Chiar avem nevoie de asa ceva?(2)

fdoina spune:

nelia

nu numai ca explica, ne arata chiar El cum se face :)

adica sa presupunem ca fetita mea se joaca la aragaz, eu ii explic ca nu e bine, ca se poate intapla un lucru rau, dar nu ma apuc sa-mi dau foc ca sa inteleaga copilul ce se intampla

Dumnezeu s-a oferit sa moara ca sa nu murim noi

si cine spune ca n-are indoieli, sau intrebari...of

dar Iisus l-a mantuit pe Petru, care desi a vazut Schimbarea la fata s-a indoit , l-a mantuit pe Toma, care desi fusese de fata la invierea lui Lazar nu a crezut

cum ar putea sa-i pedepseasca pe cei care au indoieli? sau intrebari? cum ar putea de fapt sa pedepseasca pe oricine?

Katya spune:

Nelia, hai ca daca tot scriem "in legalitate" la subiect, mai vreau sa-ti spun ceva, am tot ezitat dar in final am decis sa-ti spun.In legatura cu cunoscutul tau yoghin .Te citez mai jos:

"Am un cunoscut, ca e prea mult sa-i spun prieten, as vrea io... care e yoghin, dar din ala tare de tot. Si meditatia si introspectia a fost calea pentru el, deci eu cred ca fiecare dintre noi are o cale. Important este sa fie pe una... Am asa vaga senzatie ca Adevarul e unul singur, mare si pe alocuri crud, nu stiu de ce il simt asa, dar pentru ca sint oameni diferiti,fiecare ajunge cum poate la el... mai devreme sau mai tirziu. "

Stiu ca traim intr-o epoca in care tb sa fii politic corect in toate domeniile, dar in acelasi timp nu tb nici sa admitem(decit daca chiar sintem convinsi de asta) idei fabricate de genul :"Exista un singur Dumnezeu,doar ca-l numim diferit".Un musulman nu va admite-n veci ca Dumnezeu e Treime, iar ceea ce unii numesc Dumnezeu, pt altii nu-s decit simpli demoni, de ex.O fi Adevarul unul singur, dar nu e acelasi pt toti, un yoghin nu ajunge la acelasi adevar ca si un crestin, il poti intreba pe cunoscutul tau daca meditatia si introspectia l-au dus la Hristos...eu ma indoiesc tare.

Adica ce vreau sa spun e ca tb sa-ti clarifici daca indoielile tale privesc doar "Dumnezeul crestin" pe care-L consideri a fi al tau sau daca esti in cautarea lui Dumnezeu pe care inca nu l-ai definit.

Despre dobindirea credintei, nu inseamna ca cineva a "luat de-a gata" si de bun ce "i s-a spus"( eu fac parte din generatia ta, fara ore de religie la scoala si fara cateheza, iar bunica-mea nu m-a invatat dogme), credinta vine intr-un fel sau altul, unii o cauta ,magii au venit dupa stea dupa calcule si studii ,iar pastorii au primit revelatia si s-au infiintat si ei la iesle sa se inchine Pruncului, Iosif n-a crezut in ce i-a spus Maria, a fost nevoie de interventia ingerului,Pascal a avut o "iluminare" si tot asa.Deci a propos de dreptul tau de a intreba si de obligatia Domnului de a-ti raspunde, eu cred ca Domnul ne raspunde, tb doar sa vedem, iar daca nu vedem bine, sa mai cautam, deci tb si oarecare efort din partea noastra.

Eu iti tin pumnii sa ajungi la Lumina si sa te bucuri!

nelia spune:

E lunga istoria... ioghinul meu nu spune ca a ajuns la Hristos, ci ca a ajuns la Lumina. Si ca Lumina e una singura, oamenii sint diferiti. Nu am argumente sa-l contrazic, tu probabil ai avea. Desi, cred ca nu stii ce putere de convingere are, ma rog, putea, ca nu ne-am mai vazut de citiva ani, nu mai stiu la cine a ajuns acum. Dar nici nu vreau sa-l contrazic, penru ca imi place ce mi-a spus.

Nu vreau sa te supar, stiu ca nu-ti pica bine, nici tie si nici fdoinei, care a scris ca din cartile alea despre care spuneam ca -s frumoase... si mai stiu ca asa este cum spui tu, din punctul tau de vedere, dar eu atunci cind il simt pe Dumnezeu, pentru ca il simt, dar nu in forma descrisa de voi si nici in cea descrisa de alte religii, inca nu am gasit dogma si practica religioasa care sa-l descrie asa cum il simt eu... dar cind mi se intimpla, rar ce-i drept, eu il simt unul singur.

Eu nu pun la indoiala forta divina sau forta pe care o simt, ci dogmele create pe baza ei. Imi place sa citesc despre ele, sint fascinante, imi place sa-i urmaresc pe oameni in practica ritualurilor lor, a traditiilor lor, a credintei lor... dar ma intristeaza tot ce se face in numele Religiei si al lui Dumnezeu sau Alah sau cum o mai fi numit. Si cred ca atunci cind un om crede cu adevarat, rau nu are cum sa faca. Numai ca manipularea in numele religiei sau religiilor este foarte mare. De aceea fug de indoctrinatori.

Si sa stii ca eu nu sint disperata sa-l caut, nu acum, acum mi-e bine si ma simt ocrotita intr-un fel. Eu vreau sa ajunga el la mine sau sa mi-l aduca viata. Am pretentii, nu-i asa?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

fdoina, pai vezi? Uite ce frumos scrii! Asa-s si cartile si rugaciunile, sint niste comori literare si cind le citesti, ramii cu ochii in lacrimi si cu sufletul plin de duiosie... Dar daca te opresti doar la text, ramii doar cu frumusetea lui. Tu simti si esti sigura pe ceea ce simti, eu nu simt sau daca simt ceva vag, nu stiu ce simt. La tine a venit natural?

Asta ma intreb si eu, cum ar putea sa pedepseasca? Cind e iubire e lumina, indiferent cum ai face, iubirea cistiga, atunci unde are loc pedeapsa? Si vad ca si tu te intrebi, dar nu asa ni se spune, daca nu... vei fi pedepsit, nu vei fi mintuit. A nu crede sau a fi indiferent e o greseala, dar care e pedepsita cu nemintuirea... deci numai daca esti cuminte si crezi scapi de pedeapsa. Intelegi ce-mi scapa? In rest, am inteles ce vrei sa spui.

Voi v-ati botezat cind erati mici... ati crescut in aceasta credinta pentru ca este credinta parintilor, ati ramas in ea penru ca ati inceput sa credeti cu adevarat cind ati crescut. De unde va vine siguranta asta ca Dumnezeul adevarat e al vostru? Si atunci, ceilalti, atitea milioane de oameni care se inchina la el, dar il numesc altfel, gresesc? Toti?

Katya, daca musulmanul nu-l admite pe Dumnezeu ca o Treime, cit de grav este? Poate ca nu-l simte ca o Treime, nu e suficient ca simte ca exista? Poate constructia lui interioara nu-i permite sa-l simta ca pe o Treime... dar daca il simte la aceeasi intensitate, nu ar trebui sa fie suficient ca sa va infratiti uman? Sau cu evreu, sau cu ala de religie sikh sau chiar si cu budhistul... in intensitatea meditatiei, ca Budha e om.

Eu aici nu inteleg. Tu esti crestina, ortodoxa. Simti si crezi si esti sigura in sinea ta ca el e Dumnezeul adevarat. Stii ca altii cred altfel, dar tu crezi in al tau si desi nu le spui nimic lor, esti foarte sigura ca al tau este realul. Asta nu invrajbeste oamenii? Crezi ca vine de sus? Eu nu cred, eu cred ca vine de la oameni. Pentru ca fiecare are limite si din punct de vedere religios nu s-a trecut dincolo de ele... niciodata.

Cum de sinteti atit de sigure? Una din porunci este iubeste-ti aproapele... care, numai cel care este de aceeasi religie cu a voastra (care e si a mea, dupa botez si nu am nici un motiv sa o schimb, nu asta caut. Nu e al meu, mi-a fost daruit si nu ma deranjeaza, il simt aproape prin traditie, prin parinti)? De restul cum spuneti: iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac. Nu-i jigniti? Nu-i raniti adinc in credinta lor? Sau le respectati alegerile si puteti convietui impreuna, fiecare cu Dumnezeul lui. Va puteti face prieteni adevarati printre ei? Cum?

Si ateii... voi, cum ii tolerati pe credinciosi? Adica stiu ca daca nu atingeti subiectele sensibile, e in regula. Dar daca le atingeti? Cum impacati ceea ce simtiti cu ceea ce simt altii, dar voi nu simtiti deloc la fel? Va puteti face prieteni adevarati printre ei? Cum?

Intrebarile sint cit se poate de serioase si umane, adica daca vreti sa discutam, daca nu, e in regula, ar fi preferabil sa raspundeti din punct de vedere umanist, cumva in afara credintei in sine, cum se impaca toate acestea in cotidianul banal. Mi-ar placea sa stiu pe ce va bazati certitudinele.

In ceea ce ma priveste e clar, e muuuult loc sub soare! Dar inca nu sintem pregatiti sa-l vedem cu ochiul liber, iar ochelarii care ni se tot pun pe ochi, nu ne prea ajuta, ca nu sint ai nostri.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Rufus spune:

nelia, uite, poti pleca chiar de aici: nimeni din cei care gandesc si vorbesc asa (Katya, fdoina)nu se supara pe farmantarile tale.
Intrebai daca credinciosii isi pot face prieteni printre atei...sau ortodocsii printre cei de alta credinta...nimic mai simplu. Oamenii se alatura unor valori comune...dar ceea ce ii leaga cu adevarat sunt respectul, toleranta si chiar admiratia pentru propriile valori.
Ori astea nu tin de religie.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

nelia spune:

Rufus, pai si atunci de ce nu e bine in lume?

Ei, nu se supara nimeni, voi nu va suparati... nu generaliza, te rog. Ia sa ma duc eu la matusa mea, sa vezi ce ma va pupa daca o intreb de ce nu e frate cu musulmanu'...

Eu nu le-as spune chiar framintari, dar o nevoie de dialog cu oameni care gindesc si simt altfel. Si nevoia de a intelege, mi-am dat seama ca forumul DC si dialogurile pe care le am cu oamenii, chiar si in virtual, sint o sursa importanta de cunoastere a oamenilor.

Da, eu sint de acord cu tine, valorile umane ne leaga, dar totusi cele religioase ne separa atit de mult incit uite, se ajunge la razboaie, sint victime, cele mai multe nevinovate. Teoretic, discursul e minunat, practic cum se intimpla? Doar ne toleram? Si cind toleranta s-a terminat, pac! Nu mai conteaza nici valorile care ne uneau?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Katya spune:

Nelia, ma bucur ca am inteles cum e cu intrebarile tale, iti raspund intii la toate cite-un pic, ca-s multe pb ridicate si interesante.

Cu infratirea cu ceilalti de alte religii, pai nici nu e nevoie de infratire ,eu apreciez cind oamenii sint sinceri si-si afirma credintele si nu cind se ascund dupa un slogan("E un Domn doar cu nume diferit").Ai vazut cum e aici cu de toate, ce-am eu cu Nasima musulmanca, ma inteleg bine cu ea, ea vb de Dieu al ei,eu stiu care e, eu de Dieu al meu,ea stie care e, chiar ne respectam si apreciem ca avem unul, ba chiar as zice ca ne leaga.Ce am cu quebecosii care zic ca ei nu mai cred in Dumnezeu, ca ei zic "merci a la vie", deci uite,poti sa ai si ca zeu "viata", care-i pb, e vorba de respect al credintelor fiecaruia.

Cum stiu ca Dumnezeul meu e cel adevarat?pai doar citind despre dumnezeii altor religii si mi-e de ajuns.De ce tb sa fiu politicoasa si sa spun ca toti sint la fel daca eu stiu ca nu-i deloc asa?Si,ca tot veni vorba de asocierea divinitatii cu pedeapsa, asta ma duce cu gindul la zeii hindusi mai degraba, in nici un caz la Hristos al nostru.

Uite cum pui tu pb:"Vei fi pedepsit daca nu vei crede".Ori nu scrie nicaieri asa ceva, in Biblie se merge pe pozitiv:"Daca vei crede, te vei mintui".Deci vezi?Se pune accent pe credinta si pe "ce primesti", iar nu pe pedeapsa.

Revin cu indoctrinarea.

Katya spune:

Am vrut sa zic ca revin cu tema indoctrinarii,ca,dupa cum suna fraza mea,parea ca vin sa indoctrinez.

Eu zic ca e tot un cuvint cu care se asociaza credinta, precum cel de frica si pedeapsa, dar nu stiu daca are baze reale. Daca ne invatam copiii sa manince sanatos(ceea ce credem noi) sau daca-i invatam(si insistam)regulile de igiena, nu e ca si cum i-am indoctrina cu ceva?Ca nu pot sa nu vad ca o piine cu tarite nu e apreciata ca o bagheta de catre copil, si totusi atita le zicem de mincare sanatoasa, ca uite o intimplare: la ziua uneia din fetele mele, un baietel invitat a mai cerut o felie de tort(mincase o feliuta f subtire, taiata dupa indicatiile mamei).Mama lui se uita la el si-l intreaba:- Vrei sa maninci zahar sau vrei sa fii sanatos?Dupa o sec de ezitare, copilul raspunde:-Vreau sa fiu sanatos.Deci de ce daca le virim in cap copiilor ca zaharul este otrava (si chiar este!) nu e indoctrinare si daca le spunem ca exista Dumnezeu e indoctrinare? Nu e aceeasi atitudine a parintelui care-l invata pe copil ceea ce crede el ca-i mai bine? De ce nu le zicem copiilor ca nu le impunem nimic si ca-i lasam pe ei sa aleaga ce maninca si ce le place, asa cum ii lasam pe ei sa-si aleaga credinta? De ce e mai bine sa faca pian chiar daca n-au chef,dar e rau sa-i ducem la biserica? Dimpotriva,facind tabu religia in care parintele crede, si inculcind copilului ca toate credintele sint bune, mai degraba il expunem unor alte doctrine religioase fara ca macar sa ne dam seama, uite cum e cu yoga de ex (nu generalizez,vb doar din ce am auzit eu/mi s-a intimplat mie):daca ies copiii cu clasa de la o activitate, pina sa se adune si imbarce-n bus, sint grupati si pusi in lotus si "meditatie" si respiratie.Invatatoarea fetei mele a zis ca o sa citeasca si ea o carte cu ex de yoga, sa faca cu elevii in pauza aia de relaxare(la maternelle),am si eu cunoscuti romani care s-au facut instructori de yoga, care au trecut pe alimentatie vegan inclusiv a copiilor(care de altfel nu-s nici vaccinati si nici tratati alopat, stau cite 3 sapt cu cite-o otita si cind chiar nu se mai poate merg la dr pt antibiotic),copiii astia din urma nu-s indoctrinati de parinti? De ce un crestin care merge la biserica e habotnic si-si indoctrineaza copiii iar unul care face yoga e deschis la minte?

Ai vazut ca ti-am raspuns umanist,fara leg cu dogma religioasa, tocmai pt ca ai mai zis si intr-un post anterior ca e vorba si de copii aici in pb asta si asa e.Eu,de ex, daca n-as fi sigura de credinta mea, mai bine nu le-as vb copiilor de nicio credinta decit sa le spun ca toate-s bune fara sa verific daca chiar e asa(afara de cazul,repet,in care chiar cred ca e asa, ca toate-s bune).Dar uite ca aici nu sintem in Ro unde ce li s-ar putea "intimpla" copiilor decit sa aiba parteneri tot albi,tot crestini(mai ales ortodocsi) si tot romani?De aceea eu unde sint sigura sigura de un adevar,n-am nici o ezitare in a "indoctrina" copilul cu el.

Cit am mai vorbit,am plecat!

Rufus spune:

Si cum face matusa ta, cand cunoaste o persoana noua? O intreaba ce religie are si daca nu-i ortodoxa, nici nu sta de vorba?
Ma indoiesc...
Cred ca aproape oricine are prieteni care au si alta religie (indiferent care-i aia) sau n-au nici una. E ceva obisnuit.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

michelle-usa spune:

nelia,
am pus sub despre Trinitate la SC.sper sa te ajute.

referitor la cele spuse de tine, as vera sa fac citeva afirmatii.
acest yoghin spune ca nu a ajuns la Christos dar a ajuns la Lumina
Isus Christos a spus ca EL este Lumina si Adevarul.
mie imi da de gindit cand cineva se pune pe aceeasi treapta cu Isus.

ai spus ca atita timp cat un om crede nu are cum/ce sa-i faca rau. Parerea mea e ca depinde in ce crede.Daca aceasta credinta nu-ti ofera o schimbare in bine in viata, daca nu te face mai bun, daca nu-ti ofera mantuire, viata vesnica atunci ce te face sa crezi ca ai ales credinta buna?
Crestinismul este singura religie care ne ofera noua ca oameni, pacatosi posibilitatea de a fi in legatura cu Dumnezeu prin Domnul Isus atit in viata cat si dupa. este singura care ofera mantuire prin harul lui Dumnezeu.

Nimeni nu stie cat are de trait, asa ca lasand pe mai tirziu sa il cunoasca pe Dumenzeu, poate sa fie prea tirziu.
Dumenzeu ne ofera aceasta sansa zilnic si zilnic fiecare dintre noi are de facut o alegere il vreau sau nu pe Dumnezeu in viata mea?




michelle