terapie in strainatate, nu in limba materna

Ma confrunt cu o situatie dificila. Exista posibilitatea sa ma stabilesc de tot in strainatate, cu un job bine platit, dar ezit in primul rand pentru ca am inceput o terapie, de un an, si lucrurile nu au evoluat asa de mult precum voiam. Simt ca inca mai am nevoie sa vorbesc si aici nu o s-o pot face in limba materna, in cazul in care as gasi o terapeuta cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda. Plec la Luxembourg, nu imi place locul, oamenii nu imi par a fi caldurosi, cel putin nu localnicii, si ma intreb de ce mi e asa de greu sa ma decid. Pe de alta parte, e o decizie importanta, emigrarea, si la toate astea se mai adauga si nevoia mea de a vorbi cu cineva o ora in terapie despre problemele mele, in romana. Nu exista prieteni cu care as putea discuta, ca un inlocuitor. Prietena mea care sta tot aici imi spune sa nu imi revars asupra ei nemultumirile pentru ca o deprim si pe ea. Si are dreptate, Deci, credeti in terapia intr-o limba straina ? Eu nu, dar poate ma insel.

Mindy spune:

eu cred in terapia in alta limba. intr-o limba straina in care esti tu foarte confortabila.
dar mi-ar placea sa am un terapeut care se intereseaza cat de cat sa afle despre cultura romaneasca sau cel putin cea est-europeana, sa inteleaga problemele de emigrare.

e nasol ca prietena ta zice ca se deprima cand ii spui nemultumurile. o prietena daca e intr-adevar prietena trebuie sa te asculte la necaz si sa te incurajeze. incurajarea si ajutorul sa fie reciproc.

columbiana spune:

eu am inceput anul trecut cu un terapeut local; l-am ales intentionat ( in prima sedinta el m-a intrebat daca sunt confortabila sau prefer sa-mi recomande un roman, am refuzat) pentru ca odata cu terapia, ma ajuta la `imersiunea` in societatea in care traiesc (desi ma consider mult mai integrata decit multi imigranti prin job/scoala/prieteni dupa opt ani aici), cautindu-mi cuvintele pentru subiectele extrem de sensibile si intime de dezbatut imi imbunatatesc vocabularul si imi corectez pronuntia cu accent local;
lucrind cu el, prin el, ai sa-i intelegi mai bine pe cei in mijlocul carora vei trai, si asta iti va usura mult viata, el iti va da un feedback tot timpul in legatura cu evolutia ta pe planul integrarii; odata imigrant ai putine optiuni: te modelezi, incerci sa te adaptezi, ramii nefericit, la marginea societatii suspinind dupa trecut sau te intorci.
editez sa mai spun ca de obicei sunt si mai profesionisti, si relatia este extrem de profesionala (a nu se intelege ca caracterizez romanii ne-profesionisti, dar nu pot uita o emisiune tv de acum citeva luni(nu-mi amintesc subiectul dar a fost dezbatut pe aici) in care o madama psy si-a dat rau in petec pe micul ecran;




http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

accept92 spune:

Poate o sa spun o tapenie, dar am ajuns odata pe un site al unei tipe de la noi care facea sedinte prin skype. Daca te simti ok cu terapeutul de acum poate ai putea continua cu el asa.

rrox3 spune:

Montelimar Daca cunosti suficient de bine acea limba straina incat poti lucra in ea, eu cred ca e suficient. Cuvintele sunt doar o mica parte din comunicare, restul de vreo 90% e paraverbala si nonverbala, iar astea sunt cam aceleasi in Europa.
Nu o sa fie o problema daca nu-ti gasesti un cuvant odata sau daca rogi terapeutul sa repete ce a spus. Mult mai importanta e partea emotionala, care nu tine de limba vorbita.
Nu-ti face griji.

psiholog2002 spune:

Daca cunosti tu foarte bine limba nu vad ce probleme ai putea intampina

psiholog2002 spune:

si eu de curand mi-am facut messenger dar aceste sedinte nu se compara cu cele facute in cabinet,contactul vizual ,faptul ca pacinetul stie ca in aceea camera este cineva sa-l asculta este altceva
Consilierea on line ajuta dar nu are rezultatele unei consilieri la cabinet

montelimar spune:

Ma bucur sa vad ca sunt persoane care isi pot exprima sentimentele tot atat de bine intr-o limba straina ca in limba romana, dar pentru mine nu e acelasi lucru. Cum nu e acelasi lucru sa spui te iubesc sau sa injuri intr-o limba straina. Pur si simplu cuvintele nu au aceeasi greutate si e foarte probabil ca lucrurile pe care le-as marturisi in cabinet sa nu aiba acelasi efect de eliberare. Cunosc destul de bine limba engleza si franceza, dar nu ma folosesc de ele in registru afectiv,nu am prieteni straini, de ex, sunt pur si simplu limbi de lucru. Cateodata mi se intampla inca sa imi caut cuvintele, pentru ca m-am mutat de curand in strainatate si pana acum au fost limbi pasive, nu active, dar sunt convinsa ca si daca o sa ma pot exprima suta la suta fluent, tot nu o sa simt ca ma pot 'elibera' prin cuvinte. Eu nu sunt genul de persoana care sa vorbeasca de ex, franceza, fara sa incerce sa imite cat mai bine accentul frantuzesc, mi s-a spus chiar ca vorbesc franceza ca o prezentatoare de la Tv, si cred ca asta se referea la intonatie. Si e cumva normal, ptr ca am invatat totusi franceza mai mult ascultand TV5.Ideea e ca nu am impresia de autenticitate cand vorbesc o limba straina, poate sunt eu mai pretentioasa sau mai sensibila la nuantele astea, sau poate despic prea mult firul in patru. Din pacate aici unde stau nu am gasit terapeuti in romana si prin internet si skype nu cred ca terapie are aceeasi eficienta.

columbiana spune:

Montelimar, indraznesc sa spun ca e vorba de preconceptii, pe care le regasesc si-n prima si-n ultima ta postare, legate de limba straina; depinde de doresti tu de la tara de imigratie, sa ramii acolo si sa-si construiesti viata local, sau sa stai doar temporar pentru job si sa revii in Romania;
daca vei decide sa ramii in tara de adoptie, treptat si perceptia asupra limbii se va schimba; multe din prejudecatile mele, principiile, ideile gen nu se poate asta/ailalta legat de tara de adoptie si cultura ei s-au intors invers, s-au schimbat radical in timp, evoluind;
ia o pauza cu terapie, si intr-o zi vei fi pregatita s-o faci si in alta limba, tot asa cum asculti un cintec, vizionezi un film/spectacol in limba respectiva, si emotiile si trairile tale vor veni de la sine exprimate in franceza/engleza;
Eu n-as fi putut niciodata impartasi unei amice, nici chiar sotului sau cuiva drag din familie (roman sau nu) ceea ce se intimpla in terapie, trairi, sentimente, amintiri atit de personale si intime; tocmai faptul ca cel din fatza mea e profesional, ca ma protejeaza statutul si discretia lui, ma face sa ma pot elibera de scheletele din dulap....



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

montelimar spune:

Nu cred ca e vorba de o preconceptie, ci de o diferenta de perceptie, a mea fata de majoritatea celor exprimate aici. E vorba de felul cum se simte fiecare in raport cu limba pe care o vorbeste, unii sunt mai atasati de ea, altii reusesc sa se adapteze. Poate o sa reusesc totusi sa fac alte forme de terapie - mai putin bazate pe cuvant, centrate mai mult pe modul nonverbal de comunicare. Pana la urma, mesajul pe care il transmitem verbal are mai putina semnificatie decat ceea ce transmitem non verbal, prin felul de a zambi, de a-l privi pe celalalt etc

mcoca spune:

Eu cred ca ar trebui sa incerci . Poate la inceput nu o sa fii foarte in largul tau, dar daca ai incredere in persoana din fata ta, totul poate sa fie ok.


Vicky si Printzesone