Depresie sau doar suparare?

alex_andra spune:

Ilinca, ziceai de Manole ca a fost fratele tau, prietenul tau, nu?
Cand s-a dus, ai suferit rau, nu?

Sau ai spus-o doar asa, de dragul de a spune-o?
Eu nu cred, eu chiar cred ca ai suferit f tare.

Cum spuneam, fiecare om isi simte suferintele in felul lui.

Mi se pare aberant sa compari tragediile fiecaruia si sa zici unuia :"ia, nu te mai plange bai atata, ca ala a pierdut mai mult decat tine si nu se mai lamenteeaza atat".

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Selene_Bunny spune:

Ilinca_M., cand EU mi-am exprimat rugamintea, de DOUA ori, de a fi evitate comparatiile si de a fi evitata aducerea in discutie a cazurilor mai nefericite, exact de genul celor mentionate de tine, pentru ca, in acest moment, aceste comparatii nu ma ajuta cu nimic, unele dintre VOI ati trecut, cu nepasare, peste aceasta rugaminte a mea si v-ati construit posturile si pe baza acestor comparatii. Fie, am acceptat acest lucru, nu va pot dicta cum sa scrieti.

Insa, cand EU am adus in discutie doua dintre aceste cazuri, care si pe mine m-au impresionat de m-au lasat... fara cuvinte, si nu le-am mentionat ca sa ma... pun pe mine deasupra lor, brusc a fost o problema, brusc mi s-a reprosat ca am tupeul sa le mentionez.

Este vorba despre acelasi lucru - o comparatie. Cand a fost initiata de VOI, a fost OK. Cand a fost initiata de MINE, a fost o problema.

Dincolo de schimbul de replici din cadrul acestui topic, mi s-a dat si o lectie de viata. Dura, taioasa, dureroasa, dar necesara.

De aceea, repet, ceea ce era de spus, s-a spus, topicul se poate inchide, multumesc.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Ilinca_M. spune:

Alex_andra, in martie va fi un an de cand a murit si durerea si dorul sunt tot groaznice; eu stiu exact cine ma intelege si cine nu si de aceea subiectul asta il discut cu foarte putina lume, pentru ca nu pot sa am pretentia sa inteleaga toata lumea.
Comparatia eu chiar nu as fi facut-o, chiar Selene a facut-o si de acolo m-am turat si eu (ea insasi a spus ca si ea a citit de Leditia si nu a avut reactia mea, ceva de genul acela; pana atunci nu cred ca am facut eu comparatii). Si totusi, ce a pierdut Selene? A pierdut increderea in sine, asta pot s-o inteleg. Ca-si justifica aceasta pierdere de incredere in sine/ chef/ pofta de viata in moduri cel putin ciudate, nu mai pot sa inteleg, atata tot.

alex_andra spune:

ilinca, scuza-ma daca am exegerat cu intrebarea

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Ilinca_M. spune:

Selene, daca vrei sugestii concrete despre cum poti face bani (altele decat meditatii, ca am inteles ca spre alea n-ai tragere de inima), ar fi pacat sa inchizi subiectul. Eu cred ca pe asta ar trebui sa te concentrezi, pe a-ti castiga stima de sine si optimismul, nu sa-ti canalizezi energia in a rascoli trecutul, ca iubi n-a fost langa tine cand ai nascut sau ca ai fost jefuita in 2005.

simplyana_m spune:

Selene, eu cred ca te inteleg. Si nu cred ca e depresie, ci e anxietate sau angoasa (nu stiu daca ma exprim corect, ca nu-s specialista). Cred ca ai starea asta de inutilitate si abandon, din cauza ca esti in asteptare. Atata timp cat tu proiectezi solutia problemelor voastre pe o viata noua, intr-un context nou - mutarea la Cluj - viata actuala, in contextul actual, reprezinta un compromis, este tranzitorie, si nu merita investitii majore (ma refer la eforturi). Si cum schimbarea asta nu e chiar usor accesibila, nu ai nicio garantie (cum ar fi un job ok, lucru pe care il astepti de fapt), iar situatia actuala se degradeaza vazand cu ochii, gasesc ca e normal ca starea de nemultumire, de neliniste, sa creasca vazand cu ochii.
Daca mai esti si o persoana conservatoare, si te sperie schimbarea (cum gasesti tu noduri in papura de la Cluj, ba ca ajutorul oferit de rude este doar din varful buzelor, ba ca e criza si e greu sa gasesti de lucru, ba ca e mare bagajul si grea mutarea , ba ca mamica, ba ca pisica), si te-ai pus "on hold" ca sa nu-ti fie si mai grea desprinderea de cunoscut, nu te mai poti implica in chestii precum gasirea unui job stabil acolo unde esti acum, mutarea intr-o locuinta mai economica, sau alte schimbari ce te-ar scoate din rutina si din asteptare. Nu vezi solutii la indemana ta pentru ca nu esti dispusa sa le vezi. Cred ca iti vei reveni in momentul in care vei decide sa actionezi intr-un mod radical: ori va asumati riscurile si va mutati, luand taurul de coarne, fara sa mai asteptati siguranta ca va asteapta o patura calduroasa, si renuntati definitiv la urmele de confort pe care incerci tu sa il conservi acum, ori renunti la visele catre taramul fagaduintei si incepi sa construiesti mai departe pe ceea ce ai, cu pasi marunti, investind toate eforturile in ceva ce consideri ca merita cu adevarat, cu gandul ca sapi in jos pentru a cladi fundatia unui edificiu ce se va indrepta in sus, la un moment dat. Si alegerea variantei din urma n-ar trebui sa insemne inchiderea orizonturilor, atata timp cat o consideri o investitie, nu o solutie de compromis, ori resemnare, ori abandon.
Daca gasesti o urma de adevar aici, putem dezvolta, putem discuta, imi ofer ajutorul, dupa puteri.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Ilinca_M. spune:

Am vazut la blogul tau ca ai abilitati extraordinare la facut martisoare/ felicitari, chiar se vede ca esti meticuloasa si perfectionista; ei, aici chiar pica bine mania ta de a "piguli" lucrurile, de a te apleca asupra unor amanunte, bravo! Eu recunosc ca n-as avea rabdare la asa ceva (lasand modestia la o parte, am ceva abilitati artistice confirmate de oameni de specialitate, imi place enorm sa desenez si mai ales sa fac caricaturi, toata lumea imi solicita asta.De-as fi mai meticuloasa si mi-ar placea sa ilustrez carti pentru copii). Sa tricotezi nu stii? Vad ca ai inclinatii spre chestii care necesita rabdare.
(Alex_andra, nu-i bai, nu m-a ranit intrebarea ta caci stiu ca ai pus-o demonstrativ:)) Oricum nu ma intereseaza oricine ce ar zice, dadeai acum cateva pagini exemplu de cum ar fi ca cineva care mi-a urmarit posturile sa spuna ca dormeam cu cainele in pat; cum sa fie? Pai imi asum, da, dormeam cu el in pat, il pupam drept in bot si daca pentru a-l scapa de boala ar fi trebuit sa-l pup in kur, l-am fi pupat pe rand si eu si sotzul)

daniela_b spune:

Ilinca, te rog, hai sa nu cadem in pacatul de a reduce pina la "nimicuri" lucuri pe care Selene ne spune ca le-a perceput ca pe niste traume.
Poate ca ea are, in trecutul -in care i se spune ca sa nu rascoleasca pentru ca nu e bine- foarte multe intimplari pe care nu le-a trecut cu bine tocmai pentru ca si-a gasit si isi gaseste, on and on and on, cea mai gresita forumula de-a le face fata. Exact ca si acum.
Sa ne inveselim pentru ca totul va fi bine, hai capul sus, sterge-ti lacrimile ESTE frumos dar NU ESTE suficient ( am ajuns sa scriu si cu majuscule, doar-doar o observa Selene ce-i scriu).

Intr-o situatie atit de dificila, cel care e in suferinta are nevoie de ajutor specializat si, cu toate Selene pare ca a inteles ca trebuie sa ceara ajutor , EA NU ACCEPTA ajutorul decit daca vine cu fundita rosie cu sclipici.

Sigur, toata lumea ar dori sa isi imbunatateasca viata citind subiecte de la cabinetul Psi, numai ca, in realitate nu e nici destul si nici simplu.

Munca grea vine cu tine insati si, cu cit amini acea munca, cu atit vei avea mai mult de muncit.

Selene a sarit mereu treptele: a suferit ca i-a fost jefuita casa, a fugit, a suferit ca a nascut de una singura, a iertat etc. astea sint greseli din care ea nu a reusit sa invete, le-a repetat si nu le-a acceptat ca greseli ci, a facut ceea ce a invatat: sa creada ca sint nimicuri ce pot fi trecute cu vederea, iertate.

Iata de ce a sosit si ceasul al 12-lea in care "nimicurile" o coplesesc.




Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Selene_Bunny spune:

Episodul din 2005, cel cu furatul, l-am perceput ca pe o... lovitura pentru ca nimeni, nici bunica, nici bunicul, nu au sesizat ca este un fapt grav. Bunica, mai ales, care il domina pe bunicul, nu a alertat pe nimeni, nici Politia si nici pe matusa mea. Motivul? Sa nu afle vecinii ce rusine au patit ei.

Eu am venit acasa si am vazut ca mi s-a umblat in lucruri. Am pus intrebari si... m-a pocnit, nici nu stiu ce, furia, indignarea, nu puteam intelege cum s-au intamplat lucrurile si de ce nimeni nu a luat atitudine.

Eu am sunat-o apoi pe matusa mea, ea a chemat si Politia, s-au luat amprente, s-au facut investigatii... Fetita facea parte dintr-o banda de hoti minori, care cu asta se ocupau, cu patrunsul in apartamentele neincuiate si sustrasul bunurilor. Existau... 400 de dosare impotriva lor, dar nu se putea lua nicio masura, pentru ca erau minori.

Nu mi se pare o chestie minora, pe care sa o ignor fluturand din mana, "sunt doar niste bani". Muncisem f. mult pentru acei bani, statusem pana noaptea tarziu sa termin ce aveam de facut, ma bazam pe ei pentru diverse, nu mi-a picat deloc bine sa dispara asa. Si nici nu erau la vedere, ci in portmoneul asezat frumos intr-un sertar, in camera mea. Fetita avea experienta, a operat in liniste, nimeni n-a auzit nimic.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii