"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (2)

AgnesLuca spune:

Luna 1, perfect de acord, am doua comentarii / intrebari nu numai pentru tine in mod special :
- nu crezi ca in cazul baiatului tau ai scapat momentul in care i se putea delega culcatul/ trezitul ? (dupa J. Juul de la 3 ani copilul poate sa se trezeasca singur si chiar e recomandabil sa i se lase lui responsabilitatea asta; la fel si cu culcatul; m-ar interesa daca exista mamici care au experienta in acest sens)
- exista posibilitatea ca un copil care se imbraca singur pentru ca a fost lasat sa-si urmeze instinctul natural de independenta si imitatie la un moment dat sa renunte la acest obicei tot asa in mod natural ?

PS: si cine zicea ca nu se poate dialoga pe acest forum ?

Luna1 spune:

Completare la postul de mai sus:

Fiu-miu are 9 ani, daca nu ar exista limite s-ar culca la 4 dimineata, ar manca douaj'da ciocolate pe zi, ar sta toata ziua in pijamale, s-ar peria pe dinti la Craciun si de Paste, si lista poate continua.

Si alta completare: majoritatea copiilor de aici la 3 ani se imbraca si mananca singuri, fara a face o drama din asta, fara a fi fost dresati, ci din proprie initiativa. Or fi copii engleji mai cooperanti?

Ilinca_M. spune:

Cat despre un curent sau altul de "parenting"...eu initial cand am auzit ca exista un "curent de crestere a copilului" numit AP (eram gravida cand am auzit) am fugit ca dracu' de tamaie, n-am vrut sa citesc nimic pe tema asta, caci mi se parea ridicol sa existe un fel de manual de crestere a copilului, credeam ca e un americanism de genul "10 pasi spre a deveni mai cuceritor", "cum sa capatam incredere in sine" etc. Eu stiam ca-mi voi creste copilul dupa cum simt, punct. Sa citesti despre boli, evitarea accidentelor prin casa, apnee etc- da, mi se parea absolut util. Dar nu despre cum sa ma comport eu cu copilul, caci stiam ca aia-mi va veni natural!
Cand totui m-a manat curiozitatea sa citesc cate ceva despre AP avea fata vreo 7 luni-8 luni. Si citind mi-am dat seama ca fusesem AP fara sa stiu:)) Adica am alaptat la cerere, am luat copilul in brate de cate ori a avut nevoie, am incercat sa-l inteleg intotdeauna, nu m-am stresat cu diversificarea ci am mers dupa ritmul impus de ea etc. Pentru mine curentul AP este un curent fara reguli precise si concrete (caci nu e "ghid de utilizare a copilului":))) care da o orientare parintelui si se poate rezuma asa: respecta-ti copilul, ai incredere in el, secondeaza-l, fii aproape de el de cate ori vrea si incurajeaza-i independenta de cate ori da semne ca si-o doreste, intelege-l, fereste-l de pericole dar lasa-l sa exploreze lumea. Daca am inteles eu gresit...atunci nu sunt AP, ce pot sa zic? Dar daca e asa, nu inteleg inversunarea unora impotriva unui curent care nu face decat sa propovaduiasca relatii bune intre parinti si copii...ce e asa de enervant in asta, ca nu inteleg? Repet, eu nu stiu "doctrina AP" pe de rost, dar inca nu am intalnit vreun "principiu" AP care sa ma enerveze. Dar repet, eu nu ma comport cu copilul in felul in care o fac fiindca "asa zice AP-ul" ci pur si simplu am constatat ca ce imi vine mie sa fac, in mod natural, seamana, daca nu chiar este, AP.

Luna1 spune:

-ba da, cu fiul meu am ratat multe starturi, realitatea e ca am fost ajutata sa-l cresc de mama eu fiind nevoita sa ma intorc la servici, iar mama m-a incaltat pe mine pana la 10 ani (nu ca nu stiam, dar mi-era pur si simplu lene). Ea a avut alte metode si acum, vazand-o pe fiica mea, si-a dat seama ca un copil independent nu este egal cu un copil neiubit, pentru ea un copil iubit = un copil imbracat/incaltat de mama, hranit de mama, adus masa la pat, etc.

- sigur ca exista posibilitatea ca obiceiurile o data deprinse sa fie "inlaturate" mai tarziu, natural? Cred ca iarasi depinde de cat de imbietor esti ca parinte sa-ti ajuti odrasla cand ea nu are de fapt nevoie. Sa explic: cea mica imi cere de la o vreme sa o descalt. Desi stim amandoua prea bine ca poate singura. Mi-am facut mie o regula sa o AJUT (a ajuta nu e egal cu a face tu totul), adica o deschid la fermoarul de la cizmulite si apoi ii zic, acum scoate-le tu ca sa ma descalt si eu. Si cred ca mesajul e "eu te pot ajuta in viata, sunt acolo pt tine, insa tu va trebui sa-ti asumi raspunderea finala!"

Laura25 spune:

Eu sunt naspa tare daca imi car copiii in brate si la aproape 6 ani, atunci cand ma roaga? Ex. se dau jos din masina in parcare si ma roaga sa ii iau in brate pana la scara blocului sau se ridica in picioare pe pat si se agata de gatul meu sa ii duc in brate pana in bucatarie ... sau mergem pe strada si pe fii'mea o apuca mirlaitul ca o dor picioarele si sa o iau un pic in brate. Credeti ca o sa ii car in brate si la intalnirile cu amicii, peste vreo 10 ani ?

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Luna1 spune:

Nu nu esti naspa. Naspa erai daca, in stadiul in care si-a dorit sa invete sa mearga, tu ca parinte ii negai acest drept, ii spunea-i sa stea jos ca nu stie, nu poate, face mizerie daca invata sa mearga, o sa strice prin casa, asa ca mai bine lasa, sa nu invete inca.

Apoi veneai acum cand are aproape 6 ani si ziceai ca il cari inca in brate, ca NU A AJUNS INCA la stadiul ala cand VREA sa invete sa mearga.

Cam asa-i si cu imbracatul.

AgnesLuca spune:

Laura25 spune:

Pfiuu, m-am linistit . Ai mei stiu perfect sa se imbrace / dezbrace dar de cele mai multe ori dimineata cand ne grabim sa ajungem pe la treburile noastre, prefer sa ii imbrac eu, ca decurge totul mai repede si mai cursiv (ei mai dormiteza, se mai alinta, eu le pun hainele pe sub patura). La gradinita nu ii ajuta nimeni si in afara de sosete sau maieuri puse pe dos sau cu fata la spate, nu au probleme. Eu da, recunosc ca ii alint si le suflu in borsh la greu ... Asta e ... copilaria tine vreo 15-18 ani. Dupa aia, au de-a responsabilitati de nu se vad.
Deja feciorul meu medita filosofic ca el vrea vacantza pe vecie, ca nu e corect sa trebuiasa sa mergi la gradintia/scoala / servici si sa ai vacantza numai cand esti batran, la pensie.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Luna1 spune:

Ilinca eu nu am nimic cu AP-ul. Chiar multe chestii mi se potrivesc. Eu doar am vrut sa zic ca, AP-ul e folosit de multe ori ca o scuza, cum ziceam ex "il imbrac si la 9 ani ca inca nu e pregatit sa faca pasul asta!" Eu sunt para convinsa ca acel copil a fost candva pregatit sa se imbrace singur, insa s-a trecut cu vederea peste acest aspect atunci din diverse motive (unul invocat fiind lipsa timpului- mamica trebuie sa plece si n-are timp sa astepte pana copilul se chinuie juma de ora sa se imbrace).

Luna1 spune:

Eu zic ca vei continua sa le faci favoruri (imbracat, carat in carca) atat timp cat vei dori tu. Adica eu de ex chiar n-as avea timp sa-mi imbrac copiii (pe cea mica o mai imbrac la repezeala, cand chiar e o urgenta, numai sa ma lase). De carat in spate: mai il cara sotul pe cel mare dintr-o camera intr-alta in joaca, sau pe cea mica cand o dor picioarele rau, dar eu nu pot, din pacate am probleme mari cu spatele, chiar raman intepenita.

Ce vroiam eu sa spun e ca tu ca mama le faci niste favoruri ca asa vrei tu, nu ca ii consideri lipsiti de capacitatea de o face ei singuri.