Copil nascut de o mama cu sifilis

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Din pacate, asa cum gandeste Corina, asa gandesc toti oamenii, sau aproape toti. Cred ca doar noi, cei ce adoptam, suntem in stare sa iubim fara limite. Eu si cu sotul meu suntem singuri importiva tuturor, nimeni nu e de acord sa adoptam, nici macar mama mea, care a avut un frate adoptat. Toti ii dau din gura cu "gena" care e determinanta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MadalinaM spune:

Citat:
citat din mesajul lui CorinaDani

cunosc doua familii, in ambele situatii ea este cea care nu poate avea copii, insa resping cu vehementa varianta adoptiei, tocmai din aceste motive sau prejudecati. prefera sa ramana asa, fara copii, decat sa-si asume o astfel de responsabilitate.

si uite-asa isi "resping cu vehementa" sansa la fericire!
Cu cat am inaintat in varsta am aflat tot felul de grozavii: situatii critice, boli si, in general, lucruri de care nu te poti feri si care iti clatina existenta! Si atunci? ce facem? nu ne mai casatorim de frica divortului? sau de frica bolilor pe care le-ar putea avea sotul peste 10 ani? nu mai facem copii de teama bolilor? sau de teama grijilor cu care ne vom incarca apoi existenta?
Corina,
pe un forum public ai dreptul la o opinie insa opinia ta putea trece mai usor la "Discutii generale" si nu intr-un Club Select.
Eu nu te condamn, asa gandesti, asa simti, nu te poti schimba! Daca te-as cunoaste personal nici macar nu as incerca sa te conving ca e gresit cum gandesti tu sau cunoscutii tai! Dar iti doresc sa cunosti de-acum inainte macar o familie cu un copil adoptat! Sa vii si sa scrii aici ca te-ai inselat!

Inchei dorind un final fericit acestei situatii, adica bebe sa fie sanatos si qicoletta sa il poata lua acasa cat mai repede. Imi doresc ca bebe sa fie sanatos nu pentru a putea fi adoptat ci, pur si simplu, pentru el, pentru ideea de "copil sanatos", "om sanatos", "bine", "bucurie", "fericire", "viata normala"!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

Sincer?Din ce am citit aici si ce a scris Corinaetc ...ma face sa ma gandesc daca pana la urma sa-i mai spun copilului meu ca este adoptat.Ti se face frica cand te gandesti peste ce oameni va da....E total aiurea,aberant si nedemn de sufletul unei FEMEI,al unei MAME sa gandeasca asa!
Copilul e copil,indiferent de situatia lui.Adoptat sau biologic- E UN COPIL DUMNEZEULE!!!!!!Ca poti sau nu poti adopta e problema fiecaruia dar nu venim cu impresii ca eu nu as fii putut face pasul bla bla bla
Iti spun eu ca l-ai fii facut daca nu ai fii avut copilul tau!!Fara doar si poate doar daca nu te-ai fii identificat cu acele familii care nu pot avea copii dar nici nu adopta!!!
Sincer?Mai bine sa ramana singuri ca nu merita sa aiba copii.Acesti oameni sunt egoisti si lipsiti de caldura sufleteasca.
Doamne ce m-am enervat cand am citit postarea de IERTARE.....
eu una nu te-as ierta.Fetele poate sunt mai ingaduitoare eu insa nu.Nu ca ar conta parerea mea pentru tine dar sincer,stii exista o vorba romaneasca de cantare la alta masa,cu riscul sa fiu avertizata!
Te-ai descris foarte bine ...nu trebuie sa o mai fac eu.
Din pacate in tara asta gandirea asta 'open-mind' privind adoptiile o au doar 2000-3000 de familii care doresc cu adevarat sa adopte.
Noi cei care avem deja un copil adoptat deja ne gandim la al doilea,mergem inainte!!
Eu cand ajung acasa si imi vad baiatul fugind catre mine cu manutele deschise si strigand- A venit Mami,Mami a mea!!!Ma ia in brate si imi spune -Te iubesc mult Mami!!Ce poate fii mai frumos???Ce sa-mi doresc mai mult??Sunt fericita,implinita si pe langa toate astea sunt MAMA!

revenind la fata noastra care doreste probabil alt raspuns decat pareri despre adoptie si iertari.
...
qicoletta-aseara am vorbit cu un medic pediatru.Mi-a spus ca putin probabil sa revina sifilisul dar trebuie totusi tinut sub stricta observatie cel putin 4-5 ani de acum incolo.Problema este sa nu aiba sechele.Aici trebuie sa vezi tu cum sta treaba.Sa fie dezoltat normal pentru varsta lui,greutate,inaltime,perimetrul capului etc etc...dar eu cred ca vei avea un copil sanatos.
Mult succes si asteptam vesti!!!!!!!!!!!!!





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cetin spune:

buna qicoletta, sunt convinsa ca ai luat decizia corecta si care va va face pe toti tri fericiti. Testul HIV sunt convinsa ca i s-a facut in maternitate; aceste teste se fac tuturor copiilor abandonati. Despre hepatita nu prea stiu dar fetitei mele i-am facut un vaccin prescris de medicul pediatru in jur de 2.5 ani. Testul pentru sifilis si noi la-m mai repetat si bineinteles ca a iesit negativ, dar vor ramane anticorpii care voi iesi in evidenta la analize specifice toata viata. Despre dezvoltarea conform varstei: chiar daca nu este in parametrii, tine cont de faptul ca acestui bebelus i-au lipsit 2 lucruri importante pana acum: DRAGOSTE SI FAMILIE. Dupa ce il vei lua acasa, vei constata ce trasformari rapide si minunate vor avea loc, din toate punctele de vedere. Ai sa vezi ca va fi greu de recunoscut in maxim 2-3 saptamani. Cunosc copii care au fost diagnosticati (pana la adoptie) cu retard mintal si care ulterior s-au transformat in mici "genii"; cunosc copii nascuti din mama sanatoase, cu sarcina urmarita de medici, in conditii absolut normale, dar care ulterior au prezentat probleme. Crede in copilasul tau, in fericirea vostra si in voi si totul va fi minunat. Astept vesti despre bebelus, despre ce ai simtit cand l-ai vazut, cum reactioneaza in prezenta vostra si orice lucru care va face sa va simtiti fericiti alaturi de el. pupice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns magghyc spune:

Citat:
citat din mesajul lui erato

Din pacate, asa cum gandeste Corina, asa gandesc toti oamenii, sau aproape toti. Cred ca doar noi, cei ce adoptam, suntem in stare sa iubim fara limite. Eu si cu sotul meu suntem singuri importiva tuturor, nimeni nu e de acord sa adoptam, nici macar mama mea, care a avut un frate adoptat. Toti ii dau din gura cu "gena" care e determinanta.


Erato, eu cred ca in timp lucrurile se vor schimba. Parintilor vostri le este frica de ce impact va avea decizia voastra in vietile lor. Insa cand va aparea copilul, cred ca multe inimi se vor inmuia.
Eu nu cred ca oamenii gandesc asa. Eu cred ca oamenii nu gandesc, pur si simplu exprima frici si idei preconcepute, fara sa gandeasca deloc.
Daca ar vedea o pisica ca adopta un pui orfan, ar cadea pe jos de admiratie. Daca cineva din familie vrea sa adopte, se schimba treaba..
Eu una cred ca sunteti de admirat. Nu numai pentru ca aveti un vis si luptati pentru el, ci pentru ca aveti forta sa infruntati si minunatul sistem romanesc de adoptii.
In rest,asa cum bine spunea cineva pe aici, copilul nu vine cu certificat de garantie. Faptul ca l-ai nascut tu nu il face mai destept sau mai pregatit pentru infectii. faptul ca l-a nascut una careia nu i-a pasat nu e o condamnare la moarte sau la nefericire. Nici nu are sens sa dau exemple, daca va uitati in jur o sa vedeti multe cazuri in care "genele bune" au fost o dezamagire crunta.
Putem doar sa speram ca viata nu ne va supune la incercari prea dure si ca vom avea parte de fericire.

Ca PS: am o prietena care a aflat la 36 de ani ca e adoptata. Nici macar nu a mai fost curioasa sa isi intalneasca mama naturala (putea, a aflat adresa ei din dosarul de adoptie). A zis ca mama are, ea era curioasa cine e taica-su (mama ei adoptiva a crescut-o singura, si a ales sa nu ii zica adevarul). Evident, acum ca a aflat lumea ca e adoptata, defectele ei de caracter vor fi puse pe seama acestei chestiuni. Inainte zicea ca asa e ea,mai artista si cu capul in nori...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cons spune:

Mai fetelor, i-ati facut-o Corinei.
Un singur lucru gresim si anume ca rebuie sa acceptam parerile fiecaruia/fiecareia. Subiectele deschise cer anumite informa#539;ii sau pareri despre anumite teme.
Eu n-am vazut lucrurile asa de grav in cele spuse de Corina. Intr-adevar atunci cand adoptam un copil incercam sa ne asiguram ca acel copil este sanatos, ca analizele lui sunt bune si ca totul este ok. Bineinteles ca siguranta sanatatii copilului pe viitor nu ne este asigurata de nimeni, dar totusi incercam sa vedem care este starea sanatatii copilului in acel moment.
Corina ar fi proceda asa cum a scris sau poate ca nu? A fost doar o opinie de moment. Noi poate am fi luptat pana in panzele albe pentru a vedea ce putem face ca acel copil sa fie al nostru.........


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

cons- nu i-am 'facut-o'Corinei.Am incercat sa-i explicam ca orice e posibil.Fie ca e copil adoptat fie ca e copil biologic.Atata tot.Probleme de sanatate pot aparea la orice pas in orice situatie.
Sigur ca fiecare are parerile lui dar aici vorbeam deja de prejudecati si plus de asta nu stiu de ce vine un om sa-si dea cu parerea care nu a adoptat,nu ar avea de gand.
Nu zic ca e un subiect privat si strict persoanelor care au adoptat dar daca vrei sa spui ceva trebuie sa o faci cu cap.
Faptul ca nu esti in situatia data ,faptul ca nu vei fii in aceiasi barca cu acea persoana nu am vazut rostul parerilor.
Sa vorbim e usor,sa ne dam cu parerea e la fel de usor dar sa fim in situatia data ....???cum e?
Plus ca qicoleta a cerut ajutor asupra unei probleme de sanatate a unui copilas pe care si-l doreste nu a cerut parerea daca sa-l adopte sau nu.
Eu recunosc ca m-a deranjat postarea ei si de aceea am ripostat.
Ca e bine ca e rau nu stiu dar stiu ca nu e singura persoana care gandeste asa si am simtit-o pe pielea noastra.
Cand spui ca ai adoptat un copil putini se bucura sincer,de ce? eH!Tocmai din cauza acestor prejudecati care inca stapaneste Romania.
Sper ca pe viitor sa se mai deschida lumea si sa accepte ca un copil adoptat nu este un PARIA.Aici este problema ca nu se gandeste dincolo de limite.Plus de asta fiecare dintre noi a avut si are temeri pentru ca orice ti-ar spune niste hartii nu poti stii sigur daca nu se vor ivi probleme de sanatate si atunci ce facem?nu mai adoptam ca daca si iar daca?Nu mai facem copii ca daca si iar daca??
Eu una nu vreau sa mai am copilul meu biologic pentru ca Alex e totul.Asta inseamna sa gandesti dincolo de limite.
Deci sunt situatii si situatii,nu adoptam copii neaparat ca nu putem sa-l avem pe al nostru!!!!
Discutia oricum a deviat mult dar cred ca trebuia sa resping aceste prejudecati.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

Eu cred ca daca Corina a gresit spunindu-si parerea fara sa cunoasca bine ce inseamna procesul de adoptie , nu a vrut sa loveasca sau sa jigneasca pe nimeni,mi se pare mai nepotrivit modul in care ati ales voi fetele care i-ati raspuns incercind sa-i explicati ca ea nu are dreptul sa vorbeasca ,ca ea nu a adoptat si ca nici nu o sa adopte un copil.
Eu nu vad un lucru atit de grav in ceea ce a spus ea mai ales ca si-a spus propria parere si in cele din urma si-a cerut si scuze.
Pai daca le raspundem in acest mod la toti cei care nu sint pregatiti sa adopte si nu au o experienta nici macar teoretica in ceea ce priveste adoptia ,cum putem sa-i facem sa vada si sa inteleaga ca procesul de adopte si adoptia in sine nu-i un lucru usor si la indemina oricui.
Simo-eu nu sint atit de sigura ca in Romania oamenii nu se bucura sincer cind cineva adopta un copil .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariaa spune:

Citat:
citat din mesajul lui marumiha


Pai daca le raspundem in acest mod la toti cei care nu sint pregatiti sa adopte si nu au o experienta nici macar teoretica in ceea ce priveste adoptia ,cum putem sa-i facem sa vada si sa inteleaga ca procesul de adopte si adoptia in sine nu-i un lucru usor si la indemina oricui.


Voila!

Da' am senzatia ca te uiti in directia gresita! Nu Corina vrea sa adopte, intrebarea era pusa de o viitoare mamica.
Adoptia nu se explica, ce-i asa de greu de inteles?! Asta vine din tine, nu din presa, nu de pe forum, nu de la teveu.

Erato, fruntea sus! Probabil steluta voastra va asteapta deja undeva in lumea asta!
qicoletta, cum sunteti?







Kidsmania - just for kids


- mami, vrei sa te fac fericire?!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Intr-adevar, dorinta de adopta e greu de explicat, e ceva ce simti, e o dorinta mai presus de tine. Cred ca fiecare dintre noi ne gandim la ce va fi in viitor, cum va fi cu viitorul copil, dar toate credem in puterea dragostei, a caldurii sufletesti si a educatiei. Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine e daca noi vom cunoaste istoricul medical al familiei din care provine copilul. De ex, cand va fi mare si va merge la medic si va fi intrebat daca a avut in familie cazuri de persoane bolnave de diabet, probleme cu inima, cancer etc, el va sti ce sa raspunda?

Mergi la inceput