Fiica vs. Mama

Buna ziua dragii mei,

Sunt suparata si indurerata in acelesi timp de faptul ca uneori mamele gresesc flagrant, iar noi ca niste copii ascultatori urmam sfaturile lor.
Am sa va povestesc un pic din viata mea pentru a va da seama de ce sunt asa de disperata, confuza ...distrusa.
Ca toate mamele si a mea mi-a dat sfaturi si mai tot timpul am asculta-o(chiar in ceea mai mare parte).
In concluzie unde am ajuns: m-am casatorit la 21 de ani,fiindca tot ce doream sa fac mi se spunea o sa faci cand o sa fi la casa ta, o sa te imbarci cum vrei tu cand o sa fi maritata ....apoi am dat la facultatea care a vrut dansa, fara a ma intreba daca ma atrage intr-un fel acest domeniu si lucrurile au continuat asa pana acum cateva zile cad mi-am spus si eu punctul de vedere.....
Ce credeti ca s-a intamplat si mi-a reposat ca sunt o rea , ca prin faptul ca am mi-am expus punctul meu de vedere ...< m-am nascut ca sa o omor.... >,ca nu sunt inteleapta si ca nu am devenit ce si-a dorit ea pentru mine.
Ce pot sa mai fac in condtiile astea ?? sa o iert si sa trec cu vederea ca si cum nu s-a intamplat nimic si sa reluam convorbirile telefonice zilnice de ore in sir ?
Mi-a daramat toate principiile de viata, echilibrul si totul imi este dat peste cap. Am considerat ca asa trebuie sa procedezi sa iti asculti parintii si sa-i urmezi intr-un totul. Cel m-ai dureros pentru mine este faptul ca o mama a putut sa spuna astfel de cuvinte despre propriul copil.

Sper ca dupa aceasta furtuna sa incep o viata noua .

roxy spune:

buna, am inteles caesti casatorita , dar esti si pe picioarele tale sau depinzi de mama ta?
Intreb asta pentru ca ce scriu mai departe se poate daca esti independenta de mama ta.Daca da este bine, chiar indicat acum in aceste condiii sa pui o mica distanta macar de oridnul zilelor daca nu poti mai mult prin care sa-i arati clar ca te-a ranit prin ceea ce a spus.Poate a spus ca o rabufnire la nervi, de multe ori mi s-a intamplat sa spun ceva cand eram nervoasa, lucru pe care nu-l credeam cu adevarat dar care atunci la nervi mi se parea ca trebuie asa spus.
Ar fi bine dupa parerea mea sa nu mai tii convorbirile zilnice , pentru ca daca acoperi acum , si mergi inainte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, aceste lucruri vor rabufni cand te astepti mai putin sau pot sa faca prapastia dintre voi de netrecut.Lasa putin timp sa meditati amandoua , spune-i ca esti la casa ta si daca nu ai iesit ceea ce a vrut ea iti pare rau dar tu ai drumul tau in viata, ai o viata a ta, si ea nu traieste prin tine.Multe mame cauta sa impuna copilului ceea ce ele nu au putut sa faca, asa avand si ele ceea ce nu au reusit singure.Unele au vrut sa faca o facultate dar neputand impun copilului sa o urmeze chiar daca el vrea altceva, altele au vrut altceva si tot asa, daca intelegi ce vreau sa zic.
Sper doar ca sa va impacati si acele cuvinte sa fie doar spuse la nervi si nu ceea ce crede mama ta cu adevarat ca ar fi pacat.

Alizee spune:

Din punctul meu de vedere, ai perceput intr-un mod exagerat vorbele mamei tale. Si asta, fiindca pana acum, nu i-ai iesit din cuvant, deci nu ai primit reprosuri.
Nu-ti fie teama sa iti traiesti viata asa cum vrei. Nu esti datoare parintilor tai cu nimic. Tu ai venit pe aceasta lume deoarece asa a vrut Dumnezeu, nu ca sa fii o jucarie in mana mamei tale.
Esti adult, casatorita, pe viitor poate vei avea un copil sau mai multi, datoria ta este fata de tine si de sotul tau; el reprezinta familia ta. Dar daca tu crezi ca mama ta are o importanta mai mare decat sotul tau, este alegerea ta.
Ne iubim parintii, dar asta nu inseamna ca ii lasam sa ne conduca viata pana la absurd.
Ai ajuns la maturitate, raporteaza-te la mama ta, gandind astfel.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

CorinaDani spune:

buna,

in primul rand ne-ai spus extrem de putine lucruri despre familia ta, daca ai sau nu frati/surori, daca tatal tau se implica, etc.

in al doilea rand ar trebui sa ne spui exact contextul discutiei pe care ai avut-o cu mama ta, ce i-ai spus sau de la ce a pornit totul.

nu te mai framanta atata, replicile mamei tale sunt ca un sablon, apartin unei anumite generatii si mentalitati, vrea sa te tina o vesnicie sub controlul ei si sa nu-i iesi din cuvant. si-a facut probabil o mie de planuri in legatura cu tine, sa ajungi cine stie ce savant sau sa te mariti cu un miliardar, dar iata ca asteptarile ei nerealiste s-au ruinat in fata realitatii. asta esti tu, un om cu calitati si defecte, nu trebuie sa te simti vinovata ca nu ai confirmat asteptarile mamei tale, nu esti o plastilina in mainile ei, sa te modeleze cum vrea si apoi sa nu te misti din locul in care te-a pus. zi mersi ca esti casatorita si ai zburat din cuibul parintesc, daca ati fi locuit in aceeasi casa, era vai si amar de viata ta si a sotului tau...

in al treilea rand nu ne-ai spus mai nimic despre sotul tau, cu ce te ocupi acum, daca te intelegi bine cu familia sotului, daca aveti o situatie materiala decenta, astfel incat grijile de zi cu zi sa nu va afecteze relatia de cuplu...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

kariguld spune:

citeste pe la subiectul copilul captiv. vei intelege multe aspecte din relatiile mama-fiica.

nu e greu, trebuie doar sa te adaptezi sa-ti traiesti propria viata si sa faci ce consideri tu ca trebuie facut. asteptarile mamei tale, sunt doar ale ei. ea incearca sa-ti induca o stare de vina ptr neimplinirile ei. si nu are rost sa te lansezi in explicatii si para explicatii.

eu am facut ce-am vrut cu viata mea. cam pe la 16 ani am inceput sa hotaresc ptr mine, chiar daca de multe ori mergeam contra curentului. mi-am asumat hotararile si nu-mi pare rau. sigur ca am facut si greseli, dar din ele am invatat si m-am maturizat. la 19 ani si ceva am plecat de acasa, departe. mama nu a fost de acord, ma si vedea probabil pe cai ratacitoare. acolo departe era bunica, care era exact opusul mamei. ma incurajat sa-mi caut drumul, sa fac ce cred eu, ce doresc eu, sa nu ma las influentata daca nu mi se potriveste sfatul dat. sa fiu eu insumi, oricand si in orice situatie.

acuma, asta fac si eu cu copii mei. ii incurajez sa-si caute propriul drum si sa ia hotarari conform dorintelor si viselor pe care le au. deja isi planifica unde sa calatoreasca la 18 ani. desi mai este pana atunci.

a, inca una. acum vre-un an fiica mea imi spunea ca ea vrea sa faca copii la tinerete, sa nu aibe copii ei mama batrana ca mine si ca la fix 18 ani vrea sa aibe un copil. ok dulceata, daca tu asa doresti . nu am incercat sa o conving ca e gresit, cand prindeam ocazia ii spuneam ce responsabilitate inseamna un copil. o fi el dragut si scump cand te uiti la el, dar cand il ai 24 din 25 de ore....se schimba foaia. si cand trebuie sa-i cumperi pampersi si haine si sa mergi la medic si sa fi responsabil ptr tot ce tine de el....
incet, a renuntat la idee. e destul de isteata si previzibila, vad ca nu se angajeaza in responsabilitati prea mari. isi cunoaste limitele varstei.



*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

n/a spune:

nu e bine sa te certi cu mama ta. E foarte gresit. Mama ta nu vrea decat binele pentru tine si chiar daca e foate controlatoare este asa pentru ca isi doreste pentru tine sa mergi pe planul ei astfel incat viata ta sa fie cat mai buna. daca doresti sa urmezi alt plan nu trebuie sa te razboiesti cu ea, trebuie doar sa faci ceea ce vrei si sa-i aduci la cunostinta fara sa incerci sa o faci sa fie de acord cu deciziile luate de tine, pentru ca oricum nu va fi de acord cu tine atat cat tu ii arati ca faci altfel si te abati de la planul facut de ea pentru tine probabil de cand erai tu mica. Eu cand am considerat ca tre sa fac ca mine asta am facut si basta. I-am adus doar la cunostinta ce am hotarat sau direct ce am facut si punct. Certurile si cuvintele urate nu se mai iau inapoi si slutesc sufletul.

ana_radu spune:

Va multumesc mult pentru sfaturi. Sunt inscrisa de mult pe acest forum desi poate nu am fost foarte activa dar am gasit intotdeauna aici oameni calzi, cu sfaturi bune si care mi-au intarit trairile mele.
Eu sunt casatorita de 13 ani si am o fetita de aproape 8 ani ...este clar ca nu procedez la fel ca mama mea in legatura cu cresterea copilului. Cu sotul ma inteleg bine,avem o situatie destul de buna, am realizat multe impreuna, de la un apartament confort II cu doua camere am construit o casa si avem fiecare masina lui .Eu incerc sa fiu cat mai perfecta pt. toti care ma inconjoara, adica ma duc la serviciu, vina casa ma ocup de copil cu lectiile si fac tot ce trebuie facut in casa. In weekend ma duc la master (asta fiind tot o dorinta a mamei )dar macar domeniul a fost ales de mine adica la speciacizarea psihologie resurse umane. Mai am si un frate mai mare cu 4 ani dar este idolizat de maica-mea,asa de mult astfel incat a trecut prin diverse relatii si a ajuns la varsta de 38 de ani necasatorit si fara copii. Mie mi-a ajuns la urechi mai demult ca nu am fost dorita sa vin pe lume dar a insistat tatal meu foarte mult ... nu am luat in seama. Tatal meu este o victima care mi-a spus ca daca ar fi incercat sa ii spuna ca nu are dreptate sau ca nu-i coret cum gandeste i-as fi gasit de mult omorati in casa. Iar discutia a inceput daca va vine sa credeti de la faptul ca nu m-am pieptanat cand am venit la masa desi asta facusem inainte de a veni la masa si o facusem special ca imi atrasase atentia. De ce sa nu recunosc ca m-au ajutat si ei cu ce au putut. sunt cadre didactice si va dati seama ca nu au avut niste salarii mari. Offff, cam asta este ....

maru spune:

noideea, tu ai uitat de mama ta? de luptele ce le dadeai cu ea?

ladyJ spune:

Noideea, vorbesti si tu..ca sa nu taci.
Va rog eu, mai lasati ´´bunatatea´´ asta, hai sa fim blanzi si buni cu toti cei care ne slutzesc sufletul, hai sa intelegem, hai sa nu judecam, hai sa inghitim toate rahaturile pe care ni le servesc ceilalti, fie ei familie sau nu.

Nu merge asa!


Si ba da, e super bine sa te certi. E mega bine sa urli, sa tipi, sa fii furios, sa-ti LASI DUREREA SI SENTIMENTELE SA IASA.Ca daca nu, risti sa te sufoci de atata apasare interioara si sa explodezi acolo unde nu e cazul.

Alizee spune:

ana_radu, ti-am trimis pm.


A fost alegerea parintilor sa te ajute financiar; ma indoiesc ca le-ai impus tu. Dar asta nu inseamna ca ii esti datoare mamei tale cu propriul tau suflet.
Probabil, ca nu ii acorzi atata atentie pe cat si-ar dori, de a inceput reprosurile si cearta tocmai la masa. Iar motivul, este de fapt, un pretext.
Nu mai suferi din cauza nemultumirilor ei inchipuite. Sustine-ti punctele de vedere, atunci cand stii ca ai dreptate. Are putere asupra ta, fiindca tu ii dai putere.





allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

pisigri spune:

Mai, eu n-o sa inteleg veci pururi o chestie.
Parintii-s buni cind ne ajuta dpdv financiar, cind stau cu nepotii ca sa putem merge la serviciu si la nunti/botezuri/inmormintari (si ne scapa de cheltuiala si ingrijorarea legate de o bona), cind ne dau sfaturi bune si ne mingiie pe cap.
Dar deodata devin cei mai mari dusmani, care ne "slutesc sufletul" si ne intra cu bocancii in suflet, daca ne critica in vreun fel.
Iaca, nici asa nu merge si nu e corect.

Si mai vad ca abuzul a devenit tare la moda. Brusc, expresia " eu te-am facut eu te omor" devine un mare abuz, care ne tareaza pe viata, desi la vremea la care am auzit-o nu am dat doi bani pe ea si am spus cu atitudinea adolescentului " iar vorbeste mama in clisee" (A se observa ca nu aduc in discutie cazurile grave de abuz fizic sau psihic).

ana_radu, sa-ti spun cum vad eu lucrurile: ai fost un copil docil, care s-a supus mereu dorintelor si pretentiilor mamei. Iar ea s-o obisnuit asa. Si deodata tu vii si ii spui ca tu de fapt nu ai vrut nimic din ceea ce a vrut ea pentru tine: nu ai vrut facultatea aia (de pe urma careia iti cistigi totusi piinea banuiesc), te-ai maritat doar ca sa scapi de ea samd. Ea cum sa se simta, cind o faci unica responsabila si vinovata de tot ceea ce nu iti place tie la viata ta de azi?
Ma pun pe mine in locul ei (si al mamei mele, care a fost si ea destul de stricta cu noi, si ar fi si azi daca am lasa-o, dar noi ne-am cistigat independenta treptat, nu ne-am razvratit deodata si neasteptat, si mai ales am facut-o la virsta la care era de asteptat de la noi, in adolescenta...) si ma gindesc ca si eu vreau ce e mai bun pentru fiica-mea, ca eu cu mintea mea cu 28 de ani mai coapta decit a ei pot sa "vad" situatii de viata cu alti ochi, ca poate si eu ii voi face recomandari si ii voi da sfaturi in care voi crede cu toata inima; si ea ma va asculta mereu; si deodata, dupa nu stiu citi ani, imi va spune ca i-am nenorocit viata, si asta intr-o discutie pornind de la ...coafura. Ar fi devastator.

Acorda-i si ei circumstante atenuante. Eu sper ca dupa ce va trece furtuna, sa incepi o viata noua, din care sa faca si ea parte...daca singurele ei defecte sint cele de care ne-ai spus




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)