Viata peste hotare

cristoiu spune:

Ah mirela, merci, chiar ma gindeam ca e un mod de a posta si eu nu cunosc

My_Lady0091 spune:

multumesc cristoiu si michelle.astept in continuare si alte pareri

desprecopii, eu cand am citit offline, ma gandeam acum ca se poate posta si fara inregistrare si doar adminul sau moderatorii vad ce scrie...

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

monabella spune:

- am plecat pt ca mi-a fost scirba de ce se intimpla in tara, pt ca mi-am spus ca lucururile nu vor ajunge sa functioneze ca in vest in timpul vietii mele

-bursa de studii. stiam ca in sua se poate ramine mai usor decit in europa. canada m-ar mai fi tentat insa e prea frig.

-intotdeauna exista un soc cultural. Unii il suporta mai bine, altii mai greu. Eu am fost motivata ca sa imi fac profesia.

-am crescut profesional. Am capatat posturi mai importante, raspundere mai mare si compensatii pe masura.

-pt ca aici lucrurile merg, legile se respecta. Fireste ca sint si aici probleme, legi si situatii anapoda, altelel decit in Ro, insa nu se compara. America este inca tara tuturor posibilitatilor.

-Nu. Desi am avut momente de nostalgie, sa spun asa legate de prieteni/copilarie etc. Insa de fiecare data cind vin in tara ma lovesc de lucururi neplacute care ma lasa interzisa. De ex, vad domn imbracat in costum scump, palton scump, plimbindu-si ciinele pe magheru fara sa se opreasca sa ridice kkt-ul patrupedului, iar daca i-am ataras atentia m-a injurat, cersetori, ce vad la tv si citesc in ziare... etc...

-Nu ma simt romanca in suflet dar nici americanca. Consider ca sint cetatean universal. Ma misca la fel de mult o melodie romaneasca ca una irlandeza, sa zicem. Nu fac caz daca nu gatesc sarmale de craciun sau porc-arii

-parintii si citiva buni prieteni

-Nu in Romania. La pensie voi pleca din sua intr-o alata tara dar NU Romania.

-Sint destul de sceptica in privinta viitorului Romaniei. De-asta am plecat. Silviu Brucan s-a inselat cind a spus atunci in 89 ca vor trece 20 ani ca sa se schimbe ceva in Ro. De fapt nu s-a schimbat nimic. Exista destui oameni inteligenti in Ro dar din pacte nu in politica. Ma gindesc, extrapolind logica lui brucan, ca atunci cind conducatorii politici actuali - de fapt generatia lor - va da ortul popii si oamenii politici vor fi toti nascuti dupa 90, poate- poate sa mai avem o sansa sa ne revenim. Insa daca ne luam dupa caragiale, asta sint romanii ca natie; ma rog, asta e majoritatea. Sa speram ca se vor mai naste diplomati si oameni de cultura care sa reprezinte tara cu cinste. Si poate ca acesti oameni vor reface si toate institutiile statului care sint lasate acum de izbelsite: invatamintul, sanatatea.

PS. Ca un coloral al intrebarilor tale: in strainatate nu curge lapte si miere. E foarte greu sa fii singur prientre straini si pe linga lucururile bune sint o gramada de greutati. Insa daca exista motivatie si dorinta de a reusi toate se rezolva cumva. Stiu si oameni care nu s-au adaptat si s-au intors, altii care s-au intors la pensie si altii carora le-a fost dor sau s-au repatriat sa i ngrijeasca un parinte bolnav si sa puna pe picioare o afacere, i nsa stiu si oameni care s-au intors in tara si dupa 2-3 ani de Romania au revenit in SUA. Iti doresc intelepciune si sa alegi cum e mai bine pt voi.

lai spune:

Intotdeauna am avut curiozitatea de a cunoaste alte tari, alte culturi, alti oameni, alte limbi. Cu cat mai multe, cu atat mai bine Asta a fost unul dintre motivele pentru care am plecat, plus o bursa la o univ. care stiam ca o sa-mi ofere mult mai multe oportunitati decat o univ. din Ro - inclusiv mai multe oportunitati de a mai explora si alte tari, culturi, oameni, limbi.



Destinatia finala am ales-o dupa ce ma aflam deja aici (nu am plecat cu ideea de a ramane aici neaparat; ma gandeam ca sunt sanse 50-50 sa vreau sa raman dupa ce termin; deja cand eram pe terminatelea imi puneam din ce in ce mai putin problema daca vreau sa ma intorc in Ro, si mai mult daca pot sa raman aici). Apoi, mi-a luat-o viata pe dinainte. Avansat cu studiile in conditii pe care nu le-as fi avut in Ro, ales cariera pe care nu as prea putea-o face in Ro, in orice caz nu pe un salariu decent si in conditiile de aici, cunoscut barbat ne-roman si de asemenea cu cariera care n-ar prea merge in Ro, invatat sistemul de aici si dezvatat sistemul din Ro (n-am crezut, dar mi s-a dovedit), construit relatii aici in vreme ce in Ro n-am apucat sa construiesc asa ceva, prieteni (inclusiv romani) mai mult pe aici prin zona sau imprastiati prin lume..



A fost greu la inceput. Pare firesc acum.



Pai s-a schimbat la 180 de grade, dar s-ar fi schimbat oricum si in Ro si oriunde altundeva, pe masura ce-as fi crescut, m-as fi maturizat, as fi trecut prin diverse etape din viata.



Pentru mine personal, din motivele enumerate mai sus.



Nu.



Da, ma leaga, dar mai putin la modul nostalgic, mai mult la modul ca uite, am si acest bagaj (in sens bun) cultural, de intelesuri, amintiri si experiente etc.
Nu m-as mai intoarce, poate cel mult pe perioade scurte, sase luni-un an maxim.



Nu sunt asa de luptatoare.. cred ca m-as fi luptat in primul rand sa-mi fie bine mie, familiei mele, fara sa trebuiasca sa renunt la anumite principii. La modul general, da, cred ca societatea romaneasca e in continua schimbare, sub unele aspecte mai repejor, sub altele mai incetisor, din unele pdv inspre mai bine, din altele inspre mai rau; mai sunt si curbe, carlionti, spirale..

Lai

lisssa_ana spune:

raspund si eu:
1. cu viza de stundent J1
2.n-am ales eu
3.dupa ce am ales sa raman,da au fost momente si mai sunt de nostalgie. Nu ne-am integrat deloc in americani,toti prietenii nostri sunt romani
4.muncim mult,nu avem timp de nimic,singura vacanta este Romania
5.din punctul meu de veddere nu e mai bine,pe mine ma leaga mult familia de Romania,faptul ca am frigiderul plin nu ma incanta. Faptul ca am o casa care nu e a mea ca am mortgage la ea,deci dupa 27 de ani de platit la banca va fi a mea...nu ma da pe spate
6.Da,regret. Sigurul lucrur bun obtinut este Ana si ca mi-am cunoscut sotul
7.m-am nascut roman si voi muri roman. In max 2 ani ne vom reintoarce
8.da,sunt de fire optimista. Cred ca se poate face ceva bun din Romania. Oriunde este greu,dar e mai usor greul langa cei dragi


Din punctul meu de vedere

Mama de Ana si 20+

mari_paun spune:

Eu am o experienta scurta in afara, din pacate nu mi-am facut bine temele ori nu m-am adaptat... eu voiam sa plec pt a face ceva pt Ema, caci in Ro nu se face nimik pt copiii cu autism, deja vorbisem la o scoala din UK si m-au invata ce sa fac ca sa inscriu copilul sa faca terapie pe banii statului, conditia era sa dovedesc ca locuiesc in UK, ca am job , ca am medic de fam...
Da , viata aici te scarbeste pt ca ai orizonturi limitate...insa mie mi-a fost greu sa vad indiferenta si egoism...strangeam din dinti si ziceam ca pt Ema o sa pot, din pacate in ziua in care trebuia sa ne mutam fam care mi-a promis ca ma ajuta s-a razgandit sa fie garantor, eu mi-am pierdut rabdarea si m-am intors in tara...
IMI PARE TARE RAU ca nu am avut un start bun, insa poate se va ivi o ocazie CONCRETA sa plec pentru EMA...mi-e teama ca peste cativa ani no sa pot face mare lucru pentru ea si ...aspecul asta ma deprima.
NU renunt la ideea de a pleca din tara...pt ca aici nu ai mare lcuru de oferit copiilor

My_Lady0091 spune:

curaj si Doamne ajuta!

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

rall spune:

Exact asta simt si eu, chiar daca nu am fost plecata din Romania (mai mult de o saptamana)

desprecopii spune:

Cristoiu, foarte bine ai punctat.
Eu nu cred ca trebuie sa ne mandrim cu ce au facut altii din neamul nostru, ci cu ceea ce facem noi pentru neamul nostru.
Si da, cred ca atunci cand nu mai simti ca apartii unei tari ci unei comunitati mult mai largi - inseamna ca ti-ai largit orizontul si te-ai ridicat ...



**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

bird70 spune:

Nu mai suportam mizeria, coruptia, rautatea. Am crezut ca meritam ceva mai bun. Am fost ingrozita de ideea ca fata va merge la scoala in Romania. Cred ca in general faptul ca eram foarte nefericiti si nimic din ce am fi putut face noi nu ar fi schimbat situatia. Pur si simplu ne-am nascut in locul gresit.


Am mai scris despre asta. Am vrut o tara vorbitoare de engleza, deci UK, USA, Canada si Australia. Uk ne-ar fi placut dar am simtit ca e prea aglomerat si economia in cadere si am avut dreptate, pe langa asta si felul cum erau priviti romanii. USA nu ne-a placut ca principiu, amandoi lucram in sanatate si sistemul lor ni s-a parut inacceptabil, plus multe alte probleme pe care le au. A ramas Canada si Australia, amadoua variante minunate. Canada era mai usor de ajuns dar mai frig, Australia era greu de ajuns dar parea ca un paradis. Am ales sa luptam pentru paradis si nu am regretat nici o secunda. Noi am luat in considerare doar locurile unde am fi putut emigra cu statut legal si cu posibilitate de-a obtine cetatenia in timp rezonabil (2 ani in cazul nostru).


Adaptarea a fost si grea si usoara. E normal sa ai greutati sa te adaptezi la ceva atat de diferit. Pe de alta parte noi am fost fericiti sa renuntam la ce am fost si sa ne schimbam in bine, sa invatam lucruri noi. Cand am plecat noi, fratele meu isi pregatea dosarul urmand ca apoi sa aplicam pentru parinti. Acum suntem toti aici, asa ca din punctul asta de vedere nu am nici o problema. Majoritatea prietenilor nostrii nu mai traiesc in Romania.


Cand am plecat aveam un vis despre cum va arata viata mea in Australia. Adaptarea a fost mai lunga decat m-am asteptat dar am obtinut deja mai mult decat am putut sa sper, si nu ma refer doar la material ci la liniste sufleteasca, la seninatate.


Din cauza oamenilor care sunt buni si blanzi si optimisti, care stiu sa rada fara sa-si bata joc de cineva, care nu ezita sa intinda mana sa ajute, care sunt corecti.


NU. Nu am regretat nici o secunda, nici atunci cand mi-a fost foarte greu.


Nu ma simt legata de Romania. Am avut o perioada cand eram furioasa pe romani si Romania, cand am ajuns sa traiesc aici si mi-am dat seama ce mult rau si cata nedrepate mi s-a facut acolo. Acum am trecut si peste asta. Ma voi intoarce anul asta in vizita 5 zile de nevoie, santajata sentimental se sotul meu. Nu imi doresc sa merg acolo, nu imi este groaza, doar un mare sentiment de nesiguranta.


Habar n-am daca se va schimba vreodata ceva, de un lucru am fost sigura, nu va fi in timpul vietii mele. Nu am fost dispusa sa pierd atata vreme din viata mea si a copiilor mei.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper