sotul meu mai are un copil, eu am aflat gravida
Raspunsuri - Pagina 3
lucialu spune:
Rufus daca te-am jignit imi cer scuze!
Oana, ai mai scris la un alt subiect unde nu vorbeai despre tine ca fiind serena si impacata cu situatia, mai mult dadeai de inteles ca vrei sa divortezi. Nu dau reply with quote ca nu vreau sa demonstrez nimic si sper ca nici tu nu te vei dezice de ceea ce ai scris acolo.
Incearca sa te lamuresti ce vrei de fapt. Mai ales ca poti transmite mesaje eronate unor destianatari pretiosi: copiii.
Si nici eu nu sunt de parere sa postezi pozici aici cu voi, chiar as sterge numele copiilor, dat fiind ca spui ca esti dintr-un oras mic si iti expui o problema destul de intima. Trebuie sa te protejezi cumva.
Sotul tau gandeste bine din ce relatezi tu si eu l-as lasa pe el sa decida in treburile cu mama fetitei lui si cu fetita lui. Poate si tu vrei sa controlezi oarecum situatia si ti-e teama ca in absenta ta cumva se pot intampla nedorite. Nu stiu, dau cu presupusul.
ladyJ spune:
Oana, nu vorbim de sotul tau, vorbim de tine.
Dar ca o paranteza, eu il cred cand spune ca n-a stiut, ca nu era sigur, ca avea mari indoieli. Acum sincer, multi ar face la fel, ar spera pana il ultima clipa ca..nu e adevarat.Un copil e totusi un copil, o responsabilitate, iar cand e in afara casatoriei, cu o femeie fosta iubita, nu e o situatie ideala.
Revin maine, mi-e foarte somn :))
oana_pdv spune:
am recitit mesajele, da rufus am facut acel comentariu atunci dar sincera sa fiu cred ca asta r fi si o dovada de lasitate... De aia si cer pareri aici fiindca am ajuns cu gandurile si intr-acolo, ideea e urmatoarea cel putin concluzia la care am ajuns in 2 zile de cand primesc mesajele voastre: cred ca am ajuns sa scriu aici pentru a afla ce simnt si vreau de fapt eu, accept situatia asta poate si pt ca am mizat si pe speranta sotului meu , si pt binele celor mici, pt ca asa as vedea sa fie bine privind din exterior insa recunosc ca as fi preferat sa nu existe, si acum as prefera asta. Ma doare si nu imi place dar nici greu nu imi mai este ca la nceput fie pt ca m-am obisnuit cu ea fia ca ma complac. Asta si vreau sa reusesc, cum sa fac sa nu mai doara, sa nu fiu nici nedreapta si nici sa ranesc copii. In plus mi-e foarte teama ca intr-o zi as putea sa ma trezesc singura si fara copil si fara sot pt ca nu am stiut sa reactionez la momentul potrivit. Cu toate astea sunt constienta ca imi iubesc sotul dar mai mult ca orice pe lumea asta imi iubesc copilul. Iar daca am ajuns cu gandurile la divort e pt ca uneori simnt ca ma depaseste starea mea reala in care poate si din vina mea am intrat. Stii aici gresesc cel mai mult , le vreau pe toate: si caminul la care am sperat cand am zis DA, si sa ii fiu alaturi persoanei iubite, si sa le fie bine la coipii, si mamei fetizei si sa nu ma mai simnt vinovata sau trista, si sa fiu acolo cand copill meu e cu ei fiindca vreau ca si copi sa fie impreuna ca sa nu fie socul prea mare mai incolo. Totodat sunt constienta ca spre deosebire de mama fetitei eu le am pe toate: un copil care traieste cu 2 parinti in legalitate si normalitate, parintii imi sunt proape, barbatul iubit de amandoua m-a ales tot pe mine
Pe de alta parte simnt ca clachez si vreau sa ma eliberez de toate, sa nu-l iert ca m-a pus in fata faptului implinit cand aproape nu isi mai avea rostul parerea mea: eram casatoriti, asteptam un copil condamnat sa suporte si el greseala asta. Dar cu toate acestea constiinta si acel copil al lor extrem de dulce si care va suferi complit nu ma lasa sa vreau sa plec din tara oricat si-ar dori sotul, si oricat de mult m-ar salva pe mine de tot haosul asta... Vreau sa indrept ce am gresit, vreau sa ma fac si eu inteleasa si vreau sa aflu cum as putea sa realizez asta! Sii sa stiii ca nu m-ai jignit deloc, ma bucur ca ai atins subiectul acesta eu am gresit ca l-am omis
n/a spune:
oana, si mie mi-e foarte somn, dar nu ma pot abtine sa nu o arunc inainte de a ma duce langa copilasii mei. In rpimul rand sa stii ca si eu accept o situatie de familie mare si fericita si incerc sa ma pot cat mai civilizat omeneste ca sa fie bine pentru fica-mea sa nu mai iasa discutii si altecele, dar... oare casnicia ta ar fi la fel de minunata daca nu l-ai mai intelege atat de mult si daca nu ai mai lasa atat ed mult de la tine pentru binele altora. Mie nu-mi pari atat de fericita . Imi pari o femeie care a fost pusa intr-o situatie ingrata si considerand ca ai mai mult de pierdut daca ai actiona in directia dorita de tine, ai lasat-o asa cum ai picat si pentru ca esti o fiinta nobila ai privit cu multa dragoste tot ce putea veni de la el, dar situatia este departe de a fi asa cum ti-ar placea tie.
In primul rand incerci parca prea mult sa nu-i deranjezi pe ceilalti ca nu cumva atare actiuni s anus e intoarca impotriva ta. Esti lasa pentru ca ai prea multe de pierdut daca iti pastrezi demnitatea si spui stop joc, ceea ce se intampla este un nonsens.
Fiecare are gradul sau de suportabilitate si fiecare considera ca are un anumit confort in schimbul compromisului. Da ceea ce faci tu mi se pare un compromis si mis e pare ca te ascunzi in spatele intelegerii si a tolerantei din frica de a nu pierde pe toate fronturile.
Ai punctat niste aspecte foarte clare in situatia ta. Te intalnesti fata in fata cu ea si va comportati ca si cum ati fi cele mai bune prietene cand voi doua ravniti aceeasi miza, ca na, ea inca-l mai iubeste. Deci automat sunteti rivale, numai ca prin purtarea ta el nu are motivatie sa iti fuga printre dej'te. Ea a avut o relatie cu el destul de lunga si te simti vinovata ca nu cumva relatia ta cu el sa nu i fi spulberat celeilalte sansa de a avea o familie cu el si consideri ca-ti speli constinta daca te porti frumos cu ea si o tolerezi, si la fel e si in cazul micutei. Sunteti in egalitate de situatie, numai ca tu esti pe partea avantajoasa din toate punctele de vedere. Esti sotia lui nu femeia abandonata, copilul tau este legitim, pe cand al ei nu. Tu incerci cumva sa fi corecta fata de ea in locul sotului tau din cauza remuscarilor ca poate ai intervenit intre ei fara sa realizezi. Ce putin asta reiese din ce povestesti.
Si acum iti pui intrebarea cat o sa mai poti rezista sa ramai pe partea cealalta a avantajatei, ca tolerand o atare situatie poate se inverseaza rolurile si creezi chiar tu terenul ca cealalata sa iti ia locul in inima si viata sotului tau sis a te trezesti brusc in locul ei.
Eu nu stiu ce sa-ti spun, daca nu ma insel la cum vad eu treburile, doar ca eu una nu il vad pe sotul tau asa suferind de toata situatia asta, il vad doar facand tot posibilul sa obtina toate beneficiile, asa cum ii convine lui si va trage pe amandoua in haznaua porcilor. Si pentru ca te vede usor impresionabila face pe victima, pentru ca mai usor sa suporti niste consecinte numai dintr-o parte si alta e cand cealalta parte lupta pentru tine si te ajuta sa-ti iasa cum vrei tu chiar daca cel care te sustine este calcat in picioare. Eu sufletul tau il vad mai zdrobit decat orice iar casnicia ta o vad ca un bol de cristal subtire care in orice moment sta sa scape sub presiunea situatiei.
Daca am aberat si am vazut lucrurile denaturat sa ma ierti.
n/a spune:
Am scris cam in acelasi timp si vad ca am avut dreptate.... foarte aiurea.... imi pare rau rau ca treci prin asta. Cel mai urat lucru penru o peroana este sa traiasca exact cum uraste mai tare, in constrangerea de a nu fi liber sa ceri ce vrei de la viata... pentru o miza foarte mare, siguranta copiilor si pozitia in viata barbatului cu care faci copilul.... imi pare sincer rau.
n/a spune:
nu vreau sub nici o forma sa dau un verdict pentru ca am mai intalnit situatii din astea si daca nu incerci sa mergi pe aceeasi linia ca pana acum tot acolo unde trebuia sa ajungi de la inceput vei ajunge. Cauta tot o situatie de compromis pentru ca altfel risti sa clakezi oricum ai da-o si esecul este aproape previzibil. Iertaciune pentru toate greselile de scriere dar ma grabesc sa inchei ca mor de somn.
oana_pdv spune:
Noideea, nu ai vazut deloc denaturat, poate si faptul ca trevci prin ceva asmantor te-a facut sa vezi ce simnt . M-ai atins unde m-a durut cel mai tare sinca nu imi dau seama in care dintre fraze, cert e ca am lacrimi in ochi. Da mi-e frica, si poate cel mai mult mi-e frica ca poate nu am chiar totul, mi-e frica ca nu am exact ce am nevoie: iubirea si respectul llui. Ideea e ca m-am blocat. Nu stiu ce sa fac sa fie bine pt toti dar si mie fiindca roade destul de mult si apasat si nici nu mi-am dat seama cand am ajuns sa simnt asta. Mi-ar placea sa spun stop joc mai sunt si eu aici! dar din pacate e o realitae destul de cruda si nu doar pt mine. Nu pot trece niciin extrema cealalta si sa devin egoista fiindca nu as fi eu si si-asa a fost necesar sa reprim multe urlete ale fiarei din mine care nu vroia sa accepte si sa inteleaga de ce tocmai mie si de ce tocmai de la el: omul pe care m-am bazat mereu inca din copilarie si de ce m-a mai facut sa il iubesc atat de tare daca stia la ce risca sa ma expuna!Sunt sigura ca daca ar fi fost sa stiu de la inceput totul si acum eram cu el as fi fost altfel, as fi stiut exact ce sa fac, iar daca as fi ales sa nu fiu poate as fi incercat sa revin ca pritena in viata lui oricum eu pe omul asta dincolo de toate il pretuiesc prea mult si nu vreau nici sa ajung sa il cataloghez doar pt o greseala. Stii ca om il inteleg dar ca sot si iubit mi-e imposibil sa-l iert si asta ma innebuneste si mi-e teama ca ne va costa si casnicia! Sa imi fi spus macar cand a aflat ca sunt gravida sau inainte de a intra in biserica sa imi fi zis si tot era ceva fiindca oricum noi ne-am cununat religios cateva luni dupa ce am facut actele!In plus ma mai doare si faptul ca nu se mai poate ( nu se mai vrea) un al 2-lea copil pe care eu mereu mi l-am dorit! eu am o sora mai mare si nu as vrea pt nimic in lume sa il privesc pe fiul meu de un frate,iar de Bia nu stiu in ce masura se va putea bucura.
n/a spune:
uuuuuuuuuf, tare rau este ca am intuit bine ce am intuit, speram ca in adancul sufletului tau sa nu simti ce am simtit eum ca e tare greu sa iti infrangi trairile sis a actionezi impotriva acestor trairi. Eu sunt egoista si am anduranta mica la frustrare. Am incercat si eus a accept si sa ma impac cu niste situatii far cand mi-am atins limita am trecut la metode radicale si am pierdut totul. L-am pierdut pe el si zona de siguranta pentru copilul meu, familia, pentru ca eu m-am intors impotriva intereselor lui care le lezau pe ale mele si automat reactia lui a fost de a se intoarce impotriva mea.
Cand mi-am cunoscut sotul era intr-o relatie de 8 ani. Am stat deoaprte pana cand el i-a dat papucii si m-a ales pe mine. Am inceput o relatie frumoasa si promitatoare si cand eram pe val el a realizat ca el desi nu mai e cu ea, fara ea nu poate trai in viata lui si m-a fortat si pe mine sa traiesc cu ea in viata mea, pentru ca viata mea insemna si viata noastra. M-a pus la aceeasi masa cu ea, ne intalneam in cercul lui de prieteni, ma lasa in casa singura sa se duca la ea la solicitarile ei disperate de ajutor. Am tolerat ca tine sa nu-l pierd, sa-l inteleg, sa respect ceea ce au avut ei si prietenia dintre ei, pana la un moment dat cand am avut eu nevoie de el sa-mi fie alaturi si el nu mi-a fost alaturi pentru ca era langa ea. Am suportat o data, de doua ori, de n ori pana cand am spus stop. Ori eu ori ea. Ela spus ac nu ne vrea pe nici una. Am sunat-o pe ea si i-am spus: "il vrei... ia-l". As fi facut orice sa scap de ea din viata mea, chiar sa-l exclud pe el numai sa nu o mai stiu in viata mea. Ea a spus ca nu-l vrea. I-am spus atunci sa-si caute pe altul si sa-mi alse barbatul in pace, macar sa ne vedem linistit de viata si de copil daca tot nu-l vrea. El intre ciocan si nicovala. Aia nu renunta neam. L-am parasit, a venit dupa mine ca nu poate trai fara mine, m-am intors si ea din acel moment a iesit din viata mea. Nu stiu daca si realmente, efectiv, dar eu nu i-am mai simtit prezenta. Am aflat intamplator ca s-au mai intalnit, dar cel putin nu mai era totul pe fata. Din cauza asta, a situatiei legate de aceasta fata, sotul meu a interpretat ca si cum ma pun in calea fericirii lui si s-a razbunat ca nu a putut sa ne aibe pe amandoua si s-a purtat execrabil cu mine, m-a desconsiderat si desi a ales sa fie cu mine in continuare si m-a vrut langa el, mi-a platit cu varf si indesat faptul ca a fi cu mine l-a costat aceasta relatie de care el tinea mortis sa o aibe in paralel. Totul a generat un adevarat cosmar. Nimik din ce faceam nu a mai fost vreodata bine, si totul in ceea ce ma priveste nu a mai fost vreodata pe plac decat cand realiza ca e nedrept si ca tot ce e legat de mine este bun si firesc. Mult timp eu m-am chinuit pentru ca nu intelegeam de ce se comporta asa. Cat timp am tolerat-o pe demoazel in viata noastra totul a fost ok si eram fericita ca avem o relatie frumoasa si ca ne intelegem, dar in sufletul meu era, cum zici si tu o fiara care urla inauntru ca nu puteam de fapt sa tolerez nimik din aceasta situatie aberanta si ingrata. Eu am les sa fiu egoista. Consideram ca a gandi una si a ii arata lui alta era curata ipocrizie, iar frustrarea mea crestea cu timpul pana cand am am ajuns sa vad in el un dusman pentru ca imi calca sufletul in picioare cu cea mai egoista cruditate, aceea de a ne avea pe amandoua. Ma durea cel mai tare ca in dorinta de a-si respecta lui dorintele le calca pe ale mele in picioare si pentru asta eu, desi il iubeam si il doream langa mine, am vazut in el un dusman nu un prieten. El atunci zicea ca ma iubeste. Pai asa? asta nu e iubire, e bataie de joc.
Cu fata asta lucrurile sunt clare. Ii multumesc lui dumnezeu ca e cu ea, pentru ca daca si-a ales alta victima, m-a lasa pe mine in pace. Deci o tolerez si o accept la mine in casa pentru ca eu nu mai doresc sa fiu cu el, si am numai avantaje de la ea. E inca o pereche de ochi atunci cand e fata la taica-sau si mi-a convenit sa mi-o apropii sa o cunosc, si sunt incantata ca il mai tempereaza. Plus ca mi-a convenit sa vina ei sa stea cu fata la mine in casa, decat sa o stiu doar cu ei, in alta parte si sa nu am nici un control asupra a ceea ce se intampla cand e fata cu ei. Alta avantaj a fost ca au petrecut mai mult timp cu ea decat daca venea singur, ca daca venea singur, se grabea sa plece sa se duca la ea cat mai repede, ac si ea este foarte acaparatoare si ii e frica pe de-o parte sa nu i-l furrrrrr, ca totusi avem un trecut impreuna si fata nu are de unde sa stie ce intentii am eu cand vine la mine.
Deci, stau si eu linistita, sta si ea linistita ca ii controleaza relatia cu mine prin prezenta ei la mine in casa, de mana lui, o vad si cums e comporta cu fata si stiu ca in fata mea nu are curaj sa se omporte nici ea nepotrivit, ta-su petrece cat mai mult timp cu ea, chiar daca ea e in plus... iar eu sunt multumita. Daca l-as fi vrut pe el, sau daca ea ar fi avut o atitudine nepotrivita fata de fata mea, sau daca ar fi facut orice sa il impiedice pe el sa vina ca ea sa nu mai fie nevoita sa vina la mine.... atunci crede-ma ca nu o mai vedeam asa ok, si nu o mai primeam la mine in casa, daca as fi vazut in ea o amenintare a intereselor mele sau ale copilului.
Eu, tinand cont de ceea ce am simtit, am avut de pierdut. Pentru ca eu nu am acceptat firimitele aleia, nu am acceptat sa imi impart barbatul. Am preferat mai bine fara decat jumatate mie jumatate ei sau mie faramiturile si ea aproape tot. Acum nu mai este o problema pentru ca eu nu-l mai vizez pe el. Miza nu mai este nici el , nici familia mea cu el. Miza este strict fata mea si relatia ei cu ta-su.
Parintii mei ca si parintii tai sunt suparati pe situatia asta ca nu inteleg de ce il las sa ma umileasca aducand-o pe ea la mine in casa. Se tem ca nu cumva ea sa vina in casa ca sa stranga dovezi si sa vina martora la un eventual proces intentat impotriva mea ca el sa obtina copiii. Adica sa vina ei ca sa prinda momentul si la o greseala de-a mea sa incerce sa mi-o ia.
Tu sti foarte clar ca viitorul familie tale si a relatiei cu sotul tau depinde de tolerarea acestei situatii. Traiesti un fel de menaj a trua, ca in afara ca nu este in acelasi timp si cu ea, exista teama ca se poate intampla si ca poate le pregatesti chiar tu terenul. Mare grija ca tocmai din aceasta frica este posibil sa pierzi ceea ce vreis a protejezi. Adica daca tu ai sa vi sa-i zici tu ca nu mai poti trai cu situatia asta, tocmai asta o sa se intample. El o sa se intoarca impotriva ta.
Deci, oricum ai da-o, tu alternativa nu ai. Daca tolerezi (si ai o familie ok, dar sufletul zdrobit) exista riscul ca el sa se apropie de ea si sa-l pierzi pe chestia asta, daca nu mai tolerezi (pierzi familia oricum, dar iti pastrezi demnitatea ca de suferit oricum suferi) e posibil ca el sa se intoarca importiva ta si sa-l pierzi iar. Cea mai buna solutie este sa ramai cu el si sa tolerezi in continuare in speranta ca tolerand aceasta situatie el niciodata nu va pleca de langa tine pentru cealalta, pentru ac tu nu le dai lor avantajul sau scuza. Oricum o dai esti in pierdere. Si ca tolerezi si ca nu tolerezi, de suferit oricum suferi oricum ai da-o.
Parerea mea este sa alegi varianta cea mai simpla... pastreaza aparentele pentru familia ta si copilul tau, atat timp cat il vrei pe el. Daca el este un om bun in casa cu tine, iti usureaza foarte mult sarcina. Daca consideri ca mai bine fara el decat asa, sa stii ca lucrurile nus e termina la divort decat ca te ajuta sa te detasezi de el, atat, insa vei schimba locul cu cealalta. Intrebarea este urmatoarea. Ce vrei sa faci? Sa i-l arunci tu in brate si sa sti o treaba, dar sa platesti un pret prea mare zic eu, trecand in locul ei? sau il pastrezi si tolerezi si te bcuuri de el si de familia ta si de pozitia ta fata de cealalta, si de pozitia copilului fata de a celuilalt copil.
Cu al doilea copil este foarte aiurea si inca sunt discutii si pe forum si eu inca nu am o pozitie clara cum e mai bine.
Si la acest capitol am fost egoista. Am vrut doi copii, i-am facut, chiar daca pana sa raman gravida nici nu mai visam ca e posibil. Am ramas intamplator, am profitat de ocazie si nu am tinut cont de ce vor altii.
Dar eu pe de-o parte am fost constienta ca raman singura si atunci sa raman si fara visele mele, fara implinirea de a fi mama de doi frati mi s-a parut un pic mai mult decat am putut da eu in aceasta viata. De aceea eu nu am fost altruista.
Am mers pe premisa ca barbatul astazi e, maine nu mai e in viata mea, dar asta numai cand m-am convins ca e foarte posibil sa nu fie pana la adanci batraneti asa um visam cand mi-am intemeiat casnicia si decat sa imi neg singura maternitatea, am ales sa fiu egoista.
Chiar daca eu am fost egoista si tu ai un suflet nobil, ma gandesc ca poate nu ce am zis te-a facut sa plangi, ci faptul ca esti inteleasa. E mare lucru sa fi inteles la momente de rascruce, sau cand simti ca clachezi. Eu sper din tot sufletul ca tu sa ramai pe linia ta, pentru ca tu poti sa fi fericita in viata ta cu sotul tau, chiar daca te deranjeaza situatia legata de aia mica si de cealalta femeie.
Ai pus accent pe faptul ca te simti iurea fata ed ce simti pentru ac ele sunt niste oamni si au si ei sufleteii lor si acea femeie si aceasta fetita si este totusi sora copilasului tau chiar daca tu nu esti mama, si vrand, nevrand, intr-un fel, chiar daca legea nu le confera efectiv acest statut, ei sunt familie cu voi.
Si cu fata asta a sotului meu, chiar daca nu sunt oficial impreuna ei doi tot din familia din care fac si eu parte cu copiii face parte. Legatura in legatura. Ea e legata de sotul meu, care (sotul) e legat de copilul meu, care copil e legata de mine. Si cu "tontii" eram in casa la soacra-mea de inainte cu doua zile de craciun, intelegi?
Ma uit la familiile musulmane. Ceea ce pentru mine este inadmisibil, la ei este tolerabil. Sunt sigura ca foarte multa aparenta si educatie, inducere a acelei "normalitatii" poate sa faca asta posibil. Ca sunt sigura ca si acele neveste se pot dusmani de gelozie sau loc ocupat in inima sotului, dar esentialul e ca toate nevestele alea ai o miza comuna si de drgul de a pastra amandoua acelasi barbat accepta compromisul.
Poate asta te ajuta. Daca familii intregi de musulmani pot trai asa si sunt sigura ca multe familii sunt fericite.... tu de ce nu ai putea?
Fa tot ce-ti sta in putinta sa iti domolesti fiara aceea dinauntrul tau si poate ca totul va fi ok. Daca nu poti... aici e marea drama... imi pare nespus de rau.
calipso_zeus spune:
Naspa....ti-a facut-o si nu a fost fair play,macar acuma sa fie si sa te asculte.Asa cum am intuit,acus te vad la vreun subiect de genul"ce sa ma mai fac....etc etc.."Eu zic daca tot esti asa zen,desi ma indoiesc,spune-i ce simti,exact ce ne spui noua,dar exact.Daca e un om care merita va sti ce sa faca ca sa nu mai suferi.Daca ti-e teama sa nu-l pierzi,atunci deja ai pierdut jumatate din el.Sotul meu a mai fost insurat odata.Cand am programat nunta la starea civila am dus si hotararea de divort rezultata din prima casnicie,in care scria clar ca nu au rezultat copii din casnicia aia.PLus ca desi nu l-am intrebat mi-a dat singur multe detalii,confirmate ulterior de altii,fara sa se stie ca eu sunt nevasta de-a doua.
Una peste alta mi se pare cam mare pensia alimentara,eu stiu ca este max 25% din venitul parintelui respectiv.Daca el are alte venituri poate cere recalcularea ai in instanta dovedind cu acte ca el castiga mai putin.Tot mai cred ca tu esti cea folosita si cat de curand daca nu iei masuri vei suferi tare.Stii vorba'sa moara ma-sa nu mama".Daca ea a facut copilul nu e obligatia ta sa fii draguta,oare ea ar proceda la fel?
Dezleaga calul de la gard ca altfel nu te vad bine.Copilul tau nu trebuie sa sufere.Nici tu.
n/a spune:
calipso , nu crezi ca ea are o stabilitate familiala in situatia data tocmai ca nu a comunicat ceea ce simte? Comunicarea si pusul cartilor pe masa in situatii foarte grave poate mai rau sa agraveze treburile.
Intr-o astfel de situatie ea trebuia de la inceput sa stabileasca faptul ca nu o vrea pe aceea femeie in viata ei si pe fetita ei, nu trebuia de la inceput sa il sprijine si sa-l inteleaga. Acum e tarziu sa-i mai spuna ce simte, pentru ca datorita tolerantei ei lucrurile sa-u cantonat pe un anumit fagas. Daca vine ea acum si spune, stii eu nu am fost sincera, nu suport ca ma intalnesc cu aia, si ca am a face cu ea si cu tot ce inseamna ea si-mi retrag sprijinul.... sotul o sa o ia drept semn de rautate din pareta ei, de afront ca el are senzatia ca is e cuvine ca sotia lui sa se poarte cum s-a purtat pana acum. Si o sa zica.... ce se apuca asta acum sa strice totul, cand pentru mine totul e perfect in situatia data?
Eu zic sa nu-i spuna deloc ce simte si sa incerce sa traiasca cu aceasta problema pe care din pacate ea singura si-a atras-o tolerand-o, ca daca scarma in "rahat" se murdareste si va pierde pe toate planurile. Daca tot a tacut pana acum, mai bine tace pana la capat.
A, daca nu-l mai vrea, sau daca ii e indiferent daca pentru a-si capata demnitatea risca viitorul copilului ei.....e alta treaba. In cazul asta tre sa puna cartile pe masa si sa-i dea de ales. Aia afara din viata ei pe toate planurile, vizitele se pot desfasura si la oana acasa fara sa vina mama cu copilul si sa i se simta prezenta si treaba poate sta altfel, cerand sotului sa termine cu situatia de a o pune pe ea sa fie fata in fata cu cealalta.
Al meu a obtinut dreptul sa imi ia fata de acasa si sa faca ce vrea muschii lui cu ea fara ca eu sa pot controla (pot doar sa il trag la raspundere abia dupa ce se intampla ceva rau cu ea, daca este cazul) de vineri de la ora 15 pana duminica la ora 6 seara cand este obligat sa mi-o aduca, o data la doua weekenduri. O perioada s-a tinut de acest program, despartindu-ma de fata ca mi-a convenit ca nu mi-a convenit, timp de doua zile o data la doua saptamani, insa programul de la servici , ca lucreaza in ture de n luate cate k, nu are posibilitatea sa o ia decat daca o duce la tara. Cum fata a fost si bolnava si cum ei au scos-o afara si eu am facut urat ca nu trebuia ca avea oreion..., el a gasit aceasta solutie, dar si pentru mine a fost ok si am acceptat. E, acum daca omu vine cu iubita lui si eu ma trezesc sa-i cer invers ii ingraunez si lui situatia si poate imi face si el in ambitie niste treburi si mie nu-mi convine sa il provoc si sa ajungem la alte de-alea.
Oana, poate el te iubeste tocmai pentru ca esti ceea ce faci, adica tocmai ca ai un suflet nobil si il iubesti suficient sa te lasi umilita de situatie. Daca i-ai arata ca esti de fapt alta poate nu ar mai fi atat de fericit si s-ar simti dezamagit de tine. Nue chestia ca esti tu fraiera si el isi bate joc de tine dar te-a ales pe tine tocmai ca asa isi doreste sa fie sotia lui. Iubitoare si intelegatoare, si sa se sacrifice pe ea pentru binele lui, indiferent cat doare acest lucru. Poate nici nu realizeaza cat te doare asta pentru ca tu nu te-ai manifestat in sensul asta si deci nu il poti blama. Daca e de buna credinta, dar asta numai tu stii.