Scrisoare pentru Catalina

Scrisoare pentru Catalina | Autor: roxx26

Link direct la acest mesaj

"Nu ti-as da drumul la mana, nu ti-as da drumul …
iar daca poteca se va bifurca
vom impietri acolo, la rascruce
si vom ramane mereu in tara inserarii
doua statui colosale, Mama si Tata, de granit cenusiu."


Draga noastra printesa,

Sunt 7 saptamani de cand ai aparut, gingasa si dulce, in viata noastra! Esti un miracol, mai mare decat ne-am fi putut imagina vreodata. Pentru ca nu esti niciodata pregatit intr-adevar pentru copilul tau. Indiferent cate cursuri am facut, cate carti am citit si cate sute de pagini de internet am devorat, cel mai bun profesor ai fost tu. Tu ne-ai invatat cum sa avem grija de tine, ce iti place si ce te nemultumeste, cand iti place sa fii leganata, cand vrei sa fii mangaiata, cand ai chef sa faci nani sau cand pur si simplu vrei sa fii tinuta strans in brate.
Dar noi te iubim de mult mai mult timp decat aceste 7 saptamani…am stiut ca o sa te iubim mult, mult de tot inca din ianuarie 2010, cand mami si tati au decis ca este momentul sa apari in viata lor…si au urmat pregatiri si tone de analize, ca doar vroiam sa stim ca totul este in regula si o sa te aducem pe lume pe un “teren” sanatos. In aprilie a urmat prima luna de incercari…mami nu mai avea rabdare…desi era inca mult prea devreme ca sa se confirme o eventuala sarcina, terminasem deja (la propriu) stocul de teste din farmacie…
Si apoi, in data de 03 mai 2010, s-a infaptuit minunea…mami a iesit topaind din baie cu testul cu doua liniute rosii in mana…a doua liniuta era taaaare pala, dar mami a aflat de la alte fete cu care palavragea pe forumuri ca asa se intampla de obicei si ca rezultatul este categoric pozitiv. Tati a luat-o pe mami strans-strans in brate…ce-o fi fost atunci in sufletul lui?
De atunci, minunile au venit una dupa alta: am vazut punctuletul drag si plin de viata, cu o inimioara mica si puternica, al carui sunet nu stiu daca il vom putea uita vreodata! Fiecare ecografie care ne confirma ca totul este in regula, ca esti un copil normal si sanatos, ne umplea de bucurie si speranta! Apoi, la 16 saptamani de sarcina am aflat ca fiinta cea mica va fi “fata lui tata” – inca de atunci tati a stiut ca te vei numi “Catalina”, precum frumoasa din Luceafarul lui Eminescu…
In august am plecat toti trei in vacanta in Thassos, am facut un drum lung cu masina, dar tu ai fost foarte cumintica, ca de altfel pe tot parcursul sarcinii. Mami nu s-a simtit rau nici macar o data, am stiut atunci ca vei fi un copil cuminte si ascultator! Si te-am dus prin multe locuri frumoase, ti-am povestit mereu pe unde suntem si ti-am descris minunile din jur. Iar tie ti-a placut asa tare ca intr-o zi, pe plaja, cand mami infuleca o gogoasa cu ciocolata, ti-ai facut simtita prezenta…fluturasul mic din burtica a inceput sa dea din aripioare! Ce fericiti am fost atunci! Tati a pus repede mana, sa simta si el cum flutureste fata lui…dar erai inca prea micuta atunci ca sa te poata simti!
Mami se simtea tare bine in postura de femeie insarcinata, avea ocazia sa schimbe garderoba mereu, mergea la gimnastica prenatala, ba l-a carat pe tati chiar si la cursuri Lamaze, care aveau rolul sa ne pregateasca pentru ceea ce urma sa vina.
Si lunile au trecut, una cate una, tu erai tot mai mare si mai viguroasa, incet-incet ai inceput sa faci adevarate valuri in burtica la mami, ne topeam amandoi de dragul tau si faceam supozitii – oare este o manuta? Un piciorus? Sau poate funduletul? Tati te pupa tot timpul prin burtica, iti spunea povesti, te mangaia…mami era invidioasa ca ea nu ajungea sa te pupe si ti-a promis atunci ca o sa recupereze o viata intreaga de pupici!
Se apropia iarna, veneau sarbatorile si, cel mai important, venea momentul magic cand urma sa te tinem in brate! Nerbadarea crestea, telefoanele sunau in continuu, toata lumea vroia sa afle daca ai venit sau nu pe lume! Spre finalul lunii decembrie, mami a inceput sa puna in practica metode “naturale” de grabire a nasterii , pentru ca si-ar fi dorit tare mult sa intre sub incidenta vechii legi, care i-ar fi permis sa stea cu tine acasa pana la varsta de 2 anisori…dar nu am indraznit sa fortam firea lucrurilor din punct de vedere medical, te-am lasat sa alegi tu momentul…iar tu ai ales sa fii un bebe de 2011!

2 ianuarie 2011…mami si tati au dormit dusi, pana la 11 dimineata..hmm, de mult nu ne-am mai odihnit asa… (ehe, si cat timp o sa mai treaca pana la un asemenea somn fara griji!). Ti-ai ales o zi frumoasa de duminica, in care soarele stralucea puternic peste zapada acumulata in zilele precedente, o zi placuta, senina si calduta. Fiind week-end, tati era si el acasa, deci n-a mai fost nevoie sa trecem prin stresul telefoanelor la serviciu si al alegatului prin trafic!
Pe la ora 11, mami a constatat ca a inceput sa piarda din vestitul dop, la cat studiase l-a recunoscut fara dubii. L-a anuntat pe tati, dar au ramas amandoi calmi, stiau ca pot trece si cateva zile pana la declansarea propriu-zisa a nasterii. Dar la scurt timp lucrurile s-au precipitat: s-a rupt apa…ups, deci se intampla azi!!! Ok…mami a inceput sa se invarta nauca prin casa…bagajul era facut, hainutele cu care trebuia sa te scoatem din maternitate erau pe sarma, deja uscate, trebuiau insa si calcate. Deci planul era cam asa: mami calca hainutele, face un dus si pornim spre maternitate. Ii dam un telefon si doamnei doctor care decreteaza: fuga la spital! Aha…dar noi nu ne grabim, am invatat la cursurile prenatale sa ne pastram calmul si sa petrecem acasa cat mai mult din travaliu.
Dintr-o data mami are o revelatie: tati nu a apucat sa schimbe lustra din dormitor (cu cateva zile mai devreme, un scurtcircuit distrusese lustra si intrerupatorul din dormitorul unde urma sa te instalam si pe tine; tati cumparase cele necesare, insa intre serviciu si sarbatori nu apucase sa repare beleaua). Asadar, este absolut clar: trebuie mai intai schimbata lustra, apoi plecam la maternitate. Nedumerit, tati intreaba: esti sigura?? Daaa, mami nu fusese nicodata mai sigura!! Trebuia schimbata lustra. Si uite asa, cu lichidul amniotic curgand in continuu, mami s-a cocotat in pat sa tina o punga in dreptul lustrei (ca sa recupereze eventualele bucati de tencuiala, doar era curatenie luna, si asa trebuia sa ramana!) in timp ce tati mesterea de zor. Trebuie sa-ti spunem ca tati nu mai schimbase pana atunci o lustra… Dar a reusit, chiar din prima incercare! Mai era intrerupatorul…Nu puteam pleca pana nu era schimbat si intrerupatorul! Dar in acelasi timp, mami trebuia sa-ti calce hainutele si nu mai avea rabdare! Prin urmare, bietul tati a schimbat intrerupatorul cu jumatate din sigurante (cele de la prize) pornite. Deh, nu te poti pune cu o femeie in travaliu…Gata, era momentul: mami a facut un dus, s-a machiat, s-a aranjat (doar trebuia s-o vezi frumoasa!) si hai la spital!
Ne-am urcat amadoi in masina senini, emotionati in perspectiva marii intalniri, dar foarte veseli. Tati a condus incet, nu ne grabea nimeni…Am ras, am glumit, am mangaiat burtica pentru ultima oara! In fine, constientizam: ziua cea mare venise! Travaliul nu era tocmai ce se asteptase mami, nu durea nimic mai deloc…
La ora 13.00 am ajuns la Medlife, maternitatea unde am decis ca vei veni pe lume. Medicul de garda (dr. Vele) a consultat-o pe mami si a concluzionat: travaliul este abia la inceput, va mai dura destul, asa ca ar fi bine ca tati sa plece acasa. Mami s-a schimbat si a fost condusa la sala de travaliu. A primit reviste ca sa treaca timpul mai repede, iar o asistenta draguta se tot invartea pe langa ea. Si au conectat-o la un aparat care avea rolul sa monitorizeze contractiile, dar si activitatea ta cardiaca. Dar mami murea de plictiseala, nu avea stare sa stea in pat…si s-a tot ridicat sa se plimbe (stia ea de la cursuri ca pozitia verticala ajuta dilatatia!). Durerile alea mari tot nu veneau…doar cate o strangere, o jena asa…mami avusese dureri menstruale mult mai rele de atat! Intre timp, mami s-a urcat si pe masa de nasteri, asa, sa vada cum e…era destul de comoda, avea si vibromasaj!:)
Pe la 15.00 a venit si dr Bohaltea, o minune de femeie si un doctor minunat, mami a fost tare inspirata sa faca o asemenea alegere! Dupa ce a certat-o pe mami ca i-a luat 2 ore sa ajunga la maternitate, de cand vorbisera la telefon, a urmat controlul pe masa: dilalatie ioc! Ok…deci trebuie ceva ajutor – au urmat, pe rand: perfuzia cu oxiton, injectia cu scobutil, supozitoare (nici mami nu mai stie cu ce…), ruperea manuala a membranelor (neplacuta procedura!) dar evolutia nu a fost cea sperata. Contractiile devenisera foarte puternice si dese, dar inca neregulate, sau cel putin asa arata monitorul, ca mami tot nu avea dureri mai deloc…Doamna dr se tot mira si astepta ca mami sa inceapa scandalul, avand in vedere intensitatea contractiilor…pana la urma a concluzionat cu stupoare ca mami are pragul durerii foarte ridicat (mami nu stie nici acum ce sa creada…pana deunazi lesina la analizele de sange!!).
Buni a aparut si ea la sala de travaliu, s-a topit toata cad a vazut-o pe mami intre perfuzii si tuburi de oxigen…dar mami era curajoasa, nu se plangea de nimic, cei din maternitate ii spuneau “graviduta cu moralul ridicat”! Aproape de ora 20.00, inimioara ta a inceput sa bata repede-repede, ti se cam terminase apa din piscinuta si agitatia asta nu-ti placea deloc. Prin urmare, s-a decis: cezariana de urgenta! Aici s-a cam terminat moralul ridicat pentru mami..ea isi dorise foarte mult sa nasca normal, se pregatise mult pentru asta si se simtea privata de o experienta pe care si-o imaginase de multe ori! L-a sunat pe tati inecata in lacrimi si i-a spus ca intra in operatie…tati saracul nu mai intelegea nimic. A pornit si el repejor inapoi spre maternitate!
Gata, nu mai era cale de intoarcere (desi in drum spre sala de operatii, mami tot spera sa se intample ceva, sa se schimbe decizia…). Si de aici lucrurile s-au precipitat: mami a fost urcata pe masa de operatii, o asistenta draguta i-a tinut capul in brate in timp ce anestezista isi facea de cap pe la coloana ei. A fost intepata de trei ori, scolioza ne-a dat de furca si aici. Apoi s-a intins pe masa si picioarele au inceput sa-i amorteasca…A aparut doamna dr zambitoare, apoi si dr Vele, urmau sa opereze impreuna. “Ce fel de muzica vreti sa ascultati, doamna Moldovan?” a intrebat doamna doctor foarte vesela. Mami insa era imbufnata, n-avea chef de glume, ea nu vroia cezariana…Ii era si foarte frig, tremura in continuu. A fost montat campul steril si a inceput treaba…mami a avut impresia pentru moment ca o doare…dar nu o durea nimic, doar simtea ca cineva ii umbla prin burtica! Si in scurt timp, la ora 20.40, a simtit o apasare mai serioasa si…ai aparut tu! Minunea mica si dulce, care scancea firav, lumina vietilor noastre, visul nostru cel mai frumos devenit acum realitate!!! Cand mi te-au pus pe piept, timpul s-a oprit in loc pentru mami – nu mai era nimic in jur, decat tu si cu ea! Brunetica noastra draga, cat erai de frumoasa si de gingasa! Te-a mangaiat, ti-a vorbit incet, iar tu te-ai uitat la ea cu ochisorii mari si albastri…ce poate fi mai frumos de atat???
Apoi tu ai plecat cu neonatologul (dna dr Cuzino) care urma sa aiba grija de tine…Operatia a mai durat ceva timp pentru mami, dar anestezista i-a propus sa o adoarma si a fost de acord. S-a trezit la final, se terminasera si cusaturile, si mami a vazut cum o asistenta stergea un picior ridicat…era cu siguranta piciorul ei, doar il stia cum arata:), dar mami inca nu simtea nimic…A urmat noaptea de la terapie intensiva, zeci de mesaje pe telefonul mobil, un tatic emotionat care nu-si mai gasea locul…Apoi zilele din maternitate (sapte in total), zile grele si lungi…Tu aveai niste problemute, ca urmare a travaliului lung si a lichidului amniotic inverzit, ti-au facut tratament, te-au tinut pe perfuzii cateva zile, apoi te-au hranit cu biberonul…Asistentele o avertizasera pe mami ca va fi complicat cu alaptarea dupa atatea zile in care tu te invatasesi cu tetina biberonului! Dar la prima incercare tu te-ai lipit de tzitzi cu mult simt de raspundere…si nu ai mai papat altceva de atunci!! Nu te-a mai dezlipit nimeni de mami!
Pe 10 ianurie am venit cu totii acasa…Si zilele au trecut, la inceput mami si tati s-au simtit cu mainile legate, au concluzionat ca e tare greu cu bebe mic…dar incet-incet greul s-a transformat in frumos. Suntem trei acum si nu mai stim cum era cand traiam fara tine…Fiecare zi petrecuta impreuna este o minune! Iti multumim, draga noastra printesa, pentru ca esti frumoasa, sanatoasa si cuminte si iti promitem ca iti vom fi alaturi si te vom proteja mereu! Vom fi fericiti impreuna, ne vom juca, ne vom distra si vom incerca sa fim niste parinti de care tu sa poti fi mandra intotdeauna! Si, cine stie, daca vom mai prinde curaj, poate peste cativa ani iti vom darui si un fratior…
Te iubim, minunea noastra!

Cu drag,
Mami si Tati


_____________________

Roxana
Mami fericita de printesa superba Catalina-Victoria 02.01.2011

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Doloress spune:

Superba povestea, mi-au dat lacrimile! Catalina, esti o fetita tare norocoasa cu parinti minunati care te iubesc mult! Sa fii sanatoasa si fericita!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adryiii spune:

Super povestea.Roxx esti tare. Si tu Catalina o luptatoare. Emotionant.
Sanatate multa Catalina din Luceafarul lui Eminescu, sa cresti mare si frumoasa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blue_night spune:

Foarte frumos, Roxana! Sa va traiasca puiutul Abia astept sa ne intalnim sa povestim si sa se cunoasca fetele...

Anca, mamica fericita a Dianei Maria (02 ian 2011)

Copiii trebuie sa fie indulgenti cu adultii. (Antoine de Saint Exupery)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mayane spune:

Frumoasa poveste! Sa fiti sanatosi si fericiti, alaturi de comoara voastra.


"Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti
nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins
pentru a-ti rasplati indrazneala"

Mami ametita de Darius Alexandru - Mare Papuas
Bebe

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabrielaromt spune:

Sa va bucurati toti trei in fiecare zi unul de celalalt!

Gabriela
Mami fericita de Tudor (21.01.2011)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorich spune:

Catalina, esti o norocoasa, ai parinti minunati! Sa-ti dea Dumnezeu multa, multa sanatate si o viata plina de bucurii!!

Mami si tati, sunteti niste norocosi, aveti o minune de fetita! sa va traiasca!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si galusca Ana Isabela din 14.01.2011

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Wudy spune:

Superba scrisoarea pentru Catalina!
Felicitari parintilor pentru asa papusica si felicitari Catalinei pentru asa parinti.
Catalina, draga mea, sa fii sanatoasa si cuminte, sa-ti bucuri parintii care sunt doi oameni minunati.

Alina mamica super fericita de Anais Maria.

"Hotararea de a avea un copil este cea mai importanta. Este ca si cum ai decide ca inima ta sa fie pentru totdeauna in afara corpului"
DA, inima mea este in afara corpului deja.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lukasnicolas spune:

superbe randuri si multa dragoste se citeste printre ele.Sa fiti fericiti mami si tati si sa va bucurati de fiecare moment alaturi de puiul vostru.Catalina sa fi sanatoasa ca norocoasa esti cu asa parinti iubitori!!

mami de minune Lukas-Nicolas 08 03 2009

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns felicitas spune:

Foarte frumoasa poveste ! Sa fii tot asa cuminte Catalina si sa le aduci parintilor cat mai multe bucurii!

Feli cu Miriam in burtica 39 s 2z
AMR Aproximativ 5 zile

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxx26 spune:

Multumim fetelor
Va dorim tuturor cel putin atata fericire cata ne-a coplesit pe noi in aceasta perioada!

_

Roxana
Mami fericita de printesa superba Catalina-Victoria 02.01.2011

Scrisoare pentru Catalina

Mergi la inceput