Vorbind cu Dumnezeu - despre casatorie si divort

witeflower spune:

Draga Marillena12, problema e ca acum, privind in urma, nu reusesc sa identific un moment in care eu si sotul meu am fost cu adevarat o familie... Trist dar adevarat. In toti acesti ani - el a sustinut ca ma iubea, ca ma iubeste - cred ca in felul lui chiar m-a iubit. Dar a jucat mereu pe mai mult planuri (nu neaparat cu alte femei...desi poate si asta... imi dau seama ca a mintit atat de mult incat nu m-ar mira sa aflu ca a avut mereu si alte femei).

Si mai e faptul ca continua. Chiar acum, de curand, pe cand imi promitea ca si-a revenit, ca in sfarsit s-a trezit la realitate si ar face orice pt familia noastra... Descopar ca si-a facut un abonament telefonic secret, ca sa poata comunica linistit "extra", fara sa mai pun eu intrebari cand vad factura.
E tot mai greu sa sper ca se mai poate indrepta ceva...
Pana si el spune asta, acum, dupa ce am facut si aceasta noua...descoperire.

Uneori mi-as dori sa nu fi aflat tot ce face el pe din dos, (poate nici nu am aflat tot...)- dar nu ma pot preface ca nu stiu, nu ma pot preface ca-l cred, nu ma pot preface ca-l iubesc in continuare... Simt ca alunec spre divort, vreau-nu vreau, simt ca asta nu e oricum, o casnicie. E un joc aiurea de-a casnicia - si ce ar putea intelege copiii dintr-o astfel de relatie?

Un_cabotin spune:

Whiteflower,

De multe ori mi-ai scris pe topicul meu, "Un_cabotin...", dar niciodata n-am banuit in ce situatie cumplita te afli...
Te rog sa ma ierti

Stii ca am invatat sa nu mai dau sfaturi, mai ales cele de genul "lupta ptr. sotul tau, asa cum a facut sotia mea...".
Fiecare persoana, fiecare familie este unica.
Totusi simt nevoia sa te ajut cumva...
Povestea ta m-a emotionat profund.

Mi se pare cumplit sa fii nevoita sa divortezi acum, cu un copil foarte mic (sugar), cu celalalt copil care probabil ca intelege mai multe decat credem noi.

Te-as intreba totusi daca ai discutat cu sotul tau iminenta divortului.

Aici nu cred ca mai e vorba de a se schimba, de a fi iertat.
Poate i-as fi acordat o sansa daca ar fi avut o singura relatie, daca ar fi fost indragostit de o femeie, si acum ar oscila intre ea si familie.
Dar asa, cum am inteles eu e vorba de nenumarate relatii, cred ca nu se mai poate face nimic, in sensul recuperarii lui si a casniciei.

In afara de situatia materiala, de (eventualul) ajutorul pe care ti-l ofera sotul tau acasa, va fi infinit mai bine sa divortezi.
Acum mi se pare ca sunteti amandoi prinsi ca intr-o capcana.
Tu nu mai vezi o cale de refacere a casniciei alaturi de un sot adulter, mincinos (patologic), el are chef de relatii noi / se fereste cat de cat, dar se pare ca nici nu se mai oboseste sa promita ca se schimba...

Poate ca nu sunt eu cel ce-si poate permite sa dea sfaturi; daca doresti, te rog sa ma anunti si voi sterge imediat acest post.

UC

luisa1983 spune:

witeflower,

Am citit cam tot ceea ce ai scris si am inteles perfect situatia in care te afli,durerea,indecizia ,debusolarea ta.
Alaturi de intelegere am un sentiment de compasiune pentru tine. Este foarte adevarat ca de cele mai multe ori ,in pragul disperarii, cerem ajutor la divinitate cu toate ca sunt convinsa ca D-zeu nu te-a parasit nicio clipa si indiferent de ceea ce ai facut, te-a iertat pentru ca esti mama a 2 copii,pentru ca-ti recunosti greselile ...

Daca nu ai fi avut copiii ti-as fi spus :,,Fugi si lasa totul in urma,indiferent ce ai pierde (material) pentru ca sigur le vei reconstrui!" Dar in situatia ta si citind cele ce ai scris eu sunt de parere ca un prim pas ar trebui sa-l faci tu, schimbandu-te , fiind cea care-ai fost. Stiu ca-ti este greu,gaseste-ti o motivatie,schimbati-ti tonusul (bucura-te de nimicuri),ignora micile ,,detalii" pe care le descoperi"ex : abonament secret ,pune-te mai mult in valoare! Nu cred ca ai facut tot ce s-a putut face! Nu vrei sa te desparti de el,pentru copii sau nu important este ca NU vrei. Nu-ti doresc sa ajungi la acest sentiment!

Incearca sa te apropii de D-zeu vorbindu-I dar nu vaicarindu-te ! Incearca sa nu ai nimic pe constiinta ,sa-I povestesti de realizarile tale chiar cele zilnice si cat de bucuroasa esti pentru asta, sa-I povestesti ce ai de gand sa faci maine etc. S-ar putea ca cele scrise aici de mine sa provoace zambete unora.
Eu asa am procedat si nu m-am lasat de acest obicei ,pot sa-ti spun ca pe mine El ma tine in brate .De ce spun asta ?! Unul din motive este ca n-am regretat nimic din ceea ce am facut ,din toate hotararile pe care le-am luat cantarindu-le foarte bine .Sau probabil sunt eu foarte puternica?!

witeflower draga, ,,vaslesti "contra curentului ,esti prea obosita ,epuizata psihic si cred ca si fizic, incarca-ti bateriile , invata sa castigi si mai ales sa pierzi , invata sa te folosesti de ,,forta" adversarului , fii desteapta,renunta atunci cand esti convinsa ca nu vei avea regrete , dupa parerea mea este foarte important!

michelle-usa spune:

white flower, ma gindeam la tine si ieri cand veneam de la biserica , unde ne-a vorbit despre casatorie si despre cele doar 2 indatoriri ale sotului si sotiei date de Dumnezeu:
sotul, iubeste-ti sotia
sotie, respecta-ti sotul
cand acceste 2 sunt incalcate, casatoria e pe un drum gresit.

Orice divort presupune o ruptura care lasa urme, raneste nu numai pe cei 2, dar pe toti din jur.De aceea trebuie serios gindit daca s-a facut totul sau nu pentru mentinerea casatoriei.

in cazul in care ai vb cu sotul tau si nu vrea sa se schimbe o data pt totdeauna, divortul este evident pentru ca asta nu e viata. dar iti spun inca o data sa nu crezi ca dupa divort viata iti va fi usoara.

Dumnezeu oricand poate face minuni iti spun cu toata sinceritatea.

Tatal meu din pacate nu a fost un sot bun, dar noua ca, copii ne-a fost un tata perfect.
Mama o viata s-a luptat cu el si a incercat totul "sa-l aduca pe calea buna" dar tot nu a putu sa-l schimbe.Au fost de multe ori la un pas de divort, dar mama a fost cea care a dat inapoi spunind ca vrea tata pt copiii ei.

In urma cu 10 ani mama s-a imbolnavit de cancer. Vreau sa-ti spun ca nu exista, nu cred ca exista un sot mai atent si mai iubitor decat tata...(exceptie facand sotul meu :))

el ii face mincare(desi nu gatise niciodata in viata lui, si a treb sa invete) ii duce mincare si la pat desi ea poate sa se scoale si sa faca cit de cit treaba, ii spala hainele...cumparaturi...nu mai vb ca el e cel care umbla pe la doctori farmacii etc.doctora a zis ca nu a mai vazut un sot mai atent decat tata.
Intr-un fel Dumnezeu a rasplatit-o pt asta, pt toata rabdarea ei, ca acum la boala are pe cineva langa ea.

am vb cu tata deschis despre viata lor mi-a spus cu lacrimi in ochi ca ii pare rau de cat a ranit-o, s-a dat seama prea tirziu de ce inseamna casatoria si legatura care o ai cu partenerul si ca stie ca s-a irosit viata alergind dupa himere cand ce era real era acasa .

am trait sa vad in el schimbarea care nu poate fi decat dar si miracol de la Dumnezeu. Deci se poate cineva sa se schimbe cu ajutorul lui Dumenzeu!

Din pacate toti cei necredinciosi care nu pretuiesc legamantul sacru al casatoriei nu inteleg ca tot ce fac este impotriva dorintei lui Dumnezeu. Desigur ca nu cred in existenta Lui, asa ca nu le e frica de nimeni si nimic.
Dar tu care crezi roaga-te pentru el si vorbeste-i spune-i cat de mult greseste si ca aceste greseli pot ajunge la un stadiu in care nu se mai pot repara.

eu continui sa ma rog pt tine si casnicia ta.







michelle

Un_cabotin spune:

Michelle , ai atata dreptate !

UC

PS. Pot sa recunosc aici ca mi-au dat lacrimile...

michelle-usa spune:

Ai vrea sa deschizi un subiect nou, aici la SC, unde sa iti deschizi inima si ne spui cum a facut Dumnezeu aceasta schimbare in tine?

michelle

toni spune:

Ce minunat ar fi sa iti vorbeasca chiar Dumnezeu ce ar trebui sa faci! Chiar daca nu s-a intamplat pana acum lucrul acesta, totusi El stie de ce are nevoie sufletul tau.
Citeste Biblia zilnic, Evanghelia dupa Ioan de pilda, si vei vedea o minune in viata ta!
Poate poti sa ma adaugi pe mess.
debora144@yahoo.com

witeflower spune:

Un_cabotin, ne intalnim din nou... Ma bucur. Si iti multumesc. Am vb cu sotul meu despre divort. pare destul de pasiv - ceva de genul "Impreuna nu cred ca mai vrei sa fima, asa ca nu o sa ma opun divortului, nu vreau sa ma razboiesc cu tine prin tribunal" (cu alte cuvinte vrea un divort comod, fara complicatii...
Insa poate nu m-am exprimat eu clar cu privire la relatiile sotului meu. Ca are relatii extra - e prima data cand stiu concret (desi nici acum nu stiu complet... - restul sunt doar banuileli, presupuneri. De ce aceste banuieli? Pt ca privind in urma, vazand cat de mult m-a mintit in toate privintele, nu ma pot abtine sa nu-mi pun problema: oare nu m-a mintit si in privinta fidelitatii in toti acesti ani? (Unele semne au mai fost, dar il credeam pe cuvant cand imi spunea ca - oricate prostii ar fi facut sau ar face - eu sunt femeia vietii lui si nici vorba de alta. Presupun ca asta voiam sa cred...)

Luisa, iti multumesc pt gandurile tale bune. Si, da, ai dreptate, viata imi ofera in continuare mici si mari bucurii, pentru care pot (si trebuie) sa-I multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi.
Cat priveste problema casatoriei - realitatea e ca in sufletul meu eu... imi doresc sa ma despart de el. Trebuie sa recunosc asta, nu are rost daca nu sunt sincera cu voi. Eu simt ca nu mai pot continua cu el.
Da, vreau sa ma schimb, imi doresc sa fiu mai buna, mai blanda, ma cocheta, mai... de toate. Dar pt mine, pt viata mea, nu pt el.
Dar incerc sa vad si intr-o alta perspectiva lucrurile. Poate nu ce vreau e important. Poate ...da, sunt epuizata de atata vaslit contra curentului.

michelle - - imi pare rau ca mama ta e asa bolnava... Si imi pare bine ca in sfarsit tatal tau ii este devotat si ii este alaturi.
Nu imi imaginez ca voi avea o viata usoara divortand, nu le va fi usor nici copiilor. Nu numai material vom pierde, ci si sprijinul - mult, putin, cum a fost. Si multe altele.
Dar ma gandesc - poate ca si aceasta e o incercare prin care trebuie sa trec. Si poate voi avea incercari dure in continuare.
Dar sper, ma rog ca Bunul Dumnezeu sa ma calauzeasca in aceste incercari. Nu ii intorc spatele sotului meu, ca om. Nu il alung de langa copii (decat daca se va indeparta el singur, poate...).
Dar stiu ca nu divortez pt a fi cu altcineva. Si nu pt a-mi fi mie mai usor. Ci pt a ma putea regasi pe mine undeva, pt a putea merge mai departe in viata, senina, nu impovarata de minciuni si inselaciuni. Cred ca e important acest lucru si pt copii.
Cred ca nu doar in casnicie, ci si in divort - ai maare nevoie de Dumnezeu.

toni - de fapt cred ca Dumnezeu chiar ne vorbeste, dar noi nu stim, nu putem sa intelegem... Sunt prea multe "blocaje de comunicare" intre Dumnezeu si noi. Si ai intuit bine, sunt restanta la citit din Biblie, recunosc ca sunt restanta si cu mersul la Biserica - si uite cum blocajele se inmultesc. Dar iti multumesc ca mi-ai amintit acest adevar simplu: Dumnezeu chiar ne vorbeste, dar trebuie sa mai si citim Cuvantul Lui.
(Pe mess pot sa te adaug cu draga inima, dar intru rar si stau putin - din lipsa de timp. Pe mail mai mult comunic. Iti dau PM)

herra spune:

daca un om inceteaza sa mai fie sot el nu va inceta niciodata sa fie tata;
iar daca va continua sa fie tata in adevaratul inteles al cuvantului, nimeni nu-l va da afara si nici el nu va "pleca" din viata copiilor.

witeflower, sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun!

---

Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)

---

goldi spune:

Michelle, sunt perfect de acord cu tine, mai putin fraza de mai sus.
Sotul trebuie sa isi iubeasca sotia, dar respectul nu e si obligatoriu? Iar sotia trebuie sa isi respecte sotul dar nu neaparat sa il si iubeasca ?

Witeflower, nu sunt adepta divortului ci a sanselor date relatiei. Zic sanse pt ca lucrurile nu sunt niciodata atat de simple .
Insa singura nu poti trage la caruta. Nimeni nu se poate schimba peste noapte, este o copilarie sa credem asa ceva, insa daca vezi ca celalalt continua imperturbabil sa te raneasca in mod voit sau din nepasare, atunci nu cred ca mai poate exista un viitor frumos impreuna.
Poate exista un viitor urat si dureros, cu frustrari si reprosuri sau cu indiferenta si ratari, pe care sa ti-l poti asuma sau nu. Numai tu poti pune in balanta .
Imi pare rau pentru ce treci .



"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza