Fiica vs. Mama

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

simali, irinai, multumesc
Ma duc sa fiu empatica pe alte subiecte, pe care se pot pune intrebari care nu "desfiinteaza" pe nimeni. Multumesc pentru recomandari, "o las asa"...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lillo spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
Si mai cred ca un copil pina pe la 7-10 ani nu isi pune intrebari existentiale legate de cum si cit il iubeste mama/tata care il snopeste in bataie; cel mult percepe bataia ca fiind o dovada de iubire.





http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Pot sa te contrazic referitor la fraza de mai sus. Fetita mea are 4 ani si de curand m-a intrebat "Mami tu ma iubesti si cand ma certi?"
Deci nu a perceput cearta ca pe o dovada de dragoste. Ba mai mult mi-a atras atentia ca din moment ce o iubesc nu ar trebui sa tip la ea, ca aude si daca vorbesc incet.
Eu am primit bataie si inainte si dupa 7 ani dar niciodata nu am perceput-o ca pe o dovada de iubire. Cred ca tine de fiecare individ in parte. Eu nu m-am considerat niciodata atat de rea incat sa merit sa fiu batuta, indiferent ce "motivatie" ar fi gasit mama.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri

Citat:
citat din mesajul lui buli

pisigri, te-ai gandit vreodata sa povestesti unui om aflat in scaun cu rotile cat e de bine sa faci jogging zilnic?


Pe asta nu am inteles-o. Adica pricep ca imi transmiti ca invirt cutitul in rana, dar nu vad cum?

validand comportamentul mamei, prin critica indirecta pe care i-o aduci ei.

Ana chiar are nevoie de ajutor, nu de cineva care sa-i spuna "ba tu esti de vine, uite ca ai scris versus".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui Lillo

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
Si mai cred ca un copil pina pe la 7-10 ani nu isi pune intrebari existentiale legate de cum si cit il iubeste mama/tata care il snopeste in bataie; cel mult percepe bataia ca fiind o dovada de iubire.





http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Pot sa te contrazic referitor la fraza de mai sus. Fetita mea are 4 ani si de curand m-a intrebat "Mami tu ma iubesti si cand ma certi?"
Deci nu a perceput cearta ca pe o dovada de dragoste. Ba mai mult mi-a atras atentia ca din moment ce o iubesc nu ar trebui sa tip la ea, ca aude si daca vorbesc incet.
Eu am primit bataie si inainte si dupa 7 ani dar niciodata nu am perceput-o ca pe o dovada de iubire. Cred ca tine de fiecare individ in parte. Eu nu m-am considerat niciodata atat de rea incat sa merit sa fiu batuta, indiferent ce "motivatie" ar fi gasit mama.


Poate nu m-am exprimat clar. Ma refer la faptul ca se ajunge uneori ca, subconstient, victima sa asocieze bataia cu dragostea, si sa o promoveze si in viata sa de adult, pe ideea (subconstienta) ca "mama/tata care ma iubeau, m-au batut; si eu imi iubesc copilul/sotia, deci le ard cite o mama de bataie".
Nu ma pricep sa explic asta ca lumea, dar ideea stiu ca am retinut-o. Poate ma ajuta una dintre fetele care stiu mai multe despre treaba asta..




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui buli

Citat:
citat din mesajul lui pisigri

Citat:
citat din mesajul lui buli

pisigri, te-ai gandit vreodata sa povestesti unui om aflat in scaun cu rotile cat e de bine sa faci jogging zilnic?


Pe asta nu am inteles-o. Adica pricep ca imi transmiti ca invirt cutitul in rana, dar nu vad cum?

validand comportamentul mamei, prin critica indirecta pe care i-o aduci ei.

Ana chiar are nevoie de ajutor, nu de cineva care sa-i spuna "ba tu esti de vine, uite ca ai scris versus".


Nu am spus deloc ca ea e de vina, pentru ca a scris versus. Si sint sigura ca ai inteles foarte bine ce am vrut sa spun cu "analiza" asta "pe text".
Dar da, iti urmez sfatul. Am vrut sa imi lamuresc mie insami niste chestii; faptul ca fetele au dat sute de raspunsuri pe tema asta, care insa sint imprastiate pe tot forumul, nu-mi este foarte de ajutor; am considerat ca "le-am prins" si imi voi clarifica niste intrebari. Dar daca este doar topic de compatimit si sfatuit oameni sa rupa legaturile cu familiile, ma retrag, ca nu ma inscriu in trend...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Iti explic eu, Pisigri.

Exact in asta consta greutatea: in a admite, a intelege, a accepta ca parintele care te-a abuzat(abuz psihic sau fizic) NU A FACUT_O din dragoste ci din prostie, egoism, probleme psihice proprii si personale.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

uite, vezi, iar o iei cum vrei tu.
nu e topic de dat sfaturi de rupt legaturi cu familia. e topic de primit sfaturi de specialitate sau de la oameni care au habar despre ce e vorba.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

Citat:
citat din mesajul lui ana_radu
...nu o sa recunosca in veci ca nu este corect cum a procedat cu mine. Nu meritam sa mi se spuna asa ceva, atata timp cat sunt un om pasnic si in ciuda celor spuse de dansa nu am jignit-o deloc doar ca am avut un ton mai ridicat.


anar


Ah, si inca ceva ...Ana, mama ta nu o sa recunoasca in veci fiindca atunci i se vor darima toti pilonii pe care sta.
E preferabil pentru ea sa ingenunchezi tu. De fapt desprte asta e vorba.

Toate formele de abuz au acest scop: ingenuncherea abuzatului. Supunerea clara.
Oameni cu probleme de valorizare a sinelui isi fac un scop din a ingenunchea tot ce prind si in general reusesc cu cine le e mai usor, mai la indemina, cu proprii copii.
Abuzul emotional si fizic, in familie, fac parte dintr-o trista campanie a ingenuncherii propriilor copii.
Nu ma tem s-o spun: e cel mai urit lucru din lume!

Ana, curaj!



Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui nelia


Asa ca, mare atentie la standardele anului 2011, pentru ca intr-un singur punct sint de acord cu tine: da, nu stim ce va fi peste 30 de ani si nici ce va deveni copilul nostru daca ne supunem prea mult acestor standarde!



Ba stim, Nelia, ce vor deveni copiii nostri (macar din punctul de vedere al lucrurilor pe care au sa ni le reproseze) pentru ca nu toti copiii anilor 70-80 sunt copii captivi. Multi dintre noi avem prieteni/prietene care avea din copilarie relatii exceptionale cu parintii lor si aceste relatii continua pana in zilele noastre.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

http://barcapevaluri.blogspot.com/


Simali, am spus daca... cei care au relatii exceptionale, desi au trait in anii 70-80 au iesit in afara 'standardelor'. La fel vor avea peste 30 de ani si cei care cresc acum copii cu copiii lor, dar tot din acelasi motiv.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simplyana_m spune:

Citat:

Am scris acest mesaj pentru a avea opinia unor oameni care nu sunt atasati sentimental(cum ar fi fratele, tatal sau sotul). Eu una nu i-as zice niciodata fiicei mele asa ceva.
NU ma consider o victima din punct de vedere a faptului ca a mai luat o batataie sau o palma, ci d.p.d.v. psihic. Nu zic ca si eu poate m-am complacut in unele situatii si am facut cum a zis dansa, dar ce vream sa aflu de la voi daca este posibil ca o mama adevarata sa sustina faptul ca isi iubeste copilul iar la prima chestie care nu-i place sa spuna niste vorbe asa de dureroase.
Eu una nici macar nu puteam sa le gandesc dar sa le spun.



Ma descumpaneste foarte tare acest "dansa"! Si neaparat as vrea sa ma lamuresti, pentru ca stiu ca unele zone ale tarii nu este pronume de politete si este foarte uzual, insa in altele, chiar daca impropriu, da. Tu cum il folosesti aici? Nu indraznesti sa zici "ea" despre mama ta nici macar pe forum? Care e formula pentru pesoana a doua? I-ai spus vreodata "tu"?

Ar trebui pana la urma sa inteleg ca sunteti la prima abatere? Pana acum mama ta ti-a spus ca te iubeste (sau ma rog, a sustinut), tu ai vociferat pentru prima data (pana acum n-ai facut-o ca nu ti-a venit, sau de frica?), iar reactia mamei tale, neprovocata (??? sunt foarte-foarte curioasa de schimbul de replici, atata vreme cat o citezi cu ghilimele pe mama ta, mi s-ar parea "corect" sa te citezi la fel si pe tine) este inacceptabila, in primul rand datorita exprimarii?
Serios, eu cred ca voi in casa nu aveti o exprimare comuna, cel putin nu e ca cea din casa mea. Pentru mine cuvintele alea care te-au distrus pe tine nu inseamna absolut nimic, insa am tot mai tare impresia ca la tine e vorba de un cu totul alt cod de comportament.

Citat:


Ideea este ca ma macina mult fiindca consider ca trebuie sa iti iubesti parintele nu de mila, nu de sila ci pur si simplu ca iti este parinte si cum eu gandesc asa de ce dansa nu s-a gandit o clipa macar ca nu este corect sa mi se adreseze asa.
Mi s-a rupt ceva in mine, psihic sunt distrusa,.... sunt familista si o persoana iubitoare, vreau sa o iert, dar.....nu stiu ...


Din nou, nu ma pot raporta deloc la afirmatia ta cum ca tu o iubesti pe mama ta neconditionat, "pur si simplu pentru ca iti este parinte", insa te doare INCORECTITUDINEA si FORMULA adresarii!

http://www.lucamic.blogspot.com/

Mergi la inceput