sotul meu mai are un copil, eu am aflat gravida
Raspunsuri - Pagina 7
lucialu spune:
Tare incurcata situatia si ai zapacit- o tu si mai tare. Si mie imi pare ca tu vrei sa dirijezi tot si pana acum ai si facut-o. Intrebare: te dernjeaza chestioarele gen cruciulita, comparatii intre copii de la sot, soacra, pen ca le-ai vazut tu sau cumva le-ai cautat mai cu lupa, dupa "reclamatiile" parintilor tai?
Si inca o chestie de care tot se uita pe aici, la cele care comentam: Oana si cu sotul ei se stiu, au fost prieteni buni din copilarie, au copilarit impreuna. Sunt singura care crede ca asa ceva cand se intamlpla unora e ceva special?
Si mai cred ceva: cum noi nu avem cum sa stim mare lucru despre voi, nu cred ca putem sa te ajutam, vezi si tu cate pareri pe aici, numa "bune" sa te confuzeze mai tare. Cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti cu sotul tau, sa-i spui care iti sunt nelinistile si sa-l lasi pe el sa decida cum sa decurga relatia dintre el si copilul lui. Nu mai forta tu lucrurile. Nu e firesc sa fii prietena cu ea. Nu e firesc ca ea sa arate in vreun fel ca mai are sentimente pt el. Nu e firesc ca tu sa dirijezi copiii sa se ataseze unul de altul. Intentii bune sau nu e manipulare, pt ca bine spunea Incognito, cred, ei sunt ft ft mici, fara putere de a hotara de unii singuri. Nu stiu, asa cred, poate gresesc. Nu e firesc sa te simti vinovata fata de ea. I-ai despartit tu? A fost silit de careva sa te vrea pe tine? Nu mai iti fa atatea procese de constiinta! Stiu ca rezonezi cu ea pt ca esti si tu mama. Si e extraordinar, maternitatea ne schimba, dar sunt niste limite totusi. Mda, si el e de vina, in sensul ca nu s-a protejat. Trebuia sa stie ce face cand s-a implicat intr-o relatie fizica, sa fie responsabil. Asa ca ar fi fost bine sa fi stat un pic sa se gandeasca ca astfel de lucruri se pot intampla dc el nu a facut nimic ca sa nu fie asa.
Mi-ar fi placut sa te pot ajuta, dar recunosc ca eu una sunt depasita. insa eu asa stiu: ca cel mai bine e sa vorbesti cu el. Acolo se afla raspunsurile, la el si la tine. 
n/a spune:
La un moment ai scris ceva gen "dar cu mine cum ramane?"
Cred ca ai nevoie de la el sa stie ce simti tu, ca mai esti si tu in ecuatie. Nu cred ca vrei sa schimbi nimik, vrei doar sa te asiguri ca sotul tau stie ca tu suferi din cauza situatiei.
Esti pe de alta parte geloasa pe cealalta si vrei sa te asiguri ca ea nu e o amenintare pentru tine. Ai nevoie de asigurarea ca el e al tau si nu ti-l ia nimeni. devenind agresiva nu rezolvi nimik. Nu am inteles a cui este cruciulita si cine cui a dat-o. Daca sotul tau a primit-o de la ea, spune-i simplu ca te deranjeaza ca o poarta si ca ii ceri sa nu o mai poarte ca semn ca a uitat-o. Ca-ti e frica ca in sufletul lui sa mai existe sentimente pentru ea.
Tu trebuie sa fi constienta ca nu o poti anula pe ea. daca a stat 2 ani cu ea, chiar daca a ajuns la concluzia ca nu e de el si s-au despartit, a tinut la ea si amintirile alea inca sunt in mintea lui. Sunt amintiri despre ceva frumos. Asta nu o sa poti sterge ca sa te simti in siguranta. Doar ca ascunde cruciulita de ochii tai nu inseamna ca acea cruciulita nu exista, nu reprezinta pretuirea a ceea ce au avut ei impreuna si nici nu insemna ca daca pretuieste trecutul nu te iubeste pe tine. Tu daca iti aduci aminte cu placere de budinca bunicii insemna ca nu iubesti ciorba de burta.... in cazul in care ciorba de burta e preferata ta.
Fomalhauti spune:
Oana, faci parte dintre cei putini, foarte putini, care se gandesc intai la altii si apoi la ei. Este frumos dar....acest lucru ar trebui sa inceteze (macar pentru moment). Ai un copil, el trebuie sa fie prioritatea ta. Dar imediat dupa aceea, pe locul doi, esti tu. Copilul tau are nevoie de o mama linistita, echilibrata, odihnita (pe cat posibil). Urmeaza familia ta, a copilului tau, relatia ta cu sotul tau...Ceilalti - mai incolo. Fetita are o mama care ii apara interesele (si mie mi se pare ca o face destul de bine) si aceasta mama este adulta si a luat la un moment dat o decizie pe care acum trebuie sa si-o asume (si mi se pare ca si-o asuma).
Cand vei da copilul la gradinita trebuie sa te gandesti cum si unde e mai bine pentru el. Faptul ca mama fetitei iti aproba sau iti dezaproba decizia e problema ei. La fel (sau mai ales) in legatura cu emigrarea. Este o problema dificila, a ta si a sotului tau. Sigur, sotul tau trebuie sa ia in calcul si fetita, dar tu este firesc sa te gandesti in primul rand la copilul tau, cum i-ar fi lui mai bine. Si apoi la tine, ce vrei tu, unde te-ai simti mai bine.
Gura lumii ar trebui sa fie ultima ta preocupare. Intr-un mic oras sau in marea Canada, copilul tau tot isi va cunoaste situatia si tot se va gasi cineva care sa spuna o rautate. Ideal este ca fiul tau sa inteleaga de la tine, atat cat poate intelege la o anumita varsta, ca el are o surioara care insa nu e fetita lui mami si nu e nimic rau in asta, nu este nici macar ceva neobisnuit.
Repet, mama fetitei nu ar trebui sa te preocupe. Ea a ramas gravida atunci cand relatia ei cu sotul tau era foarte aproape de final, probabil amandoi erau constienti de asta. Ea nu i-a spus nimic asa ca este clar ca ea nu a ramas gravida nici "ca sa-l pastreze" nici "ca sa-l aduca inapoi". A ramas gravida fiindca si-a dorit un copil si pare ca a fost hotarata sa-l creasca singura. Spui ca mama ei i-a spus sotului tau. Probabil parintii ei au facut presiuni asupra ei, poate au obligat-o sa il dea in judecata (ma gandesc ca poate ea este dependenta de ei, financiar sau sta la ei in casa sau ei o ajuta avand grija de copil cand ea e la servici). Sau poate nu facea fata financiar. In orice caz mie mi se pare ca ea, initial, a vrut sa creasca singura copilul. Poate se intristeaza uneori cand se uita la o familie "standard", poate atunci cand il vede pe sotul tau ii trece prin cap "ce frumos ar fi fost daca...." dar cred ca in cea mai mare parte a timpului este impacata cu decizia pe care a luat-o.
Oricum, nu pare prea preocupata de tine si de sentimentele tale (nici nu ar trebui sa fie, dar nici tu de ale ei) - poarta cruciulita fara sa se gandeasca la faptul ca ar putea sa nu-ti pice bine, nici prin cap nu-i trece sa accepte o micsorare a pensiei alimentare in conditiile in care probabil stie ca sotului tau i-a scazut salariul (chiar nu este de condamnat pentru asta, se gandeste intai la copilul ei si e normal).
Printre altele, cred ca atunci cand mergeti cu totii in parc, tu ar trebui sa te porti cu sotul tau asa cum o faci intotdeauna. Sa va tineti de mana sau sa va sarutati daca asa obisnuiti. Este mai bine pentru toata lumea ca lucrurile sa fie clare, asa e bine si pentru copii, sa inteleaga, la nivelul lor "cine cu cine". Nu cred ca este rau pentru fetita sa inteleaga faptul ca exista familii diferite de familia ei. Si cred ca este important sa inteleaga si ca tatal ei locuieste cu o alta femeie si asta nu se va schimba.
In legatura cu cruciulita, cred ca sotul tau ar trebui sa-i spuna clar: "Sotia mea stie ca o ai de la mine si i se pare ciudat sa o porti, cred ca ar fi mai bine sa nu o mai porti in prezenta ei." Si tu ar trebui sa-i spui sotului tau, cand face comparatii: "Nu-mi place cand ma compari cu ea."
Fomalhauti spune:
In legatura cu faptul ca tu iti doresti un al doilea copil: nu am inteles de ce el nu doreste. Daca este vorba de probleme financiare sau despre emigrarea in Canada, puteti discuta si stabili ca veti avea un al doilea copil cand veti lua o decizie clara legata de emigrare sau va veti rezolva problemele financiare.
Pe de alta parte, daca este vorba de fetita, daca sotul tau considera ca are deja destui copii sau ca fiul vostru are deja o sora, nu mai are nevoie, atunci ar trebui sa fii categorica, sa-i explici ca tu nu doresti sa-ti ghidezi viata de acum incolo in functie de "problema" lui. Fiindca este un lucru pe care sotul tau trebuie sa-l inteleaga foarte clar: daca are un copil pe care nu l-ar fi dorit este vina lui. Nu conteaza ca ea l-a mintit ca ia anticonceptionale cu galeata sau are trompele legate, era datoria lui de adult sa se protejeze; nu a facut-o, are un copil, acum isi asuma consecintele. Pe de alta parte tu nu ai gresit, tu nici macar nu l-ai acceptat asa, cu copil. Poate ai fi facut-o, dar asa cum au decurs lucrurile, tu ai fost pusa in fata unui fapt implinit. Il accepti cu maxima eleganta, dar nu trebuie in nici un caz sa iti organizezi acum viata altfel decat ai dori. Asta trebuie sa inteleaga si el, a avut cu tine un noroc cat casa dar trebuie sa-ti respecte si tie dorintele.
n/a spune:
da chiar nu am inteles o chestie. Daca el vrea sa emigrati, de ce nu pleci cu el pur si simplu? Ce iti mai trebuie atatea framantari legate de cealalta si de copilul ei?
oana_pdv spune:
Fomalhauti si noideea va multumesc ca mi-ati spus parerea si referitor la plecatul in Canada si al 2-lea copil. Ce sa zic, noi am depus actele, mamaa fetitei a fost instiintata si pare sa nu fie contra dar totodata mie mi-e frica ca fetitza s-ar simnti iar abandonata de tata si nu vreau sa o am eu pe constiinta, in plus nu vreau ca plecarea asta sa fie un fel de fuga de probleme pt mine sau sotul meu ci doar o posibilitate de a-i oferi copilului nostru un viitor mai bun. legat de al 2-lea copil, firesc sau nu problema e ca el nu vrea fiindca nu sunt bani, ca are sa asigure un viitor la 2 copii deja si nu stie in ce masura ar avea posibilitatea pt un al 3-lea iar eu ... ar trebui sa ma resemnez si sa ma impac cu gandul!
Nu stiu ce sa mai zic si sa mai fac, am inceput sa nu mai ies cu ei prin parc am lasat copilul cu el si soacra ( deoarece locuieste si ea cu noi acum), a fost super pt micutza am inteles ca a si chiuit "suntem toti!" , si Andy fiul meu a pupat-o pt prima oara iar asta ma oftica f tare ca nu am fost acolo sa o vad si eu! sau macar sa fi facut cineva o poza cu primul lor pupic fratesc!
Ideea e ca in prezent eu si sotul ne confruntam cu o stare de tensiune, care vreau sa nu sa recunosc s-a instalat cam de cand am inceput sa realizez ca doare
nu cred ca e buna si mi-e teama ca va dauna cateodata imi vine sa port o discutie cu mama fetitzei si sa nu ma mai ascund dupa degete, cum ca nu ne-a afectat casnicia sit asta, nu stiu macar sa-i spun ca nu a procedat corect fata de mine nici unul, si ca nu am eu de ce sa platesc gresalele lor complacandu-ma pur si simplu!
aberez, nu? Ideea e ca unele obseravtii facute de el prin care imi scoate in evidenta " minusurile" vin ca niste comparatii pt mine fiindca tocmai alea sunt punctele ei fcorte si nu imi place asta.
nu-0mi zice uite tu nu poti asta dar ea a reusit insa asta mi se induce, altfel de unde as fi stiut eu ce si cum ar face ea? nu am fost nicicand la ea acasa, si nu suntem nici prietene, doar ca mereu am incercat sa fiu draguta cu ea , sa ma pun in locul ei, sa incerc sa nu o ating cu ceva care sa o doara,etc.
Ideea e ca in prezent mai am o problema, am ajuns cu nervii intinsi rau, trista, cam insomnii, si tot felul de stari apatice pe urma carora mi s-a sugerat sa vb cu n psihiatru si am "ascultat" iar banuielile celor dragi au cam fost confirmate" am cateva probleme" , nu e nimic grav dar iarsai sunt aratata un pic comparativ:: ea poate si eu nu iar la ea situatia e de 10 ori mai grava! Oare?
larasarit spune:
Ce ti-a zis psihiatrul Oana?
de 
Mamica îndragostita de comoara calare pe testoasa.
incognito spune:
Ca probabil are o depresie...
Nici nu ar fi de mirare,nu e o fericire sa ai atitea framintari.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
n/a spune:
Psihiatru sau psiholog? Daca e vorba despre psiholog... te felicit ca te-ai dus pentru ca ceea ce spui tu acolo sunt semnele unei depresii. Magne b6 face miracole.
Ce inseamna ca ai probleme? Medicale sau ca te confrunti cu niste probleme nerezolvate care e logic sa te consume?
Oana, temerile tale legate de cealalta sunt intemeiate din moment ce el te compara cu cealalta. Eu as face ca mata pe gard daca si-ar permite sa o faca. Da te intreb si eu... de ce trebuie sa te supere ca te compara? Sa sti ca poate fi ea poleita cu aur, daca sotul tau n-o vrea e cel mai important. Ca te compara cu ea, e urat.
Ca ai senzatia ca pleci afara si o abandonezi pe micuta.... ea poate veni in vacante la voi cu tot cu mama ei si gata, dar tu iti vezi interesul tau. Eu cred ca va e benefica plecarea pentru ac el nu o sa mai fie la indemana ei si ea nu o sa mai fie mereu in viata voastra. Poate acolo viata voastra se va imbunatati finanaciar si se va pune altfel in discutie problema celui de-al doilea copil.
Ziceai ca iti zic altii ca problemele ei sunt de zece ori mai mari. Sufletul nu are grade de masura. Nimeni nu are voie sa minimalizeze durerea cuiva. Nu trebuia sa zambesti cand te arde cineva cu lumanarea si sa fi fericit desi te arde si doare doar pentru ca la televizor e o stire despre unul care are arsuri grave pe 1\3 din corp, nu?
lucialu spune:
Oana, citeste bine de tot ceea ce ti-a scris Fomalhauti. Cred ca sunt cele mai bune sfaturi primite de la cineva pana acum.
Stiam ca e mai mult, si ca ne-am precipitat initial sa tragem concluzii dupa prima ta postare. Nu inteleg insa un lucru: dc pe voi doi va leaga copilaria, cea mai frumoasa perioada din viata unui om, va stiti, parintii vostri va stiu de asemenea de mici, nu inteleg cum pana mea nu reusiti sa fiti mai deschisi unul cu celalalt si muuult mai apropiati, aveti atuuri pe care multe perechi nu le au, sau ar trebui sa le aveti? Nu situatia ei e mai grea si nici nu conteaza asta. E o prostie, dar si tu mai pui gaz pe foc ca tot te gandesti la ele, la cum se simt ele, nu poti sa gestionezi tot, de-asta nici nu esti ok, pt ca ceri prea mult de la tine si uiti de tine. Ai fost pusa in fata faptului implinit, erai si gravi, adica vulnerabila cand ai aflat, nu ai putut avea nici un cuvant de spus, zice bine Fomalhauti. Ea a decis pt ea, tie ti s-a luat acest drept. Eu stiu ca tu vrei sa faci tot ce e corect, ce e bine si dincolo de asta, dar nu mai fa nimic dc nu esti impacata suta la suta cu fiecare pas in parte, fiecare decizie luata in ceea ce priveste fetita si casa ta.Si cu gradi e aiurea, si cu faptul ca tu te gandesti la mai multe vizite, la atfel de conditii de vizitare pt sotul tau. Lasa-l pe el sa-si bata capul cu asta, dc o vrea, oricum mama fetitei a aratat clar ce vrea, pensie si cum sa fie vizitele, trebuia sa respecti asta si nu sa-ti faci rau cu mana ta. Fii alaturi de sotul tau cand decide cumva, dc are nevoie de tine, ii spui ca sa stie ca esti acolo, dar spune-i negru pe alb ca nu poate sa-ti ceara lucruri ireale, cel putin nu poti sa accepti asa de pe o zi pe alta toate cate ti se intampla, e greu pt oricine, esti si tu om. Spune-i ce te nemultumeste, dar nu stiu, chiar trebuie sa vorbiti, adica nu sa va faceti reprosuri, ci sa vorbiti ca sunteti o familie.