sotul meu mai are un copil, eu am aflat gravida

oana_lex82 spune:

Oana, esti un OM extraordinar!!! Ai mare grija de tine si relatia ta cu sotul..oamenii buni sunt luati de prosti in general..asa ca pastreaza-ti ratiunea...nu judeca mereu numai cu inima, ar fi pacat sa iti fie ranit sufletul tau atat de sincer si bun!..Recunosc ca n-as putea avea intelegerea de care dai tu dovada..si pt asta

Rufus spune:

Mie imi place ideea. Normal, o sa ziceti...sunt barbat, de ce n-as avea doua? Si sa se mai si inteleaga, da, o familie mare si fericita.
Bineinteles ca este posibil, singura parte slaba tine de educatia noastra, am crescut cu ideea ca un barbat are doar o femeie (pe fata, ca pe din dos, nimeni nu le numara).
Oana, eu nu stiu (si nici tu) ce gandeste cealalta. In mod normal (normalul asta, al nostru) nu vrem sa ne impartim partenerii. Dar, daca cumva "afacerea" merge si tu te simti implininita, nu vad nici o problema. In fond, facem totul sa ne fie bine noua si celor dragi.
Cred ca trebuie sa faci ce zice Marius: fa o balanta. Iar cand ai luat o hortarare, sterge cu buretele gandurile care te-ar putea impiedica sa iti urmezi vointa. Nu ai garantii. Dar, cine poate spune ca are?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

lucialu spune:

Rufus, si sotia ce zice cu mandrele fara numar, fara numar de "pe din dos"? Vezi ca iarna n-a trecut, pe pres e rece

oana_pdv spune:

Oau! nu ma asteptam la atatea raspunsuri si incurajari! poate mi-ar fi prins bine daca faceam mai demult asta! Va multumesc din suflet la toti si .. da mi-a placut ideea de balanta INSA... de unde pot stii eu ce e bine si rau pana la urma? Stiu ce ma apasa dar totodata nu am habar daca sunt si corecta sau doar subiectiva. Da ma doare tristetea alor mei, dar mai mult ca toate ma doare felul in care am aflat... sotul meu mi-a fost toata viata ca un frate mai mare,cand am mai crescut a devenit cel mai bun prieten al meu si eu a lui eram si vecini ( in concluzie , parintiii mei locuiesc pe cealalta scara a blocului si e inevitabil sa nu ne vada pe toti cateodata) pt toate astea consider ca meritam un vot de incredere macar... sau cel putin sa aflu in ce ma bag mai ales ca aprusera primii fiori ai dragostei intre noi iar eu am avut cateva luni de zbucium pt a lua decizia de a ramane cu el mai ales ca de la inceput a zis ca nu vrea sa avem o relatie , vrea sa ne casatorim fiindca oricum nu mai era nimic de aflat unul despre altul iar focul lui pt mine mocnea deja demult si ma instiintase... se pare ca nu a fost toocmai asa... mai erau multe de spus! In fine sunt constienta ca timpul nu il pot da inapoi iar el la randul lui mi-a fost alaturi in cele mai grele clipe asadar trebuie sa trec peste asta cumva. dar de ce nu vrea si sufletul meu asta? Eu stiu ca pe mama fetitzei nu a iubit-o, le-am cunoscut "relatia", stiu ca si la el lucrurile s-au petrecut destul de nedrept : nu i-a spus ca-i gravida, de naster a aflat de la bunica fetitzei si nu de la ea apoi nu a mai dat nimeni nici un semn si cand ii este lumea mai draga ( fetiza avea 11 luni cand l-a dat in judecata si 1 an si 3 luni cand s-a convins ca el e tatal)! pt toate astea am hotarat sa ii fiu alaturi si nici macar o clipa nu am facut un scandal din asta! fiindca am hotarat sa ii fiu alaturi si la bine si la rau iar asta pt ca il iubesc sincer!
Iesim in 5 ( cam o data pe luna sa zic asa nu mereu) fiindca legea a convenit sa o vada doar in prezenta mamei la domiciliul lor sau un parc public. Fetitza are acum 2 ani si 5 luni iar fiul nostru 1 an si 3 luni, sunt f mici amndoi tocmai de aceeea am hotarat sa se obisnuiasca de pe acum cu sit asta ca sa nu li se mai para atat de difeita de normalitatea celorlalti frati in general, singur cu piticul si pitica sotul nu s-ar putea descurca in plus apre aici si "frica" mea de a-i lasa pe ei singuri si cu copilul meu, mi-e teama sa nu o indrageasca Andrei iar Bia sa ma urasca pe mine. As vrea sa le fim simpatice reciproc, in plus ei nu as vrea sa vada resentimente intre noi fiindca asa se pot cultiva sentimente grele pt un copil precum "ura", gelozia, etc. Pozele acelea in 3 sunt pt fetitza in primul rand sii pt a intelege ca are 2 parinti carre nu se urasc, desi sotul inca mai poarta ranchiuna eu sunt cea care am incercat sa i-o reprim deoarece si ea e mama copilului sau si indiferent cum a ajuns pe lume acesta nimeni nici macar el nu are dreptul sa o condamne pt asta. Eiu de fetitza nu ma pot apropia f tare in prezenta ei fiindca desi nu imi zice nimic ii vad privirea inlacrimata pe care incerca sa o ascunda si mi-a vb deschis despre teama ca intr-o zi poate vom vrea sa i-o luam. Si ea a suferit f mult pe teme asta mai ales ca nici parintii ei nu au observat sarcina pana a nascut sau cel putin asa sustin toti. Andrei nu e binevenit la ea acasa si la noi abia a venit o data de Craciun. Date fiind circumstantele, ca sotul nu a convietuit nicicand cu fetitza ca nu a recunoscut-o de la inceput iar 1 an jumate aproape nu s-a interesat de soarta ei va putea obtine decat poate mult mai tarziu sa o vada fara prezenta mamei. deci se complica un pic lucrurile
Despre sentimentele ei fata de sotul meu mi-am dat seama in mers desi ea le neaga cu desavarsire: poarta la gat o cruciulita ( de lemn) primita cadou de la el cand erau impreuna, are lacrimi in ochi cand el ma saruta ( desi evitam asta fata de fetitza), si o data cand el a zis ca este urat si nu da bine in poze ea a zis " ei cm sa fii urat!!", deci poate e si gelozia pe care nu o sesizez f bine sau poate doar parerea mea, oricum nu conteaza asta f tare deoarece eu si sotul avem o relatie mai mult decat solida e una bazata si pe multa dragoste, intelegere, afinitati e ceva frumos intre noi si situatia asta din fericire a intarit-o!
Tocmai de aceea apelez la voi, cum sa fac sa fie bine ? sa nu mai sufar nici eu fie pt tristetea alor mei, fie pt micile rautati sau conjunctura efectiva. O solutie salvatoare va fi cand va incepe si Andrei gradinita fiindca intentionez sa il dau la aceeasi cu Bia desi mama ei nu prea e de acord! Dar maiapre o problema in acest sens, dat fiind ca la el se anunta restructurari masive iar intr-un oras mic e fff greu sa ai un job, eu nu am un job si nu mai am mult pana termin maternitatea ( mi-am platit cartea de munca pe ultima suta de metri sa nu o pierd) , avem rate in banca ( dinainte de casatorie facute) si ch destul de crescute, sotul meu vrea sa emigram in Canada unde e si sora lui, iar daca luam interviul se va realiza in 2 max 3 ani in fuctie de cum strangem si bani.
Si din acest punct de vedere mi-e f greu si am constiinta incarcata : daca fata se va simnti iar abandonata? daca se va da vina pe mine pt asta? Daca Andy se va lega f tare de ea? daca .. si iar daca... iar sotul meu vrea cu totdinadinsul asta fiindca considera ca asa si mama fetei va putea sa isi refaca viata , ca oricum un viitor sot al ei poate nu va fi de acord sa oo vada asa des pe fata si totul se va limita la cateva maruntisuri, ca vom sta in neajunsuri si asa il vom sacrifica si pe Andrei
Eu una, femeie cum sunt zic asa: ea nu are nici macar un iubit si nicii ganduri in sensul asta , fata a inceput sa il iubeasca, aici ne lasam parintii singuri
Iar cu banii nu putem sa ii cerem mamei fetitei sa accepte o suma mai mica, ce ar zice fata pt 1 mil s-a zgarcit ( e 300 ron pensia), iar cu mana goala nu se poate duce la ea, e un copil pana la urma! plus ca si de sarbatori sau de ziua ei trebuie sa ii ia si ceva mai special nu doar niste fructe, dulciuri sau o carticica
V-am plictisit deja dar sper sa maiimi dati sfaturi, oricum sunt f bulversata si poate pt ca nu am avut cu cine vb " exterior" de sit ma face sa vad lucrurile prea subiectiv si cum spuneti si voi intr-o zi ma voi trezi carnd ceva ce nu mai pot duce! Va multumesc anticipat si imi cer scuze daca v-am plictisit

oana_pdv spune:

Imi cer scuze pt ortografia incorecta dar am o lumina f slaba in camera fiindca bebe doarme :) In curand o sa pun niste fotografii cu noi cand voi descoperi cum se face :)

Rufus spune:

Sotia mea nu zice nimic, ca nu-i dau motive...alte sotii, insa, se multumesc doar cu statutul de sotie si inchid ochii la realitate.
E si asta un mod de trai...
Dar nu-i cazul la oana.



Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Laura25 spune:

Sincer, eu nu cred ca asta e o idee buna. Nu stii cine intra pe aici si cine va vede.


La fel cum mie nu mi se pare o idee buna sa ii dati pe amandoi copiii la aceeasi gradinita. Dupa cum spuneai, stati intr-un oras mic, barfa circula repede si nu cred ca vrei ca pruncii sa fie tinta barfelor, comentariilor si ranjetelor rautacioase ale personalului din gradinita sau a altor parinti. Lumea e rea si barfitoare si nu multa lume intelege relatia voastra, asa cum ne=ai povestit-o noua aici.
Tu esti un om bun, dar nu te expune mai mult decat e cazul pt ca o sa ai de suferit de pe urma rautatii altora.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

oana_pdv spune:

Sa stii Laura ca la asta chiar nu m-am gandit... eu ma gandeam ca asa s-ar bucura si ei unul de altul ! Acum insa imi dau seama ca asta nu-i suficient , ba chiar ar putea sa ii faca sa se urasca. Desi totdata oricum lumea stie sau afla si asta oriunde s-ar duce se va intampla. Of incurcata mai e si viata asta!
Si va rog nu ma mai ridicati ata in slavi sunt convinsa ca orice om daca ar fi in mijlocul unei astfel de sit ar face la fel, poate si eu daca as fi auzit despre asta si nu as trai-o as gandi la fel! Chiar multumesc Celui de Sus ca mi-a dat intelepciunea si calmul de a fedea din tot haosul asta si firescul! Ma bucur ca am reusit sa imi stapanesc emotiile la momentul acela cand totul era cald si dureros, acum spers sa imi pot stapani si ... tristetea sau orice alte stari diferite de cele de bine! Iar toate astea creeind in acelasi timp si un mediu placut copiilor si mai ales sa imi pastrez cu inima plina, fara sentimente de regret sau remuscari persoana iubita fiindca repet avem o casnicie superba, o famile frumoasa iar el a suferit si sufera mult! Vreau sa ii fiu alaturi si nu pt a ramane eu mereu preferinta lui ci pentru ca merita si imi pasa, vreau sa il ajut sa isi deschida sufletul mereu sa fiu mereu prietenul sau si sa devin mereu prima care afla ceva nu ultima, increderea se castiga, poate de aceea nu mi-a dat si acel vot de incredere atunci, si cine stie poate daca nu as fi gasit citatia aia sau nu i-as fi spus ca am gasit-o cum si cand as fi aflat! uneori teama de a rani pe cei dragi sau tendinta aia de a proteja poate duce la pierderea increderiii cand ai putea fi surprins ca cel de langa tine ar fi tot acolo!

ladyJ spune:

Oana, eu cred ca realtia ta cu sotul tau este mai mult frateasca, prieteneasca, linistita. Te comporti ca o sora mai mare cu el, il accepti fara comentarii cu tot bagajul trecutului, lucru mai dificil intr-o relatie pasionala, relatie de dragoste barbat-femeie, intelegi ce zic.
Tu insa esti prinsa insa intre dragostea frateasca si dragostea aia pasionala. Dar nu prea ai puterea de a te impune ca SOTIE lui, cu tot ce inseamna asta, si ramai in coltul asta cald al ´´fratiei´´, ca asa simti ca NU risti nimic.Dar asta nu te face fericita deloc, esti in ambivalenta.

Crezi ca am dreptate?

oana_pdv spune:

Lady... ce sa zic nu m-am gandit nicicand la asta, nu neg ca faptul ca il admir si respect se datoreaza relatiei fratesti din spatele relatiei de iubire, dartotodata nu pot nega nici pasiunea plus ca e un sot aproape ideal daca am face abstractie de sit asta : radem mult impreuna, suntem tandri , ne si razboim pe micile prostiare ce apar zilnic, ne atragem, adoram copilul nostru si sa ne petrecem tp cu el, iesim, ma juta f mult fiindca noi nu am avut nici un ajutor cu copilul, a fost langa mine cand m-a vazut ca ma doara si mai mult decat atat am simntit ca il apasa tristetea mea! Dar cu toate astea nu neg ca poate ai dreptate, poate si de aceea ma simnt ata de bulversata acum, poate mi-e teama de fapt ca el se afla in capcana asta si prin mine poate a incercat sa fuga de responsabilitati pt ca sincer deja parerea unora gen" nu a vrut sa te piarda de aia nu ti-a zis dar el era sigur de asta de la inceput altfel ar fi reactionat" ma face sa ma simnt ca " femeia pt care un om si-a refuzat copilul" si ma simnt penib il nu flatata, iar totodata nu stiu daca pot iubi un astfel de om! Sper din suflet ca adevarul sa fie doar cel spus de el: nu a crezut mai ales ca a fost luat prin suprindere si s-a tacut atat timp! multumesc de mesaj