De ce nu scrie de pe tabla?

olympia spune:

Caro si fetita mea (tot 8 ani) ramane de multe ori in urma, numa ca la noi doamna nu-i asa de exigenta in privinta asta. Eu sunt convinsa ca e ceva ce se va remedia in timp. Si inca o asemanare, si ea prefera sa i se dicteze un text in loc sa-l copieze.

marius spune:

La nivelul claselor primare si mai ales clasa I-a si a II-a este etapa formarii scrisului. Asa incat pretentiile de a scrie corect si complet, fara abrevieri, fara prescurtari, de a scrie texte prin copiere sau redare sunt procese educationale bine definite.
In mod sigur nu reprezinta absurditati, exagerari, anomalii s.a.m.d. Pe bune ca in clasele primare (si) asta se invata.

Ca si observatie:
am o firma client care solicita CV-uri redactate manual. Nu intamplator. Asta pentru oamenii adulti.

www.romleas.ro/semnatura/rules.gif" border="0">
Eu pur si simplu / Pagina legislativa

nelia spune:

Marius, da, eu sint de acord cu tine. Dar sa nu se exagereze. Cind un copil are asemenea dificultate, cu o rezolvi daca o tot pui la pamint cu calificative si cind parintele te intreaba, ridici din umeri si spui ca nu stii ce sa faci, trebuie sa scrie si punct.

Eu straluceam la invatatura, aveam memorie buna si redam apoi cuvintele sau frinturile de fraze pe care le saream... si tot am avut aceasta probleam. Imi aduc aminte, asa ceva nu se uita, imi venea sa pling, sa-mi tai mina de neputinta de a scrie in ritmul cerut si faptul ca se dictau sau se scriau km intregi pe tabla, pe care le stergeau ca sa scrie alt sir fara noima... uite, si acum cind scriu, imi vine sa iau copiulul ala chinuit in brate.

Crezi ca mai tin ceva minte din km pe care am fost fortata sa-i transcriu pe caiet? Nu, in minte mi-a ramas tot ceea ce am citit si studiat singura, nefortata. Si fara sa scriu decit atunci cind simteam eu nevoia.

Da, stiu ca in primii ani se invata si sa se scrie, dar pe mine m-au facut sa-l urasc, nici macar un jurnal nu puteam sa-l tin pina la capat pentru ca uram sa scriu. Eu cred ca ar ma trebui un pic personalizate metodele astea de predare.

Uite, sa-ti spun ce mi-a placut mult aici. Ei nu invata deloc bastonase cum am invatat noi. Fac in joaca trasee de diferite forme, care imita literele si cifrele (cum ajunge Gigel de aici pina acolo), coloreaza intr-o veselie, totul este o joaca continua. A invatat sa citeasca cu cuvinte scrise pe etichete, de ma cruceam, am zis ca in veci nu va citi. In trei luni citea cursiv...

Apoi nu scriu caligrafic in clasa intii (doar la scolile private fac asta), ci fiecare scrie cum ii tuna. Au invatat intii literele de tipa si cei mai multi scriu de tipar, una mare, una mica (asa scrie Tudora la aproape 6 ani, in clasa pregatitoare), strimbe, cu stinga, cu dreapta... dar scriu pentru placerea de a scrie. Sint atit de mindri de ei ca pot scrie, incit ar scrie si chinezeste, numai sa scrie.

Apoi dintr-a doua se incepe incet-incet disciplinarea si in aceasta privinta. Adica iti place sa scrii, ai invatat, bravo... dar acum hai sa incercam sa scriem si frumos. In clasa a IV-a, chiar si cu metoda asta si daca vrea, Agata scrie superb! Si sint literele ei, la care ajuns prin propria ei metoda... Ca doar stii ca scrisul spune multe despre personalitate, de aceea se cere CV scris de mina, si aici sint meserii in care e bine sa-l trimiti si asa, dar daca s-ar insista mult pe asta, s-ar striga discriminare, ca nu toti scriu frumos (mai putin in cazul postului de caligrafist, bineinteles).

Dar asta, cu scrisul in general e una, dar faptul ca un copil de 7-8 ani intimpina o dificultate, minora de altfel, mai ales tinind cont ca in rest e in regula fata, si se face atita caz, cu scris cu rosu pe caiet, cu calificative proaste... in loc sa se gaseasca solutii, cum spunea Tisina, sa o laude de fiecare data cind fraza a fost mai lunga cu un cuvint... mie mi se pare o problema mai mult de metoda, decit legata de copil.

Ce banner ti-ai tras! Da' tot cu regulile, esti consecvent.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

miriama spune:

Adevarul este ca in Romania se pune mare accent pe volumul de materie predata, sa se scrie corect si frumos, mult, si abia mai apoi se ia in calcul si intelegerea notiunilor predate (iar daca sunt multi copii in clasa.....).

Sunt relativ putini profesorii care stiu si vor sa faca lectiile atragatoare, frumoase si sa determine copiii sa participe activ la ele. In majoritatea cazurilor predarea este abstracta, anosta, "fara sare si piper", plictisitoare, ton nepotrivit, mult scris pe tabla, putine, prea putine experiente si mai ales invatare practica, in joaca, vazand si facand.... Pai in clasa a 2-a si chiar si a 3-a matematica trebuie invatata din desene, colorand, taind ce e in plus si adaugand ce mai trebuie, tabla inmultirii sa fie logica (apropo, foarte interesant li s-a parut copiilor inmultirea cu 9 facuta pe degete!), sau din cantece; inmultirea cu 8 este dintr-un cantecel, nu se invata asa abstract cu tabla in fata...

Si apoi fiecare copil are ritmul sau, trebuie luat fiecare in parte, nu mazgalit caietul cu rosu si puse note proaste descurajatoare ci dimpotriva... uite, vezi, ieri ai avut 5 greseli, azi doar 4, asta-i super, maine vor fi doar 3 sau poate 2 si asa copilul va vrea el singur sa progreseze....

La stiinte spre exemplu (sau biologie sau cum s-o numi in Romania), au avut de studiat despre animale in diferite ecosisteme. Fiecare copil si-a ales cate un animal care i-a placut lui (dupa cum arata, cum suna numele, unde traieste), apoi au fost dusi copiii la biblioteca, li s-au pus la dispozitie carticele din care au scos cateva informatii. Au avut de creat un poster despre animalul respectiv, cu texte scurte informative, poze scoase de pe internet, desene facute de ei etc. Totul sub supravegherea profesoarei. Au lucrat la asta cam o saptamana, in saptamana urmatoare fiecare copil si-a facut prezentarea lucrarii, asa incat fiecare era atent la ce zicea colegul pentru ca era vorba de altceva, nu au studiat toti acelasi animal si stiu toti doar un singur lucru (imi amintesc cum era la noi cu broasca la care trebuia sa facem disectie iar eu am luat nota mica pentru ca nu am vrut sa particip, ca mi-era scarba de ea...)

Evident sunt si copii carora chiar nu le pasa ce note iau, dar la varste asa mici nu prea e cazul...
In Romania inca mai e mult de schimbat in mentalitate.....

nelia spune:

miriama, cam asa sint proiectele si pe aici la clasele mici, cresc in complexitate pe masura ce se inmultesc si anii de scoala.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

miriama spune:

da, nelia, copiii sunt respectati ca indivizi si nu transformati in marionete.....

viviana spune:

Scrisul este plictisitoooor!
In loc sa scriu, mai bine ma uit ma geam sau imi inchipui tot felul de lucruri.
Ah, am pierdut sirul! Nu-i nimic. Mie nu imi place sa copiez de pe tabla. E obositor si eu am altele de facut.
Astia scriu atat de repede si eu nu vreau decat sa ma joc. Sa imi inchipui ca literele alea sunt puricei si trec prin diverse intamplari.
Ia uite "R"-ul asta i-a dat un sut "a"-ului.


E posibil? Sigur ca e!

Fi-mea scria incet. Nici azi nu apuca sa scrie tot de pe tabla.

Nu e bine cu prescurtari. Le-a aplicat si copila mea. Apoi le-a extins la toate cuvintele.
Era o propozitie pe care nu am reusit sa o descifram decat foarte tarziu: Mm. a cump. o sn. mv. Adica mama a cumparat o sanie mov.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

filofteia spune:

Un copil de care se intereseaza parintii, cum este cazul vostru nu are cum sa raman in urma... mai ales la clasa a II-a.

Dar tu esti sigura ca enunturile alea care ii lipsesc sunt scrise pe tabla? Pentru ca la noi de multe ori doamna le da sa faca exercitii, individual, apoi ridica pe cate unul sa spuna cum a rezolvat. De multe ori la romana fiimiu nu stie sa rezolve, asa ca ramane spatiul gol... imi spune ca nu are timp sa scrie exemplul dat de ceilalti. Eu reiau acasa exercitiile respective cu el.
Oare nu te deranjeaza mai mult faptul ca ii sunt caietele umplute cu rosu?

olympia spune:

Eu am fost un copil care scria tot de pe tabla, nu ramanea in urma, mai tarziu avea notitele cele mai complete, cu cele mai inteligibile si rare prescurtari. Cum asa o minune? Pai fumasem bastonasele si apoi invatasem literele de la patru ani, asa ca la sase deja primeam dictari si la sapte, in clasa intai scriam si caligrafic si rapid. Uf, da cu cate nuiele si cate ore de stat in casa cand afara era soare si alti copii se jucau, s-a ajuns la rezultatul asta!( Valabil si pentru inca doua verisoare scolite in acelasi mod)
Cu ai mei am facut extrem de putin inainte de scoala si amandoi s-au plans ca daca scriu frumos, raman in urma, daca sriu rapid, scriu urat. Important e sa ajunga sa scrie complet (cam pana in clasa a patra au ragaz pentru asta) si atat de frumos cat sa se inteleaga ce au scris. E pacat sa piarda la un examen doar pentru ca n-au apucat sa scrie tot.

EllaX spune:

Off-topic: Laura, pe cuvant ca nu la adresa celor care au folosit "cerebelul" ala era ce am scris! In niciun caz la adresa ta direct - habar n-aveam la cine am intalnit cuvantul, ca n-a fost o singura persoana. Era la adresa cuvantului in sine. Inchipuie-ti ca e o reactie mai veche de a mea la cuvantul asta: ca si copil, am auzit in jur chestii cu "cerebelul" de atatea ori, aproape niciodata in sens pozitiv (nu, nu mie adresate, dar eu simt ce simte mediul), incat ma deranjeaza si acum. Pentru mine, o fraza in care apare "cerebelul" ala are calitatea mediului in care o auzeam cel mai des. Si imi si asum rolul de educator pe care ar trebui sa-l aiba cei cu studii medicale. :) Ce, eu daca nu stiu ceva ce tu stii si tu ma poti lumina, ma lasi nestiutoare? Facem pace?