bunicii sustin ca-ti cresc copilul mai bine
Raspunsuri - Pagina 3
petruta spune:
quote:
Originally posted by adimercedes
In concluzie, voi sunteti parinti, indiferent cine ce zice! Nu lasa pe nimeni sa iti strecoare indoiala in suflet!!! Daca ar fi sa te iei dupa fiecare, ajungi sa-ti pui streangul in gat!!! Fiecare isi creste copiii cum crede de cuviinta, iar faptul ca voi sunteti prinsi in atatea activitati dovedeste CLAR ca sunteti puternici, capabili, energici si potriviti pentur ceea ce faceti. Ca daca nu puteati, nu va bagati, nuh???
Petruta & bb Mihai
http://community.webshots.com/user/gabrielmil
hanna spune:
Felicitari pentru felul in care reusesti sa le imbini pe toate; si eu sant de parere sa nu pleci urechile la ce spun parintii vostri; daca voi vreti sa mai lasati fetita si la bunici este OK, dar in rest este bine sa va cresteti copii dupa cum credeti voi ca este mai bine pentru ei; este adevarat ca se spune ca bunicii isi iubesc nepotii mai mult decat pe proprii copii, dar de multe ori din prea multa dragoste, gresesc.
Mult succes si fie ca viata sa va fie pavata numai cu bucurii si realizari.
Hanna
Jackie spune:
Cioc-cioc! Primiti-ma si pe mine in clubul mamelor "denaturate". Noi avem noroc ca bunica nu ne vede decit o data pe saptamina, dar tot imi zice ca nu o tin bine imbracata in casa. Am ajuns sa cumpar pijamale groase numai ca sa am de raportat o fapta de mama cumsecade..
Ca sa nu mai spun ca sint atit de nebuna ca nu incep sa ma dau de ceasu' mortii de cum stranuta copilul o data.
Asa ca, draga Adriana, vezi bine ca nu esti singura...Felicitari pentru cite reusesti sa faci in acelasi timp si nu le mai pune la suflet!
ariadna spune:
Eu sunt de acord cu Cary, parca as fi scris eu mesajul. Are dreptate in privinta bunicilor, care se simt negiljati si cu o mare rezerva de iubire. Insa, era un proverb "ce e mai rarut e mai dragut".
Si ca sa inchei, si eu sunt de parere ca parintii sunt cei responsabili si datori fata de copii iar copii, spre binele lor, trebuie sa creasca alaturi de parinti si nimeni altcineva.
ariadna
Eleni spune:
Cred ca problema vestutei si a sosonilor grosi de lana este universal valabila. Ma seaca la suflet! Deja imi fac un titlu de orgoliu din a nu imbraca vreodata copilul cu nenorocitele alea de vestute sau cu sosonii aia infioratori. Stiti ce nu inteleg eu? Daca le-ar pune niste maneci vestelor alora, ar iesi niste bluzite chiar frumusele cu care as imbraca copilul din proprie initiativa. Dar nu, trebuie sa ramana la stadiul de vesta! De parca am locui toti in iglu! Eu am rugat-o pe soacra-mea de vreo cateva ori sa ii faca Mariei niste costumase (are talent la tricotat si face (desi imi este greu si ciuda sa recunosc) niste lucrusoare frumoase. M-am gandit sa mai bag si steagul alb la inaintare, facand-o sa se simta utila. Si ce credeti? S-a conformat, s-a apucat de lucru si... a mai facut 2 vestute!
Deja ma enervez numai cand imi amintesc!
Multa rabdare si tarie psihica va doresc (si imi doresc)!
P.S. Sa nu uit! Putem face toate posesoarele de vestute o donatie la mica publicitate, dar numai daca ne face cineva abilitat o sectiune dedicata vestutelor 
!
Cu drag,
ani35 spune:
klavier,sper ca nu te afecteaza ce-ti spun parintii.Tu stii cum sunt ei:tot ce facem noi e...relativ bine si,datorita faptului ca ne iubesc foarte mult si ne vor DOAR binele,mai vin cu cate un "sfat".Vorba fetelor,sa ma fereasca Cel de Sus,sa devin o babuta sacaitoare!![bla bla].Noi ne crestem copiii singuri,iar satisfactia e deosebita cand vedem ce treaba buna facem.Asa ca,sentimente de vinovatie...nici unul!!!Nu crezi ca,puisorul tau e prea mic sa inteleaga ca,de fapt tu o iubesti mult,dar va trebui sa locuiasca cu buni.Ei,si bb-ul ce?Adica el de ce poate sta cu tine si ea nu?Va trebui sa acorzi atentie(alintari,pupicuri,etc.)amandorura deopotriva.
Eu,in privinta puisorilor,sunt cam egoista 
ce-i al meu e...al meu.
Nu dati cu rosii!!!
Cary spune:
Avand in vedere ca ne cam plangem soarta,va dati seama daca ar descoperi bunici acest site,cu subiectul trasnet,ce scarmaneala ne-ar mai trage!!!!!
Sa nu uitam totusi ca si noi vom fi bunicute!dar cu siguranta o sa consultam calculatorul.
Mazarica spune:
Pana la 7 luni soacra mea n-a vrut sa stea cu cel mic, pe motiv ca e mult prea micut si ca un copil trebuie sa stea langa mama si tata. Acum sta cu el cat sunt eu la servici. Dupa program ma duc si-l iau si nu pot sa va descriu cat de fericit e ca ne vede. La bunici e iubit, manaca f. bine, dar educatia trebuie facuta de parinti. Cum il cresti asa il ai. Chiar daca nu stau cu el toata ziua , cand e necajit pe mine ma cauta, atunci nu e normal sa stau cat pot eu de mult cu el ? Bunicii sunt ca un suport, ca un sprijin, un plus de dragoste , dar baza trebuie sa o constituie parintii.
Bine... si bunica noastra face mancarea mai buna ca mama, la ea manaca mai mult baiatul, dar eu trec peste si vad partea buna a lucrurilor ; baiatul e gras, sanatos si frumos,iubit,iar cand da cu ochii de mama si de tata e cel mai fericit.
Sa ne traiasca si puiutii si bunicii .
klavier spune:
mai fetelor, m-ati dat gata cu atatea raspunsuri!!
n-am cuvinte sa descriu ce bine m-a mangaiat grija voastra si ajutorul moral. tare-i bine sa simti ca e cineva prin preajma!
cred ca o sa scot toate raspunsurile la imprimanta si o sa i le arat Aditzei jr cand se face mai mare, cu dedicatie sa ma puna sa le mananc daca o sa aiba si ea probleme dintr-astea cu mine cand o sa fie mamica.
chiar ma gandeam sa ma duc sa imi fac o psihanaliza si il terminasem pe saracul meu convietuitor cu filosofari pana la miezul noptii, cand el oricum imi repeta aceleasi lucruri datatoare de curaj si vroia sa se odihneasca dupa cate o zi infernala...
o singura chestie trebuie sa o atentionez: nu sunt sub nici o forma superwoman, asa ceva nu exista decat in revistele cu mamici zambitoare, am si eu esecurile mele si enervari si disperari si toata gama, si incerc ca orice alta mamica sa le fac pe toate cat mai bine si ma bucur cand suntem sanatosi, ca asta e cel mai important.
pe care sanatate v-o doresc si voua si va multumesc si abia astept sa imi vina acasa "mofturica" de la bunici! (ca daca cumva nu o sa o aduca bunica 2 cand vine incoace, la data stabilita, o sa ne urcam in masina si o sa facem kidnaping la miezu noptii. asta in cazul in care nu ajungem la puscarie pentru raliu pe drumurile publice.)
va pup,
Adriana
DARAEL spune:
Super subiectul si de foarte mare actualitate pentru multi, poate prea multi parinti tineri. Noi nu suntem in aceasta situatie, dar cunoastem o gramada de prieteni care au muncit mult pentru a rezolva situatii asemanatoare. Iar cei care au cedat… uf, mai bine sa nu ne amintim. Ce poate sa fie mai crunt pentru un parinte decat sa auda de la copkilul lui, acela pe care l-a purtat in burtica, intrebari de genul: „Mamaie, cine este tanti?” sau mai rau „Nu vreau sa stau cu tine, ca nu te cunosc !”. Si acestea sunt doar treburile cele mai placute. Cand ma gandesc la posibilitatea de a nu fi martor la toate etapele care ne apropie de copii nostri, la primul dinte, la primul cuvant, la primii pasi…. Si oare pentru ce ?
Dar asta nu inseamna ca este bine sa izolam copilul de bunicii lui. Si, ca mai intotdeauna de altfel, cea mai buna este o cale de mijloc, stiu si eu, o vacanta la bunici, o intalnire saptamanala sau asa ceva…
Voi termina aici, caci prea m-am ambalat si nu este frumos.
Si, ca o completare de ultim moment – ad_risnov, chestia cu „Drumul spre iad e pavat cu bune intentii !!!” a fost perfecta si descrie perfect situatia.
DARAEL