Citim impreuna: Baiuteii

maria_alexia spune:

si cei de pe ciresilor se numeau ciresari, "cavalerii florii de cires" .

pe la jumatate si eu, din pacate am iesit putin din mit si am ramas socata de datul (mamei) cu capul de pereti .
si iarasi ma surprinde violenta baietilor (eu am sora, ne mai scoteam noi ochii si trageam de par, dar nu se compara).

in rest, numai de bine .

aa, si eu m-am trezit gandindu-ma la Creanga. si nu e numai cat mi s-a lipit de creier in scoala, dar pe-alocuri frazele trimiteau subliminal intr-acolo.

beshter spune:

Io o terminai.
In afara de bataia primita de mama in fata copiilor, m-a durut cam tare si faza aia cu abuzul comis de prietenul Radu (parca asa-l cheama), mai ales ca te prind amandoua cu garda jos.
Capitolele mele preferate sunt 'Panofi ciocati si sosete flausate' si 'Patria e un bors cu stir'.

Cred ca cel mai mult si mai mult mi-au placut doua chestii:

1. Cum intervin fara sa intevina unul in capitolul altuia (cu tot felul de ecouri, repetitii, oglindiri si reflexii) in cea mai pura traditie intertextualiceasca.
2. Cum reusesc sa evite la mustata locurile comune si lacrima din coltul ochiului.


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

lilanda spune:

O terminai si eu, ieri, alaltaieri!? Hotarit lucru, vocea fratelui mai mic, nu cel mai mic, m-a iritat: hiperbolica, bombastica, egocentrica. Mi s-a parut ca el are diapazonul, iar fratele mai mare ii cinta nota. Si o face bine :)

Insa mi-a placut jocul lingvistic la fileu! Eficient, discret, digerabil. M-a cam dezamagit finalul (nu sfirsiturile 1,2), ci penultimele capitole-cam insailate.

In rest, zic si io ca Mihaelka: momente dramatice care surprind!! Tocmai din cauza acelui amestec de, cum sa-i zic, superironie si naivitate!!

Per total: nu-i o carte rea, dar mai mult despre ea nici n-am sa zic

maria_alexia spune:

Am terminat-o si eu zilele trecute... Nu am prea mare lucru de spus / adaugat.

Cred ca cei doi frati s-au distrat fain scriind-o . Mai rara asa potrivire intr-o familie.
Lilanda are dreptate cu cantatul in struna.
Dar mi-a placut ca vocile lor suna bine si natural in raport cu epoca pe care o povestesc: Matei pe la 5 ani, in ceata fricilor si a descoperirilor, in lumea inca mitica, iar Filip clar mai rational si distantat, penduland intre propria lui mica-copilarie, pe care i-o reaminteste Mateiul, si lumea adultilor.

Nu m-au convins Stim si Stam - probabil au ramas inca incatusati in emotia amintirilor lor, caci pana la mine n-au reusit sa ajuga.

Inainte sa ma apuc de cartea asta citeam Mircea Nedelciu - Zodia scafandrului. Tot anii 70-80, dar din perspectiva adulta. Le-am citit practic in paralel, a fost interesant asa .

Am devenit curioasa de cum suna vocea adulta a fratelui mai mare, as vrea sa-i mai citesc vreo carte.

Laura25 spune:

am termiant-o si eu de citit zilele trecute. Mi-a placut. Mi-a placut mai mult stilul fratelui mare, mai calm, parca un pic mai lin si cu mai mult umor. La cel mic pricepeam la ce se refera cam dupa 2 pagini de tot felul de chestii amestecate. Si mie mi s-a parut f, violent cel mic. Toate capitolele sale abunda de relatari violente (ale lui asupra altora, ale altora asupra sa). Mi-au placut cel mai mult capitolul despre bunic si relatarile continui despre fotbal, cum toti baietii erau evaluati in primul rand ca abilitati fotbalistice. Am ras la povestea "tradarii inimii de caine rosu" prin mersul la antrenamentele juniorilor Stelei (si remarca din acel capitol ca totusi, nu era o catastrofa chiar atat de mare, ca doar nu se inscrisese la PSD ). Tot din aria fotbalistica, mi-a placut poveste prieteniei cu viitorul fotbalist Dan Petrescu.

Mi-a placut cum au reusit sa relateze totul strict din viziunea unui copil, exact cum au vazut ei atunci cele intamplate, fara influenta gandirii mature de mai tarziu. Si ma refer aici mai ales la relatarea relatiilor dintre parintii lor povestite pur si simplu, fara a 'lua partea' unuia din ei.

Una peste alta, mi-a placut, a fost o lectura frumoasa.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

carminabulina spune:

Saru'mana! Muream de curiozitate sa aflu cine-i Cubanezul, acum actual antrenor de fotbal si cel care a ratat 11 m in nu stiu ce meci. Sigur, nu m-am chinuit sa aflu in vre-un fel , aveam de gand sa o fac, dar cred ca pana la urma as fi uitat.

maria_alexia spune:

hihi, scrisesem ieri un mesaj si nu l-am mai trimis .
Afoana la fotbal cum sunt, nici eu nu m-am prins de faza cu Dan Petrescu.
Si, desi prevenita de Mihaelka, nici exact ce-a facut Radu nu mi-am dat seama.
Cred ca citesc cam flusturatec

Laura, perfect de acord cu tine, daca m-as fi priceput a scrie...

Laura25 spune:

Cred ca Mihaelka se referea la scena cu baietelul mai mare care l-a chemat la el sa se joace 'de-a mama si de-a tata'. Nu cred ca Radu il chema. Radu era prietenul cu care a impartit povestea cu crucea de pe trunchiul de copac.


Eu mi's microbista inraita si probabil de asta mi-au placut relatarile pasionale despre semifinala Cupei Campionilor cu Dinamo - Liverpool , antrenamentele la Steaua si descrierile poetice ale partidelor de fotbal incise in curtea scolii sau langa bloc.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

maria_alexia spune:

Ahaaa, asa-i.

Raman la parerea initiala: multa violenta. Pe care o cam vad si acum pe strada, cand ies pustii din ciclul 1 de la scoala si nu pot sa nu ma ingrozesc. Asta o fi firea umana, ce sa zic, eu eram fetita cuminte .

beshter spune:

Bogdan il chema. I-am confundat pe baiutei.


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz