"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (3)

AgnesLuca spune:

Laura, merci de consolare, stiu ca se poate si mult mai rau decit la a mea, de obicei cind sunt in plina criza ma pling pe la alte mame si cind aud "ooo, a ta maninca numa musli, taci ca-i bine, a mea vrea numai covrigi" ma calmez urgent
De fapt mie mi-e ciuda pe mine ca nu pot fi si in ceea ce priveste mincarea la fel de lejera ca-n alte domenii.

Luna1 spune:

Alexandra nu te intrebi insa daca faptul ca ii spui o minciuna ii va zdruncina mai tarziu increderea in tine? Sigur va veni vremea cand va realiza ca nu vine hotul sa ii manance mancarea, cand va realiza cine e hotul si ca mami nu spunea adevarul. Si atunci se va intreba daca mami spune adevarul si cand o face. Parerea mea.

Agnes eu cred totusi ca procedezi corect totusi, copilul nu poate intelege inca la aceasta varsta de ce nu e bine sa manance numai carne.

corap spune:

agnes, eu am doi copii, amandurora le dau aceeasi mancare (in principiu, la un nivel mediu-sanatos), dar asta nu i-a impiedicat pe unul sa manance absolut sanatos - legume, fructe, peste fiert, paste integrale, nu mananca dulciuri, prajeli &co si pe celalalt (cealalta) sa moara dupa "sunculita", "carnita" & ciocolate si n-ar refuza nicicand o portie de cartofi prajiti (si odata am scapat-o si a mancat o farfurie cu ghiudem feliat, cred ca era jumatate de baton ). asa ca depinde mult de copil.
Amandoi par la acelasi nivel de sanatate (ba chiar "sunculita" sta mai bine, cu "vegetalul" am cam tras-o in iarna asta). asa ca momentan vad problema cu mancatul sanatos destul de relativa. Cred ca depinde mult de organism, si ca ce-i bun pentru unul nu-i bun pentru altul.
Si ca ar trebui sa tinem cont de individualitatea fiecaruia, pana la urma.

rrox3 spune:

Ha, ha, esti sigura ca aia legati la ochi se saturasera? Poate mai vroiau, dar nu mai nimereau mancarea prin farfurii...


Serios acum, mancatul e o necesitate, o nevoie de baza. Ar fi bine sa ne pastram copiii in contact cu nevoia asta personala, sa nu intervenim cu alte criterii. Ma refer in primul rand la cantitate, calitatea sigur ca sta in zona noastra de influenta.

Oricum mancarea/mancatul este si sursa de placere. Avem fiecare preferinte culinare, nu-i asa? De aceea eu cred ca asocierea mancarii cu ideea de recompensa exista indiferent de parintele care ofera sau nu recompense.

Luna1 spune:

Jasmin pot sa te intreb (de curiozitate) cum ai facut diversificarea? Aici ma refer la: fructe intai si apoi legume, sau invers?

A mea nu prea mananca carne, mananca legume, nu face figuri, fructe la fel, eu am numai problema de mai inainte, renunta la mancat pentru a manca ALTCEVA mai tarziu.

Ai mei copii mananca legume congelate direct din congelator la greu, pe post de inghetata.

AgnesLuca spune:

Multumesc de raspunsuri.

Alex_andra, un prieten (evident fara copii) zicea ca ar trebui sa le spunem copiilor: daca maninci toata inghetata / prajitura, primesti premiu salata.

Corap, am ris cu lacrimi (de fapt te-am mai citit cred si la topicul cu copiii vegani sau unul asemanator); eu am noroc ca "sunculitza" mea macar nu e interesata deloc de dulciuri. De fapt cam asta ma intreb si eu citeodata, poate ca o stii ea mai bine decit mine ce-i cere organismul, da pe de alta parte nu pot scapa de obsesie

alex_andra spune:

Pai ce minciuna ii spun eu?
este deja, jocul ei, hotul este prietenul ei imaginar.
ea deja a vazut ca nu vine nimeni sa-i ia nimic.

Deci nu, nu mi-e teama ca-i va fi zruncinata increderea in mine.
Ea stie ca nu o mint si ca aunci cand ii promit ceva, intotdeauna ma tin de cuvant.
Chestie probata de amandoua

Ilinca_M. spune:

Hai sa vin eu cu-a mea fata "pe invers": nu se-atinge de carne, mananca numai legume (preferatele ei) si fructe (acum are in top portocalele si bananele, mai demult ii placeau merele).
Stiu ca am o...hai sa nu-i zicem chiar vina, dar influenta, caci eu am amanat introducerea carnii in alimentatia ei pana la 1 an si atunci i-am dat borcanele bio cu carne. Acum cand incerc "s-o fraieresc" dandu-i si-o bucata de carne in ciorba de ex, o ia in gura din inertie, mesteca si cand simte gustul se stramba si-o scoate cu degetele.
Si imi cam dau tarcoale remuscari: oare nu e rau ca s-a obisnuit asa? N-am ghidat-o eu spre asta, eu fiind vegetariana? Alti copii mananca chiftele si copane de pui cu mana si ea e la stadiul de "8% carne" din borcanele...Ar trebui sa am mustrari de constiinta pe tema asta?

AgnesLuca spune:

Ma-ntorc putin in urma la partea cu caratul in brate, eu apuc sa scriu mai mult pe la prinz cind a mea doarme si de-aia ramin in urma.
Daca vrea in bratze cit suntem afara la plimbarea obisnuita care e prin zona: cu catelul la pipi, mers la brutarie, loc de joaca, etc eu o iau fara probleme, dar stam pe loc, pentru deplasare ii ofer picioarele proprii sau caruciorul (in caz ca-l avem, ca de multe ori imi zice ca mergem fara si eu sunt foarte de acord); cind abia incepuse sa mearga si faceam cite o escapada fara carucior o caram si in brate pe anumite portiuni, dar nu exclusiv.
Mi se pare firesc sa o iau in brate ca nevoie de apropiere, dar nu ca mijloc de locomotie.
Daca insa facem turism si plimbarea depaseste cadrul cotidian deci apare supraoboseala, caratul in brate este de multe ori o necesitate pina gasim o alta idee de pauza si relaxare (de fapt in astfel de excursii este carata de multe ori in rucsac special de tatal ei, unde ii place de minune pentru ca are o alta perspectiva asupra celor inconjuratoare).
In concluzie, nu ma numar printre mamicile foarte dispuse la carat in brate si as vrea sa stiu daca mi-a scapat ceva, adica o necesitate a copilului pe care nu o acopar in acest fel.

corap spune:

ah, am uitat un amanunt esential la capitolul alimentatie pana la varsta de 1 an, desi eu n-am concluzii, poate explica diferenta esentiala in alimentatia lor:

"vegetalul" a fost alaptat pana la 4 luni, diversificat pe la 6 numai cu borcanele - n-a pus gura pe mancare gatita neam - abia pe la 1 an a mancat orez cu legume (preferatul lui) gatit de ma-sa

"sunculita" a fost alaptata aproape 1 an, n-a pus gura pe borcane (rectific, a pus gura si a scuipat cu spor), numai mancare gatita, nu foarte carnoasa. dar cand "a scapat" la carne, nu s-a mai oprit.

(aoleu, deja nu are nici macar o vaga legatura cu subiectul initial...)