NU se zice "am decat un mar"!! Nici "doctora"!! -4

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns OanaP spune:

@Violetan
Nu ma refer la expresii, pur si simplu ma refer la utilizarea lui "la" sau "de la" in orice context care te "salveaza" sa articulezi cuvantul imediat urmator (de cele mai multe ori), desi am intalnit si cazuri "m-a sunat la telefon", cand in mintea mea ar trebui sa fie "m-a sunat pe telefon".

Alte exemple:
"usa de la casa" in loc de "usa casei"
"ii merge mintea la baiat" in loc de "ii merge mintea baiatului"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violetan spune:

Oana, aaaaaaaaaaaa! am inteles. Eu stiu ca in Ardeal se foloseste "la" astfel, gen: "i-am dat la sot sa manance" .

A, imi mai place la nebunie o expresie de care fac abuz comentatorii sportivi: "stie cu mingea"

Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corsge spune:



Buna, fetelor! Nu am timp prea mult pentru a sta pe forum. Uite cum va explic eu pe "doctorita". Ne ducem undeva la etimologie. Pe sufixul -tor lb. romana l-a mostenit din latinescul -torius, dar l-a primit si din franceza unde el exista tot din latina. Si, preluand din fr. cuvinte in -tor, am realizat femininul ca in franceza: acteur - actrice; chanteur - cantatrice. De aceea, doctor (imprumutat din latina, prin franceza) a facut femininul doctorita ca si sudor - sudorita, actor- actrita. Sufixele motionale sunt multe, dar trebuie neaparat cautat si explicat prin surse etimologice fenomenul. Altele, ca profesor, se explica prin cuvintele terminate in -eur si preluate tot din franceza (a se diferentia fr. -eur de -teur). Sa nu uitam ca, mult timp, unele cuvinte nu au avut feminin deoarece exprimau nume de meserii practicate doar de barbati. Cu vremea, lucrurile s-au mai schimbat, insa s-a pastrat baza mama pana a fost decisa o forma de feminin. Se diferentiaza totusi femininul doamna profesor in mediul universitar si doamna profesoara in gimnaziu si liceu. E foarte utila, in acest sens, cartea lui G. Gruita "Moda lingvistica". Am dat raspunsuri in diagonala. Ce mi-a ramas in cap, din ce am citit in graba. Sper sa foloseasca cuiva studiile mele de lingvistica si titlul de dr. cu distinctia "magna cum laude" , macar pe ici pe colo, pe unde apuc sa explic un pic. Si ma bucur daca ati inteles! Plange bebele! Pup!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns capcaunul spune:

doctorita de familie, doctorita in filosofie, doctorita Honoris Causa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns capcaunul spune:

Citat:
citat din mesajul lui violetan
A, imi mai place la nebunie o expresie de care fac abuz comentatorii sportivi: "stie cu mingea"

Jargonul sportiv e savuros.
Celebra in anii '80, de-a lui Ilie Dobre banuiesc:
Capul lui Camataru loveste bara si iese in aut.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corsge spune:


Titlurile stiintifice si rangurile universitare se exprima tot cu masculinul: dr., d.H.C., lector, conferentiar etc. Am intalnit insa si decan-decanita. In timp, lucrurile se vor aseza. Vor si femeile drepturi egale...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Savvy spune:

Drepturi egale si exprimari stupide.
Pentru mine suna aiurea decanita, seamana cu tocanita.
Cum a zis cineva mai sus, imi zgarie rau urechiusa exprimari de tipul doctora, avocata, decanita. Primele doua mi se pare ca implica si o "vulgarizare": cred ca este vorba de profesii carora le datoram un anumit respect si pe care unii vorbitori incearca sa le aduca la nivelul lor de instruire prin astfel de denumiri... "vulgarizatoare". Interesant ca, de altfel, aceste profesii rezista la tendinta asta!
Par egzamplu: nu ne e greu, de exemplu, sa spunem vanzatoare, farmacista, secretara, asistenta, dar ne vine greu (unora!) sa spunem doctora...

Citat:
citat din mesajul lui corsge


Titlurile stiintifice si rangurile universitare se exprima tot cu masculinul: dr., d.H.C., lector, conferentiar etc. Am intalnit insa si decan-decanita. In timp, lucrurile se vor aseza. Vor si femeile drepturi egale...

Corsge


31 de sapt., se pare cu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns OanaP spune:

Pai si pana la urma imi explica si mie cum e cu "la" asta?

Pe mine ma zgarie la creier (sic!) cand aud asa ceva. Nu de alta, dar as vrea sa stiu si eu cum e corect si sa imi educ auzul daca totusi e corect gramatical.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Savvy spune:

Pe scurt: "la" nu este corect ("ma doare la cap", "am dat mancare la catel", "i-am zis la vecin"). De obicei, prep. "la" tine locul unei alte prepozitii, articolului hotarat sau dativului (corect: "i-am dat mancare catelului").
Sau, mai bine spus, expr. cu "la" se admite in vorbirea familiara, nu in registrul formal. Tot asa cum in vorbirea familiara se admit forme de tipul: "tre'" (trebuie), "poa'" (poate), "vroiam" (voiam) etc. Isi au locul lor in registrul neoficial, nu in registrul standard.

31 de sapt., se pare cu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corsge spune:


Oana, incerc sa iti explic eu.
Asa cum stim, limba romana are un fond latin, dar, ca toate celelalte limbi romanice, are si inovatii. Una dintre aceste inovatii pe care o au si toate limbile romanice este articolul. Limba latina, fiind o limba sintetica, folosea desinentele, nu avea articol. Articolul este o extensiune a formarii cuvintelor. Si astfel, cazul s-a mutat, de la sfarsit, in fata cuvintelor. S-a produs fenomenul de restructurare a cazurilor latinesti: la inceput prin desinente, acum prin prepozitii. Identitatea formei genitivului si dativului romanesc este de origine latina. Limba romana dispune nu numai de o declinare sintetica, dar si de o declinare analitica. Istoria expresiilor dativului posesiv si a genitivului arata inca o data importanta variantelor in istoria formarii limbilor, ca si dificultatea de a descoperi motivele care explica alegerea uneia sau altei variante prin mana invizibilului. Apoi, influenta franceza (care este cea mai normata limba romanica) asupra limbii romane are si ea un rol major in formarea cuvintelor si in evolutia sintagmei nominale.
compara: “filius regi” (lat. dativ adnominal sintetic) – “filius ad regem” (lat. dativ adnominal analitic) cu “li filz le roi” (vechea franceza dativ sintetic) – “fils a papa” (francaza moderna, dativ analitic ) si cu “fiu regelui” (vechea romana, dativ sintetic) – “fiul regelui”, “fiu al regelui”, “tata a doi fii” (apartenenta in romana moderna). Depinde foarte mult de ceea ce transimiti : “filius de rege(m)” indica apartenenta – “li filz de roi” indica specificarea si “li filz du roi” indica apartenenta – fiu(l) de rege indica specificarea.
Variante avem si la exprimarea complementului indirect cu sens posesiv, intre limba veche si cea moderna:
- vechea limba: “ajutoriul fiului” (fr. l’aide du fils) in genitiv si “a da saracului” (fr. donner au pauvre) in dativ sau “casa de Domnul” (fr. la maison de Dieu) in genitiv si “a da la imparatul” (fr. donner a l’empereur) in dativ;
- limba moderna: “ajutor fiului”, “pana a carturarului”, “fiu de rege”, “casa Domnului” in genitiv si “a da saracului”, “a da la saraci”.
Toate aceste variante se explica o data prin evolutia limbii romane din latina, prin influenta limbii franceze, prin econimia cognitiva s.a. Cautarea in limba a concretului si transparentului contribuie la diferite schimbari in limba. Asadar, dativul se exprima prin prepozitii de acuzativ (“dau bomboane la copii” in loc de “dau bomboane copiilor” sau “fiu de rege” in loc de “fiul regelui”) tocmai pentru ca se incearca o evitare a ambiguitatii, claritatea. Limba se schimba tocmai din tendinta vorbitorilor spre economie, spre claritate. Mai sunt si minimul efort (de a spune mult cu putin efort), secventele grele (consonantice) care, cu timpul, se inlatura, expresivitatea, lenea vorbitorului.
Imi cer scuze pentru acest curs de istorie a limbii, dar trebuie sa stim, ca fara origini, fara a sti cum au stat lucrurile in radacina, nu ne putem explica astazi, cu usurinta, fenomenul variantelor, atat la nivelul cuvantului, cat si la cel al structurii de cuvinte.
Sper ca s-a inteles macar putin din ce am scris eu pe aici. Ma duc sa beau o cafea. Mi-e asa de dor de scoala, si de copii! Stau de un an jumatate acasa cu fetita si imi lipsesc mult orele cu copiii. Azi, v-am explicat asa, ca pentru elevii mei si sper ca nu v-am plictisit. Va pup!

Mergi la inceput