educatie romaneasca sau educatie japoneza?
Raspunsuri - Pagina 5
hannen spune:
lorelaim,eu nu doresc sa intru in polemici despre cum se cresc copiii.Nu am niciun interes sa dau exemple de "asa da" sau "asa nu".Sunt constienta ca peste tot sunt plusuri si minusuri si ca la un moment dat indiferent de zona unde ne aflam vom gasi ceva care sa ne placa si ceva care sa ne placa mai putin.
Am si eu chestii care nu le plac la japonezi dar am cu siguranta si chestii care le plac.Fiindca deocamdata am ales sa traiesc aici trebuie sa invat sa-i inteleg cu bune si cu rele asa cum si ei ne inteleg pe noi atit cit pot.
Nu am sa ma apuc sa dau sfaturi unei mame japoneze despre cum ar trebui sa-si creasca copiii pt. ca nici mie nu mi-ar conveni sa-mi dea cineva sfaturi.
Eu am constatat ca avem tendinta de a critica(inclusiv eu) atunci cind ceva ne-a nemultumit,cind suntem mai suparati pe cei din jur .Am zile si situatii cind critic si am zile si situatii cind apreciez ,depinde si de starea sufleteasca.
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!
lorelaim spune:
Hannen - intr-u totul adevarat - oriunde ne-am afla exista plusuri si minusuri! (postarea mea nu se vroia un "sfat" cum ne crestem copiii - sunt destule persoane super-binevoitoare pe acest forum care sunt gata sa dea sfaturi - fie ca sunt sau nu cerute ; eu am spus doar ce tip de educatie imi place mie - sar asta nu inseamna ca restul lumii sa accepte ideile mele... fiecare isi cunoaste copiii si stie ce este adecvat lor)
Adela99 spune:
io is curioasa despre modelu' de educatie japonez
cam ce stiu io si poate nici nu mai e actual, e ca in prima copilarie parinteala merge pe simbioza dintre mama si copil, cat mai aproape atat fizic cat si emotional, cu baby wrap-uri si tot tacamu’, dorm impreuna (tata doarme singur)
apoi la cresa incepe introducerea in colectiv. atat in familie cat si in colectiv, copilu’ incepe sa invete ierarhia. se adreaza fratilor, nu pe nume, ci cu: fratele mare, sora cea mica. la scoala si locu’ de munca cu: sempai si respectiv kohai.
nu sunt certati, dar li se ofera critica tacuta, adica zic io mai grozav decat ignorarea.
cu cat cresc cu atat cresc si pretentiile atat asupra copiilor cat si a parintilor, mai ales mamei.
parinteala lor din cate inteleg, Amae e iubire combinata cu dependetnta si rasfat, nu?
MissJJ spune:
Mie mi se pare f interesant orice model de educatie pentru ca din fiecare poti invata cate ceva. Eu prefer sa combin si sa incerc sa aplic ce mi se pare bun si folositor de la altii. Nu cred ca este un model perfect si nu va fi niciodata si ca si atunci cand eram noi mici e cate un val si cate o moda si in modelul de educatie al copiilor.
ocris spune:
Noi avem doua fete, 8 si 6 ani. Cea mare va trece in clasa a treia in aprilie iar cea mica in clasa intai. Amandoua merg la o scoala normala, de cartier.
Eu am fost invatatoare, apoi profesoara de engleza in Romania, asa ca pot compara f. bine cele doua sisteme. Sistemul de invatamant romanesc si cel japonez sunt f. deosebite si au rezultate diferite.
Copiii mei invata in aceleasi conditii cu cei japonezi. Cred ca vor deveni f. asemanatoare cu toti copiii din generatia lor pentru ca influenta scolii este mult mai mare decat influenta pe care o avem noi, parintii, acasa.
suzuran spune:
multumesc ocris pentru raspuns!
chiar daca fetele merg la scoala japoneza si au influenta in privinta educatiei preponderent japoneza, asta nu inseamna ca parintii nu au influenta, nu?...de fapt, ma rog, asta sper eu cred acum, cat sunt inca mici...probabil ca pana vor creste mai mari, ma voi obisnui si eu cu stilul japonez :))
Amina_Marina spune:
Suzuran, da, e foarte grea educatia japoneza, stii de ce? Pentru ca-n trecut orice "abatare" de la normal e sanctionata cu katana. De aia este considerata cea mai perfecta si avansata civilizatie la ora acutala.
La romani, educatia si civilizatia nu a reusit sa biruie instinctul animalic, de aia ne mancam intre noi si cu celelalte rase, mai rau decit cainii.Ai priceput care e diferenta?
ocris spune:
Citat: |
citat din mesajul lui suzuran multumesc ocris pentru raspuns! chiar daca fetele merg la scoala japoneza si au influenta in privinta educatiei preponderent japoneza, asta nu inseamna ca parintii nu au influenta, nu?...de fapt, ma rog, asta sper eu cred acum, cat sunt inca mici...probabil ca pana vor creste mai mari, ma voi obisnui si eu cu stilul japonez :)) |
La mine nu cred ca e problema obisnuintei la sistem. Cel mai greu e cand ma gandesc ca daca fetele ar fi fost in Romania, ar fi avut carnet de note, ar fi avut teme ca lumea pentru acasa, nu le-ar fi rusine sa ridice mana si sa-si spuna parerea in fata clasei etc, etc.
suzuran spune:
Am discutat si cu sotul meu despre educatie.
In trecut(nu chiar foarte indepartat, fiindca si el a prins putin stilul) se obisnuia sa se educe cu adevarat doar primul nascut, cel care continua sa pastreze si sa protejeze familia. Primul nascut ii era practic luat mamei si dat bunicii in educatie, urmand ca ceilalti copii sa ii creasca ea de capul ei...dragalindu-i si oferindu-le tot ce e mai bun, fara o educatie precisa, un drum concret de urmat...Pe copii oricum ii educa societatea asa ca nu era nevoie de prea mult efort sau insistenta ca sa zic asa, pentru educarea lor...In timp, stilul acesta s-a schimbat, conceptiile vechi au fost uitate oarecum, si a ramas doar stilul liber...
Ma rog, asa este explicatia pe care mi-a oferit-o sotul.
Amina_Marina spune:
Suzuran, tu ai mare nevoie de naikan.
http://www.consiliere-psihoterapie.info/carti-recomandate/naikan-recunostinta-stare-de-gratie-si-arta-japoneza-a-introspectiei.php
Cind ai sa ajungi la un echilibru, atunci , da, poti sa te numesti OM.