Fiica vs. Mama

buli spune:

pisigri, te-ai gandit vreodata sa povestesti unui om aflat in scaun cu rotile cat e de bine sa faci jogging zilnic?

buli spune:

nu, barbatii nu vorbesc pentru ca "trebuie sa fie barbati" sau pentru ca nu-s obisnuiti sa se exteriorizeze. dar, de obicei, se cunoaste fara sa vorbeasca.

pisigri spune:

Am ajuns sa postez mai des decit initiatoarea topicului,dar chiar ma pasioneaza discutia.
Despre titlu ce parere aveti? Eu cred ca Fiica vs. Mama spune multe dpdv al ortografierii cu majuscule a celor doua substantive. Si vorbesc din nou din punctul meu de vedere, eu, daca as fi intitulat un topic in genul asta, as fi spus mai degraba mama si fiica. Sau fiica si mama. Dar partea cu "versus" nu mi-ar fi trecut prin cap. E o lupta cu mama pt propria afirmare? E o lupta a orgoliilor si a rezistentei psihice? De ce plasarea celor doua pe pozitii DIAMETRAL opuse, fara cale de mijloc, fara loc de intors?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

simali spune:

Pai nu mai poti conditiona iubirea pentru ca nicio clipa nu a fost vorba despre iubire (mai degraba despre acceptare). Dar nu uita ca intre abuzator si victima sa de o viata exista (printre multe altele) si o relatie de codependenta (da pe net sa vezi ramnificatiile) care o face pe victima dependenta psihic de abuzator, pentru ca ea nu a cunoscut niciodata alta realitate. Mama si fiica ajung atasate emotional de scenariul vietii lor mizerabile (reprosuri, lacrimi, fiica zice "nu" dar face zilnic tot ca mama dar continua sa zica nu de forma, de dragul scandalului fara de care nu poate trai, incepe si ea sa se tanguie si sa reproseze, etc.) si se invart in asta ca intr-un cerc vicios, ca oamenii ametiti intr-o camera in care s-a uitat deschis robinetul de gaze, fara sa realizeze toxicitatea relatiei (ana vorbeste ore in sir la telefon cu mama ei!!!!!!). Este extrem de greu sa iesi din asa ceva fara ajutor din afara.

buli spune:

mai, pisigri, fetei ii ajunge o mama care tot desfiintat-o mereu. hai, fii un pic empatica si nu mai judeca doar din pct tau de vedere.
sau daca nu poti, las-o asa.

daniela_b spune:

Ana, nu te mai chinui punindu-ti tot felul de intrebari, in timp ce mama ta nu face decit sa-si construiasca siesi scuze iar tie acuzatii.
Ce face mama ta cu tine e o forma de abuz extrem de periculoasa ( tocmai prin subtilitatea ei, te rog, ce inseamna..."nu te-ai pieptanat desi te atentionase?) fiindca e dosita dupa iubire si daruire si vesnice cereri de respect, pe merit sau nu.

Te sfatuiesc cu tarie sa iti rupi din timpul tau si sa mergi la un terapeut.
Nu te mai concentra pe ea, pe mama ta, pe ce crede ea, pe ce simte ea si ce inseamna pentru tine ca ea se va supara pentru totdeauna.
Aici nu e vorba decit despre tine si de dreptul tau de a te pieptana sau nu inainte de masa !
Gindeste-te astfel: si pentru mama ta va fi un cistig sa inteleaga in sfirsit ca FIICA EI a crescut!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

irinai spune:

Nu intelegi, intr-adevar...Si ar trebui sa fii fericita ca nu intelegi. Fara nici un fel de ironie. Eu cred ca este o binecuvantare sa nu intelegi abuzul. Insa este daunator sa dai sfaturi in conditiile in care nu intelegi subiectul.

Eu am spus cu totul altceva . Am spus "Iubirea fata de parinti indusa de conditionarile afective din copilarie nu este sanatoasa pentru nimeni. "
Si ma refer la faptul ca in unele cazuri "dragostea" fata de parinti nu este de fapt un sentiment sincer, ci o conditionare afectiva. De genul "daca ma iubesti" - adica daca te comporti asa cum vreau eu sa te comporti - atunci si eu "te iubesc pe tine" - adica iti ofer atentie, hrana, haine, libertate, etc...
Si cand toata copilaria ti-o petreci intr-un dresaj, caci pana la urma asta este, incepi sa ai o imagine distorsionata asupra a ceea ce inseamna o relatie sanatoasa. Si implicit te comporti conform celor invatate in copilarie si ii afectezi pe cei pe care ii iubesti (sau crezi ca ii iubesti conform definitiei pe care o cunosti).

Mai bine de atat nu stiu daca pot sa explic.

pisigri spune:

Pe asta nu am inteles-o. Adica pricep ca imi transmiti ca invirt cutitul in rana, dar nu vad cum? Dind exemple din propria familie? Nu o fac ca sa ma laud ce tare-s eu (si, tind sa cred, nici din motivul sugerat de Rrox), ci ca sa arat ca se poate si altfel.

Simply a "verbalizat" (vorba vine) foarte bine niste chestii pe care "I couldn't put my finger on" (si imi cer scuze ca nu am gasit expresia similara cea mai potrivita in limba romana), dar care ma fac sa am atitudinea pe care o am fata de problema anei_radu (si nu numai a ei).
Nu am intrat sa batjocoresc suferintele relatate de "copiii captivi" sau sa minimizez rolul parintilor in viata adultului, iar eventuala mea lipsa de tact se datoreaza faptului ca mi se pare ca ceva nu se leaga...nu in ceea ce priveste suferinta initiatoarei topicului, caci este veritabila, nu exista dubii. Dar cred ca ma intreb daca sint "justificate", atita suferinta si atitea acuze la adresa mamei. Din nou, nu dpdv subiectiv, al fiicei acelei mame, caci ei nu ii poate spune nimeni ce sa simta, ci dpdv al userului X sau Y care se grabeste, intr-un context foarte vag, sa puna diagnosticul de abuz si implicit sa dea "apa la moara" unei atitudini care S-AR PUTEA sa nu fie cea mai constructiva si S-AR PUTEA sa tina mai mult de firea adultului-fost-copil decit de firea mamei




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

ladyJ spune:

Titlul spune tot,, uite, tu din titlu ar trebui sa intelegi cat de grava e situatia. Acel ´´vs´´ face cat o mie de postari.

Am vazut nedumeririle pe care le ai, stii de cate ori s-au discutat aspectele astea aici? Rrox scrie frecvent despre asta, la diferite topice, Olimpia a scris mult, Jasmine,Buli...

Stii care e problema ? Vezi lucrurile in alb si negru, iar realitatea are un milion de nunate intre.

simplyana_m spune:

Continuam "anamneza" :

Vad ca nu depinzi material de parinti si ca ai o familie armonioasa. Din nou te straduiesti SA FACI tot ce TREBUIE pentru cei de langa tine. E posibil sa ai un simt al datoriei foarte dezvoltat, sa te straduiesti prea tare sa fii perfecta pentru ceilalti, lucru care nu e apreciat pe masura eforturilor? Din ce directie vin satisfactiile tale? Vin de undeva?



Daca fratele tau inca nu e la casa lui pana la varsta asta crezi ca e "de vina" mama ta, ca l-a cololosit? Ar fi fost bine (adica spre binele lui) sa-i fi dat si lui niste "impulsuri" asa cum ti-a dat tie? Ce vine odata cu idolatrizarea lui din partea mamei? Mai multa indulgenta fata de greseli, mai mare exigenta fata de cei care-l inconjoara? Ce i-a oferit lui mama ta, din acesta iubire exagerata, si tie nu (si ti-ai fi dorit)? Ii foloseste fratelui rasfatul de la mama? Situatia lui in ochii tai e superioara situatiei tale? Dar in ochii mamei voastre?



Daca pana acum "nu ai luat in seama", si nu ti s-a parut relevant, inteleg ca nu te-ai simtit marginalizata...cu siguranta n-ai fi scapat cu vederea asa ceva in adolescenta. Sau cat de demult ai aflat? Cand ti-a facut tatal tau confidente impotriva mamei tale si motivand ca i-a fost imposibil sa i se opuna vreodata? Si pe cine ai fi gasit "morti", pe tatal tau si pe fratele tau, intr-un acces de furie si nebunie temporara a mamei, sau pe tatal tau si pe mama ta, care s-ar fi omorat reciproc, asa de opusi fiind ei in toate, fara posibilitate de mediere, insa caz in care tatal tau (victima) ar fi ripostat cu aceesi violenta?



Deci cearta a inceput din pricina ca mama ta ti-a reprosat ca nu te-ai conformat, cand tu chiar te conformasei! Te-a deranjat mai mult faptul ca ti s-a reprosat pe nedrept neindeplinire cerintei, decat cerinta in sine. Ti s-ar parea relativ normal ca la varsta ta, mama ta sa-ti ceara sa te aranjezi cand vii la masa (ce fel de masa era? in familie?), si sa te certe ca n-ai facut-o, dar n-ai putut suporta sa te critice pe nedrept.



Apreciezi efortul si ajutorul lor material. Insa cum sta treaba cu suportul lor moral? Il ai sau ba?

http://www.lucamic.blogspot.com/