Fiica vs. Mama

daniela_b spune:

Ana, nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ce sa simti si ce nu.
Si, mai ales, nu lasa pe nimeni sa-ti spuna daca e bine sau nu sa simti ceva, ceva, orice, fie si revolta.


Vino si povesteste-ne cum e cu situatiile in care nu o asculti pe mama ta ( a intrebat bine Viviana ) sau nu te ridici la nivelul asteptarilor ei.


Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

gmmm spune:

Pisigri, sa stii ca nu esti singura care a remarcat monomania unora cu « parintele e de vina », oricare ar fi problema expusa.

Acum strict la subiect, eu imi amintesc ca atunci cind fetele erau mici imi spuneam ca nu au dreptul sa ma critice decit cei care ma ajuta (si cum nu m-a ajutat nimeni...).
Ce vreau sa spun, ana_radu, este ca daca accepti ajutorul cuiva (nu stiu cit de departe a mers ajutorul in cazul acesta precis) « te vinzi » intr-un anumit fel. Rari sint cei care sa faca ceva cu totul dezinteresat, chiar si atunci cind este vorba de parinti.

Si si eu sint surprinsa de ideea de a discuta ore in sir zilnic cu mama la telefon. (Pai eu nu vorbesc atita nici cu sotul...).
Din cele citeva informatii pe care le dai mi se pare si mie evident ca esti inca foarte dependenta de mama ta.
Si nu-mi dau seama daca in fond doresti sa iesi din starea asta de dependenta emotionala. Fiindca de fapt nu reiese ca ai regreta ca i-ai urmat sfatul pina acum.

Cum s-a mai spus, nu e clar daca este prima discutie in contradictoriu, sau mai precis prima umbra la tablou. Fiindca daca te-au ranit atit de tare cuvintele ei, poate ti-e teama ca sint mai mult decit niste cuvinte spuse la minie. Vreau sa zic, ti-e teama ca ea chiar crede asa.

Iertare? Chiar daca simti ca ti-a gresit, cum spunea cineva, « si ne iarta noua greselile noastre... »

ladyJ spune:

Mi-a disparut mesajul scris ieri...

Fetelor, cele care gasiti nitel exagerata atitudinea Anei, am o intrebare. Doua defapt.

-voi ati citit ca mama Anei ii cere acesteia sa se pieptene cand vine la masa? Ati citit ca Ana a trebuit sa studieze ce a vrut MAMA EI?

Ce parere aveti? Sunt doar doua exemple din ce povesteste Ana.
Taaare mi-ar placea sa va citesc parerile, strict legate de aceste exemple.


Gmmm, m-ai lasat fara replica. Chiar asa, nici parintele nu face ceva dezinteresat pentru copil? Scuze, intrebarea e : chiar asa de rari sunt parintii care fac ceva dezinteresat pentru copiii lor? De unde stii tu asta?

lorelaim spune:

LadyJ - eu cred ca gmmm doreste sa spuna ca sunt oameni care se complac intr-o astfel de relatie de "simbioza" (ceva de genul "o mana spala pe alta si impreuna fata")
Uneori e greu sa fii INDEPENDENT, pe picioarele tale, sa-ti iei viata in propriile maini... Cunosc multe situatii in care parintii ajuta (fiecare dupa puteri) copiii adulti... Si copiii-adulti accepta acest ajutor uneori pentru ca nu pot gasi pe moment alta rezolvare a probl lor, alteori dintr-o anumita comoditate... pentru ca pur-si-simplu le e bine asa...

Eu tre' sa recunosc ca m-am simtit bine in postura de copil si ca nu ma simt inca perfect comfortabil in postura de parinte... Ca parinte am MULT de invatat... ca si copil mi-a fost mult mai usor si mai comfortabil sa iau "totul de-a gata"...

O alta obs - generala - daca parintii se IUBESC si se RESPECTA, si creeaza un mediu armonios si pasnic in familie - fara lupte de dominare (parintii sunt "pe picior de egalitate") - atunci copiii au mult mai multe sanse de-a-si afirma "independenta" intr-un mod politicos/respectuos, de-a fii ascultati si parerile lor luate in considerare. Poti sa spui ce ai de spus in viata gandintu-te totodata "Ce simte cel caruia ma adresez?", "Ce consecinte ar putea avea vorbele/faptele mele?" - adica mai bine zis... ce obtin daca ma "ratoiesc" la mama/tata? nu-i mai bine sa GANDESC inainte de-a deschide gura, nu-i mai bine sa "pun sabia la loc in teaca" inainte de-a "porni la atac"? poti "porni la atac" intr-un mod pasnic, neagresive, aratand ca poti fii "considerate" fata de parintii tai, fata de ceea ce simt ei...

viviana spune:

Ladyj, am sa-ti raspund eu.

Dar, nu o pot face decat raportandu-ma la mine. Si mie mama imi spune sa umblu cu papuci in picioare, sa nu mai port fusta scurta, samd.

Numai ca eu nu traiesc cu ea intr-o relatie de dependenta. Ma uit la ea si-i spun ete, na! Si din ce imi spune mai mult din aia umblu in picioarele goale si cu fuste scurte.
Si daca imi atragea atentia sa ma pieptan inainte de masa, apai imi bagam mana in par si mai rau ma ciufuleam.
Fara vorbe. Doar gesturi.

Adica vreau sa spun ca dupa o varsta, daca nu ti-e teama, trebuie sa-ti iei zborul.
Sa-ti desfaci aripile si sa te desprinzi mai ales daca ai o familie a ta, sot, copil care ar trebui sa devina o prioritate.

Cu facultatea, nu stiu ce sa zic. Mie la 18 ani nu-mi placea nimic concret. Nu aveam niciun talent deosebit. Mi-ar fi placut ca mama sa-si dea cu parerea.
De ce nu a urmat facultatea dorita?

Nu-mi da pace intrebarea: ce s-ar fi intamplat daca Ana nu facea ce spunea mama ei? A incercat vreodata? Sau a fost un copil docil care azi si-a dat seama de dependenta de mama ei si vrea sa faca ceva in privinta asta?
Apoi, mai am o nedumerire: nu cred ca o mama sufocanta, ce traseaza viata copilului, inca din scutece ar fi de acord sa se marite la 21 ani.
In cazul asta a fost.

Imi cer scuze daca nedumeririle mele supara.

La urma urmei nu conteaza cauza suferintei ci intensitatea ei.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

olympia spune:

Viviana, Lorelai, Gmm, o mama careia fiica ii spune "dansa" nu neaparat in fata, ci chiar pe un forum, unde-i anonima si care zice "te-ai nascut ca sa ma omori ( fiindca nu te-ai pieptanat sau mi se pare mie ca nu te-ai pieptanat in sensul pe care-l dau EU, MAMA pieptanatului)" sigur ca nu accepta sa-i zici "ete, na", sa-i ignori parerile, sau culmea, sa ai unele personale. "Le vei avea la casa ta", asa i-a spus Anei, ea s-a maritat ca sa aiba casa ei si dreptul la propriile parei si... iaca nu le are, mama nu i le recunoaste nici acum. Ana desprinde-te tu. Raspunde la telefon dar scuza-te dupa cateva minute ca arzi mancarea sau suna la usa, aduna-ti puterile si fi pur si simplu tu, asa cum simti. Nu stiu daca mama ta va realiza acum sau mai tarziu ca a gresit in multe privinte in relatia cu tine, dar o distanta e necesara integritatii tale.

pisigri spune:

LadyJ, dincolo de "tolocaneala" fireasca a tuturor mamelor, si mie mi se pare ciudat ca a fost necesar sa ii spuna mama sa se pieptene inainte de masa. Doar ca, poate, mi se pare ciudat in alt mod decit tie.

Cum adica a trebuit sa studieze ce a vrut mama ei? Adica daca spunea nu, eu nu fac asta, fac ailalta...ce se intimpla? La vremea aia isi dorea sa faca altceva, concret, in locul facultatii sugerate de mama ei?

Si eu inteleg ce inseamna expresia aia ca nimeni nu face nimic dezinteresat. Si da, cit timp primesti orice gen de ajutor de la oricine, trebuie sa "pay back" cumva, fie si cu sentimentul de obligatie de a-i raspunde la telefon atunci cind nu ai chef. Sintem "indatorati" intr-un fel sau altul tuturor celor cu care avem vreun gen de relatie, chiar si de "colegi de departament la serviciu". Chiar si atunci cind doar te plingi cuiva ca ai avut o shitty day sau ca de dimineata ti s-a stricat autobuzul: facind-o, te "indatorezi" si te "obligi" sa asculti si tu cind i s-o strica si lui autobuzul, chiar daca in momentul ala ai prefera sa faci orice altceva...

Edit: si mai am o nelamurire: de ce ana_radu nu a raspuns la nici una dintre intrebarile care i-au fost puse in vederea crearii unei mai bune imagini asupra relatiei cu mama ei in general si a incidentului relatat, in particular? In fond, daca "speli rufele in public" in fata unor straini, balacarindu-ti mama si lasindu-i pe ceilalti sa o balacareasca, inseamna ca esti destul de curios cum arata din afara situatia si destul de deschis cit sa "dai din casa" si asemenea amanunte. Asta ma face sa cred iar ca scopul a fost "un umar" si "niscai empatie", nu lamurirea unor probleme. Si clar, a fost atins in acest caz....




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

daniela_b spune:

Tocmai.
Ar trebui inteles ca mama Anei nu-i spune sa se pieptene inainte de masa cu aerul firesc de tolocaneala sau cu dulceata vorbelor unei mame excesiv de grijulii.

Mama ei ii transmite permanent ca orice ar face, Ana tot nu se va putea ridica la inaltimea dorintelor sale. Mama Anei este o perfectionista probabil si isi doreste ca fiica ei sa fie la fel. Ar dori sa se uite la Ana ca intr-o oglinda in care sa se regaseasca dar ...Ana o "dezamageste" de fiecare data.

De aici vine drama, fiecare discutie a lor se bazeaza pe jocul asta dureros in care mama isi trimite ghemul de frustrare direct in inima fiicei sale.

Si, da, este posibil sa gresesc ( nu o cunosc pe Ana si nici pe mama ei) dar pina nu aud ce are Ana de zis in legatura cu asta, alteva decit am "citit" eu printre rinduri pina acum, nu pot spune decit ca este incorect sa crezi ca nu exista oameni atit de sensibili incit pot fi doboriti si doar cu citeva cuvinte... bine tintite.

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

ladyJ spune:

Legat de ´´nimeni nu face ceva dezinteresat, nici macar proprii parinti´´ dati-mi voie sa imi para rau de cei care gandesc asa, sau cei carora li s-a confirmat in vreun fel asta.
Trebuie sa fie foarte greu sa iei orice gest al parintelui tau ca o viitoare datorie fata de acesta.

Lorelaim, una e sa accepti ajutorul parintilor tai si sa te simti confortabil cand il primesti(orice ajutor ne bucura, pana la urma) si alta e sa te simti dator, sa ti se induca starea asta si mai tarziu, cand tu NU POTI, NU STII ajuta,dintr-un milion de motive, sa te trezesti complesit de sentimente de vinovatie declansate de parintele care asteapta recunoastere si sacrificiu.Asta nu este o relatie frumoasa, este o relatie care face victime.
Nu confundati, sunt lucruri distincte.
Este foarte urat si dureros cand un parinte incepe sa reproseze.



Sa ne intoarcem la Ana, vad ca cea mai mare problema a vostra este curiozitatea asta copilareasca : ´´ce s-ar fi intamplat daca Ana nu isi asculta mama´´.
Uitati ca Ana NU PUTEA SA NU O ASCULTE. De ce nu putea? pentru ca Ana ne spune, citat aproximativ,: ´´credeam ca asta e BINE, sa iti asculti parintii, ca ei stiu mai bine, sa faci ce vor ei´´
Si Ana, in ciuda a ceea ce-si dorea, a trait viata mamei ei nu pe a ei.
Doar ca desigur, Ana a crescut si toate intrebarile fara raspuns, toate indoielile, toata nevoia de acceptare si iubire rabufneste, da in clocot, iese la suprafata. Si Ana se trezeste raspunzandu-i mamei ei, adica nu se mai supune complet,dar nici nu se intoarce de tot impotriva mamei, ci incearca un dialog.
Asta nu ii este pe plac mamei ei , asa ca mama ei incepe sa o acuze ´´te-ai nascut ca sa ma OMORI´´.
In ciuda faptului ca Ana a facut tot timpul ce a dorit mama ei, mama , la cel mai mic semn de impotrivire, sustine ca Ana ii face viata grea, o ´´omoara´´. Adica calaul se transforma in victima.Ana este invadata de sentimente de VINA.

Ana a afirmat ca si-ar fi dorit ca cineva(mama) sa o iubeasca, sa o inteleaga, sa o accepte, sa o mangaie. Trist, nu? Ea nu a avut parte de asa ceva.
Si acum, timida,nehotarata, fara incredere in ea, deschide un subiect cu date vagi si putine, iar unii tot pe ea o acuza, ca vezi doamne, nu da detalii clare.
Ana nu poate da detalii clare pentru ca nu e pregatita sa sape atat de adanc, desi ceea ce a scris pana acum este cat se poate de clar. Voi nu sesizati durerea?

Pisigri, tu acuzi participantele la discutie ca scriu subiectiv, din prisma a ceea ce li s-a intamplat lor. Asa-i, dar si tu esti o participanta la discutie, nu uita.
Si din toate mesajele, tu esti cea care da exemple personale de comparatie, tu nu poti iesi deloc din ´´ceea ce ti s-a intamplat tie´´ si crezi ca experienta si trairile tale sunt universale, musai asa trebuie sa fie si la altii. Nu este asa.
Te-au suparat pe AP, te-ai suparat pe psihologie. Consideri ca se face abuz de cuvantul abuz.De ce tresari asa cand auzi cuvintul abuz?

Te deranjeaza, citez, ´´spalatul rufelor in public´´ si ´´balacarirea mamei´´ dar tot tu ii ceri Anei sa dea detalii.

pisigri spune:

Daniela_b, altceva am vrut sa spun cind am pomenit de ciudatenia sfatului de a se pieptana dat unei femei de 35 de ani.
Oricum si mie, ca si lui simplyana, imi e f neclar ce masa era asta si ce inseamna pieptanat: trecerea periei prin par? prinderea lui in coc? mersul la coafor?

Pai LadyJ, eu (da, iarasi eu..)le sint recunoscatoare parintilor mei. Si am acelasi sentiment de recunostinta fata de sute de oameni ale caror vieti s-au intersectat intr-un moment sau altul cu viata mea. Mi se pare un sentiment frumos si le multumesc alor mei ca m-au invatat ca e bine sa ajuti si un strain, daramite pe cineva care te-a ajutat cindva. Vad ca opus al recunostintei egoismul si nerecunostinta, si da, exista o anumita doza de nerecunostinta in a vorbi astfel despre parintii tai pe un forum, in fata unor straini; mereu am zis ca ajutorul de specialitate se cauta la specialist.

Si nu mai incerca sa transformi discutia despre Ana si Mama ei intr-o discutie despre mine si mama mea. Motivul pentru care aduc in discutie exemplul personal este ca sa arat ca lucrurile se pot interpreta si altfel, ca situatia in care se afla Ana (apropos, CARE e pina la urma situatia in care se afla Ana??) i se datoreaza SI ei.
Nu sint suparata pe AP, din contra, am spus ca l-am aplicat (inconstient cit a fost Ilinca mica, pt ca atunci era simplu) si vreau sa il aplic (de asta citesc si invat pe tema asta) pentru ca mi se pare un curent sanatos in educatie; nu stiu de unde ai dedus tu ca as fi anti-AP.
Da, sint impotriva "excesului de abuz".
Detaliile le cer pentru ca, dupa cum am spus deja, daca te apuci sa speli rufe in public si ceri alte opinii, corect este sa ceri opinii din partea unor persoane care cunosc situatia in intregul ei. Daca ceri doar compatimire...

Desi asa de "dresata" si "abuzata psihic" sa faca numa si numa ce zice mamaica, Ana pare sa fi fost destul de independenta incit sa se marite la 21 de ani; iar modul in care vorbeste despre asta ma face sa cred ca nu e tocmai multumita de alegerea pe care a facut-o.Ba inteleg, din cum a prezentat ea "povestea vietii ei" ca la facultate a dat dupa ce s-a casatorit, deci cind de acum ar fi trebuit sa aiba maturitatea de a decide ea, sau ea impreuna cu sotul.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)