreme in jur de 1 an cind ne-a mai atins pe noi dar a trecut repede (Jasmin , mai stii cind am intrebat pe forum, a trecut imediat dupa ce mi-ai raspuns).
Acum 2 sapt. ne-au vizitat prieteni cu copil care a cam capacit-o si zilele urmatoare a reinceput sa exerseze cu noi, de fapt mai mult cu tac-su; reactia lui era facut morala si respins/ tinut departe copilul. Tentativele ei s-au repetat pina cind i-am zis sotului ca in loc sa o respinga sa o apropie de el in timp ce-i face morala. Surpriza...s-a oprit din experimentat incepind cu a doua zi, a mai incercat o zi doua cu catelul apoi a uitat de tot.

alex_andra spune:

Eu gandesc asa: asa cum, cand ea e necajia, suparata, noi o pupacim, la fel si ea, mai ales daca ne supara ea, ar fi dragut sa ne impace.
La noi asta e o regula.
daca il superi pe tati, nu vii la mine in brate si te faci ca nu s-a intamplat nimic.
Daca ii dai lui tati o palma, nu vii apoi la mine, in brate, razand.
Nu, intai il impaci pe tati, ca ai facut pocinogul si l-ai suparat.

Eu nu gandesc ca, indiferent ce fac copii, parintii sunt vinovati

AgnesLuca spune:

Tu o pupacesti cind e suparata pentru ca-asa-i regula sau pentru ca asa simti ? Intrebare retorica, desigur...Las-o si pe ea sa simta, nu-i impune reguli in acest domeniu si-ai sa vezi cit de empatic poate sa fie un copil !

Ce descri tu chiar este "front comun"
Ma mai gindesc cum sa explic, si-apoi revin, tare-ar fi pacat sa nu ma intelegi.

alra spune:

narcisa, alex_andra, nu tuturor copiilor de 2 ani li se poate distrage atentia. la fetele mele nu a mai mers asta de pe la 1 an si jumatate. cand sunt in criza sunt foarte focusate pe ceea ce vor si daca le dai un alt obiect il arunca cat colo sau daca incerci sa pui mana pe ele se zbat sa fie lasate in pace. (ma rog, cea mare a iesit din etapa asta, vestea buna e ca dupa 4 ani va puteti intelege mai usor cu ei :))

revin la rutina: rutina nu inseamna neaparat fix ora 12 masa in fiecare zi, dar inseamna respectarea ordinii activitatilor si a unui orar in mare. in sensul ca somn de pranz intre 14 si 14.30 e ok, insa somn de pranz azi la 13 maine la 16 si tot asa nu e ok.

noi evident ca mai facem si exceptii - nu va imaginati ca stam drepti cu ceasul in mana :), dar daca nu vin pe un fond de schimbari in continuu si oboseala acumulata, nu avem mari probleme.

(si noi tot devreme le culcam, in jur de 8.30, dar am senzatia ca asta e o moda mai "vestica" din ce vad cand merg in romania si din ce citesc aici)

beshter spune:

lorelaim, un copil in tantrum nu e safe oricum ar fi. Orice casa are pereti iar dintr-aia capitonati eu nu stiu sa existe decat intr-un singur loc.

Si chiar de-ar fi safe, orice act de ignorare a durerii/supararii/racaielii pe care o simte un copil (si nu gaseste alt fel de a se exprima) e un act de nedreptate.

Nu e suficient sa ti se dea 'dreptul' de a nu dori sa fii langa copilul tau, chiar si de catre dr. icsulica si dr. igreculica. Daca eu as simti ca nu vreau sa fiu langa el cand e in tantrum, n-as cauta in carti validare si justificare ci m-as apuca sa ma intreb de ce nu vreau sa fiu langa el cand are nevoie de mine.

Desigur, asta as face eu. Dar eu tin minte lucrurile frumoase (cum ar fi fotografiile cu copiii gazzellei, trimise acum o mie de ani), nu cine s-a dat mama perfecta si era sa ma determine sa-mi inchid contul.

alex_andra, cand copilul se face ca ploua dupa ce-a comis-o, e felul lui de a-si cere scuze. Pentru un copil asa mic, timpul e inca reversibil. In timpul in care se face ca ploua, sterge cu guma electronica tot ce s-a intamplat.

Nu are nicio legatura palma trasa tatalui cu tinutul in brate. E problema lor, daca e vreo problema. Daca baiatul meu ii trage un sut in turloi lui taica-sau si apoi vine la mine in brate, n-are decat. Tocmai venitul in bratele mele inseamna 'cred ca am facut o tampenie si acum ma gandesc cum s-o repar'.

Iar la treaba cu apa, l-as scuti de predica pentru moment si nici nu l-as impinge sa-l impace pe taica-su, ca, pana una-alta, eu dau mai mult credit si adultilor si copiilor. Mai mult, adica, decat dansatul menuetelor astora cu 'pupa-ma intai si dup-aia nustiuce', 'impaca-te cu nustiucine intai si apoi mai vedem' etc etc etc.

Sincera sa fiu, gasesc aceasta multitudine de reguli, norme si conventii teribil de obositoare, plictisitoare si lipsite de orice substanta, i.e. chichirez. In fond, nu port razboaie de cotropire si nici macar de aparare cu pisicotul, ci incerc sa-mi duc zilele langa el in buna pace.

Sa-mi fie cu iertare, nu se spune 'eu nu gandesc ca parintii sunt vinovati' ci se spune 'eu nu cred ca parintii sunt vinovati', tocmai pentru ca nu intotdeauna ce credem implica si vreun 'gandit'.


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

anca_a spune:

Am dat quote la tot, ca era pacat sa se piarda frumusete de mesaj.

Asa...le iau pe rand.


Exemplul unu.


Ma surprinde draga alex_andra, ca dupa ce au curs rauri de cerneala pe tema asta, tu inca nu pricepi ca exprimarea, citez: 'Daca (dupa) ce il pupi pe tati te iau in brate' e o conditionare ieftina, un dresaj ordinar. Asadar, nu-i de mirare ca episodul cu olita si bucatelele de ciocolata te-a inveselit de minune, era intr-adevar de ras in comparatie cu ce faci tu cu aia mica. Cel putin cu olita, moneda de schimb era o ciocolata de 2 lei, nu dragostea mamei.

Si multumim ca ne impartasesti din experienta voastra, dar in caz ca bazaitul mustelor ti-a furat din concentrare si n-ai bagat de seama pana acum, subiectul cu Pavlov s-a incheiat de mult, acilea se discuta despre empatie si respect fata de copii, nu despre ultimele tendinte in materie de dresura.


Exemplul doi.


Bine ai facut!!! Sa nu cumva sa-si inchipuie profitoarea mica ca in bratele bunicului ce face semne obscene pe la spate isi gaseste confort si alinare cu una cu doo si fara aprobarea ta! Meriti mai mult decat o ceapa degerata, pune-o la punct! Pentru ca, asa cum bine stim cu totii (si ai' mica nu face exceptie), respectul si dragostea mamei nu vin pe tava, ci se castiga!

narcisam102 spune:

alra dar cum reactionezi in acest caz?
nu stiu ...tot citesc postarile voastre si am impresia ca eu gresesc pe undeva...
lorelaim eu cand sunt curioasa sunt cam insistenta mai intreb o data ca e mai bine sa intrebi decat sa ramai prost...

cum reactionezi in acest caz...ii dau obiectul, il i-au in brate si il mangai consolator sau ii spun ca poate alta data cand o sa fie mare...

Ps. imi plac tare mult discutile voastre cand nu va certati care e mai buna mama. Cred ca sunt multe lucruri de invatat tare folositoare...
si apoi...toate suntem bune mame poate si numai prin faptul ca suntem aici pe forum incercand sa gasim solutii, sa invatam, sa facem sa fie mai bine pt puii nostri.
Multumesc tuturor care au curajul sa spuna ce gandesc chiar daca nu poti sa multumesti pe toata lumea niciodata, dar poate modul tau de a gandi se potriveste cuiva si ajuta pe cineva.

alra spune:

narcisa, incerc o solutie de compromis: "vreau ciocolataaaaa/ na o pruna" - uneori merge

cel mai bine merge insa sa evitam situatiile generatoare de criza ...

AgnesLuca spune:

Rutina este buna atita timp cit nu ne face pe noi, mamele, inflexibile. Adica sa nu ne apuce amocu daca intr-o zi dupa mincatul de prinz nu urmeaza culcatul si depresia ca doamne, doamne ce-o sa se-ntimple de-acum incolo. Vorbesc din experienta, vezi episodu cind ma apucasera dracii si mi-am lasat copilul in pat, era dupa un episod dintr-asta cind se facuse deja ora 15:00 si cupilu tot nu dormea de prinz

Io pe-a mea (ce-i drept locuiesc un pic mai la est fata de tine) degeaba o pun in pat sa zicem la 21:00, ea tot la 22:00 imi adoarme