Recuperarea dupa infidelitate

BalMascat spune:

Recunosc ca nu ma pricep prea mult, dar ce ai fi vrut sa-ti spuna? mi-a placut asa de mult si am simtit ca traiesc dupa atatia ani de zile, ca la prima ocazia....fac din nou?
pare suspect cand iti spune exact ce ai vrea tu sa auzi.
nu zic ca i-a fost usor, dar mi se pare ca ii justifici prea mult faptele. si nu cred ca asta e ce ar trebui sa faci tu. sau justifandu-le, le accepti mai usor? habar n-am. ce vreau sa spun este ca niciodata nimeni nu va spune ca va face din nou. sau ca s-a simtit bine si inca se mai gandeste la ce a fost.

saskia spune:

Iti dau dreptate, totusi nu toti oamenii gandesc dupa aceleasi reguli. Eu daca el m-ar fi chestionat in fiecare zi, sau hai sa zic o data pe saptamana/luna despre "ceea ce a fost" cred ca imi luam campii :). Adica eu sunt de principiul ori gata o iei de la inceput, fara readucerea in discutie a "ceea ce a fost" si mergi mai departe, ori nu poti si mai bine pui punct.

Cat despre a recunoaste tot, tot, tot, ma indoiesc ca poate spune cineva tot adevarul ala 100% (si oricum nu poti intra in sufletul omului sa stii daca te minte sau nu) deci se merge pe prezumtia ca ok, vorbim si aflu ceva (dar aici depinde de fiecare cat vrea sa spuna sau nu).

larissa_79 spune:

mai...teoria ca teorie. depinde din ce unghi privesti. inselatul nu se va simti iubit daca afla ca celalalt a gresit indiferent cat de mult ar iubi cel ce a inselat. nu cred ca simte si gata. si atunci...e important numai ce simtim noi sau e important si cum percepe celalalt ceea ce simtim noi?

eu nu stiu cum e in realitate. doar imi imaginez. de exemplu acum...stiu ca sotul meu ma iubeste...simt asta nu doar pentru ca spune. dar, daca as afla maine ca a gresit nu ar mai putea sa ma convinga ever ca ma iubeste. sunt oameni care pot asta?! sau daca el zice ca ma iubeste ce folos daca nu ma iubeste cum vreau eu sa ma iubeasca nu?
asa ca iubirea pentru el din punctul meu de vedere nu e ceea ce simt eu ci ceea ce ajunge la el de la mine. daca la el nu ajunge nimic iubesc degeaba. nu ajuta pe nimeni.
Xio, femeile nu confunda sexul cu iubirea doar ca dupa greseala nu cred ca mai simt ca vine iubire din partea celuilalt. Pur si simplu e vorba de simtire nu de rational. Nu simti ca te iubeste si gata, chiar daca si eu ca si tine cred ca poti iubi un om si sa il inseli din greseala. Nu uitati ca sunt barbati care isi plesnesc sotiile (din greseala) si a doua zi declara ca le adora. Si probabil ca le adora...doar ca le mai lovesc din cand in cand Putem zice prin analogie ce are a face dragostea cu plesneala nu?

Si ca sa fiu on topic, din punctul meu de vedere, daca un barbat ma inseala, poate sa se duca cu tot cu dragostea lui mare pentru mine unde vrea el. Atat ca nu ma mai intereseaza. Cand sunt copii la mijloc probabil ca si Ilia m-as gandit de mai multe ori pentru ei...si clar as incerca ceva pentru ei. Femeia din mine ar muri pentru totdeauna pentru el insa...asa cred cel putin. Dar luati ce zic doar din teorie ca stiu ca de multe ori cand ti se intampla mai lasi din idealism. Momentan insa nu pot sa vad altfel si ca atare nu pot sa zic altfel.

Larisa mamica de Nectarie (22 iulie 2010) si Alexia (13 iulie 2006)

http://picasaweb.google.com/roparo/CopiiNectarieLuna5#

delhope spune:

Ilia, fiind noua pe acest forum, nu stiu povestea casniciei tale, mai precis definita perioadei de chin despre care vorbesti.
Simt, totusi, nevoia sa impartasesc si eu experienta prin care trec, chiar daca deocamdata nu stiu deznodamantul final...
Ei bine, pe 3 ianuarie, sotul meu m-a anuntat ca nu ma mai iubeste si ca vrea sa plece...asta dupa mai putin de 3 ani de casnicie...si 11 de relatie...Noi am crescut, practic, impreuna si a fostv ingrozitor de greu sa il aud spunand ca nu ma mai iubeste. In fine...am negociat..am decis sa mai incercam, sa incerc sa-l recuceresc...pana cand, in 9 ianuarie am aflat ca sunt insarcinata. Am decis fara dubii ca voi tine sarcina daca se dezvolta cum trebuie, iar momentan sunt in pragul de a depasi 12 saptamani. Intr-un final, el a decis ca trebuie sa isi ia o pauza ca sa isi clarifice sentimentele si a plecat-initial intr-un concediu, dupa care s-a mutat in chirie.
Pentru ca nu puteam intelege motivul din spatele deciziei si am simtit ca este mai mult decat atat, astazi am decis sa-l urmaresc. Dupa ce am aflat unde sta, m-am dus sa ma conving despre ce este vorba. Surpriza! L-am prins in tandreturi cu alta...l-am sunat sa-mi deschida usa, insa intre timp aia plecase (nu inteleg exact cum si pe unde, dar nici nu mai conteaza). M-am manifestat foarte zgomotos, l-am plesnit de cateva ori si i-am spus cam tot ce am simtit in acel moment...tradare, minciuna, lipsa de integritate din parte lui, egoism etc...Daca initial a incercat sa ascunda situatia si sa nege ca ar fi fost cineva, intr-un final a recunoscut ca este vorba despre o colega de munca din alt oras, cu care s-a intalnit acum pentru a-si clarifica situatia si sentimentele...Bineinteles ca ea avea haine la el in dormitor, desi el sustine ca ea a dormit acolo in noaptea precedenta, desi nu s-a intamplat nimic...Sustine ca nu s-a culcat cu ea, ci ca este vorba despre o persoana cu care el vorbeste si tine legatura de ceva vreme incoace...dar ca nu s-a culcat cu ea. Mai spune ca este nehotarat si ca trebuie sa se decida daca se intoarce acasa sau nu, sa isi clarifice sentimentele.
Ei bine, situatia ma doare atat de tare in acest moment, incat chiar nu stiu ce sa fac...nu imi pot sterge din minte imaginea lui cu ea, nu cred ca il voi putea ierta vreodata, iar despre incredere...nici nu poate fi vorba.
Nu stiu daca cineva de pe acest forum a trecut prin experiente similare...m-ar ajuta sa stiu insa si alte situatii / pareri care poate mi-ar da un raspuns...sau macar de inteles ca nu sunt singura care trece prin asa ceva. Nu mai dorm, nu mai mananc cum trebuie si este limpede ca la un moment dat, acest regim de viata imi poate afecta sarcina...
Orice idee, sfat, situatie similara (si poate un happy end:)) m-ar putea ajuta.

Merci,
D

c_codruta spune:

contacteaza-ma pe pm...avem multe de vorbit

Bedrosmart spune:

Am citit mai demult topicul asta si m-am tot gandit cand si cum ierti totul intr-o relatie (chiar daca poate nu uiti) si cand spui" eu peste asta nu pot sa trec", uneori pentru chestiuni mai putin grave decat inselatul.

Cred ca raspunsul nu sta in cat de mult iubeste cel care a inselat si s-a intors in "sanul familiei", ci in cat de mult il iubesc eu pe respectivul.

Au fost in viata mea barbati pe care nu i-am putut ierta pentru nimic in lume, pentru o minciunica de doi bani sau pentru stiu eu ce gest mitocanesc sau vorba aruncata in vant, iar altii (2 la numar ) pe care i-am iertat mereu si definitiv, indiferent cat si cum mi-au gresit, desi au gresit enorm fata de mine si din cauza carora am si suferit foarte mult.

Pentru ca masura cu care i-am masurat a fost diferita si iertarea mea a fost cu atat mai mare cu cat am iubit mai mult.

Iubirea este, cu adevarat, neconditionata si n-are nicio legatura cu marimea dragostei celuilalt. Cand iubesti pe cineva cu adevarat (asa cum, de exemplu, iti iubesti copilul), ierti orice si oricat de mult te-a ranit, te-a inselat, te-a pacalit. Poate nu mai ai incredere totala, poate te detasezi, dar de iertat eu zic ca ierti, daca iubesti. Eu insa consider ca iubirea asta neconditionata si iertatoare poate avea mult mai multe forme decat strict dragostea romantica. Poti sa-ti iubesti neconditionat si copilul, si bunica si o prietena, dar si partenerul de viata.

Asa ca, draga Ilia, raspunsul la intrebarea ta cred ca numai in inima ta il vei gasi. Daca iti iubesti partenerul cu adevarat, daca intre voi exista o legatura adevarata (in asta intrand si copiii, amintirile si tot ceea ce va leaga pe voi doi) la un moment vei uita si lucrurile vor reveni la normal, ba poate chiar se vor imbunatati (pentru ca, asa cum spui chiar tu, el isi ispaseste pedeapsa si regreta ce a facut). Daca nu-l iubesti, vei ajunge sa-l urasti, sa-l dispretuiesti si probabil viata va deveni insuportabila. Unii isi continua relatia chiar si atunci, cu scopul declarat de a se rani incontinuu unul pe altul, cu adevarat pana la moarte.

Un sfat, pentru toata lumea: nu puneti niciodata intrebari al caror raspuns ar putea sa va raneasca. N-are rost si nu foloseste nimanui. Mai ales ca si daca primesti raspunsul pe care ti l-ai dorit, nu vei sti niciodata daca a fost sincer sau nu.

B.

marius spune:

Eu vad un pic altfel. Uneori cred ca as putea trece (traversa) peste un accident (incident), ar fi neplacut, poate umilitor, poate dureros, poate...poate.... insa fiind un incident(accident) it happen's cum s-ar zice. Poate fi oricine, oriunde, oricum.
Insa daca este o chestiune relationala, repetata, si mai ales gandita, eu personal nu o inghit. Pentru ca nu am de ce sa o fac. Si cum nu suport minciuna, nu m-as suporta pe mine insumi pentru ca m-as minti singur si acesta nu as fi eu. Asa incat asa cum spunea cineva mai sus, Ok vrei altceva cu buna stiinta? Go for it! Dar cu totul, cu zambet, cu chiloti (scuzati expresia) cu ciorapi, cu totul adica la pachet. Pentru ca a miza pe partener (huh dar mai este partener?!) ca iti rezolva, masa,casa, copii, probleme si tu ti-o tragi cu altul(alta dupa caz) e un bullshit.
Pe scurt eu sunt mai reticent. Poate e si un defect masculin. Poate unul pesonal, dar asa cum spuneam nu m-as suporta pe mine insumi daca m-as minti singur. Asta e!

www.romleas.ro/semnatura/rules.gif" border="0">
Eu pur si simplu / Pagina legislativa

luisa1983 spune:

Cand mi-a fost dat sa trec prin asa ceva incluzand si ,,accidente" cat si situatii bine gandite , am primit o sumedenie de sfaturi , cele mai multe fiind de genul ,,rupe de la radacina, nu vei rezolva nimic , te vei amagi pana la nesfarsit!" , nu le-am respectat , am facut asa cum mi-a dictat inima si am pus in balanta ce-a fost bine si ce-a fost rau , ce se va intampla daca iert si daca nu iert. Am iertat , m-am simtit usurata ca am putut s-o fac , ca am fost in stare sa ofer o a doua sansa (fiind si un copil la mijloc dar nu numai). Dar nu a fost decat o amagire ... imi si imaginam ceea ce gandea ,, lasa, este proasta, de ce sa n-o fac din nou ,oricum ma va ierta! Eh, si-atunci mi-am dat seama ca totul a fost in zadar !

Nu este un defect numai masculin!

Nu cred ca se mai poate convietui cu cineva in care nu mai poti avea incredere ! Si daca nu este capabil sa protejeze relatia de ,,nazbatiile" sale pentru ca ce nu stiu nu ma poate rani ,inseamna ca ori nu da nici doi bani pe tine si pe tot ce a realizat cu tine ori se crede mult superior in aceasta relatie sau pur si simplu are o problema majora!

delhope spune:

Buna Codruta,

Am incercat prin PM, insa nu sunt sigura ca mesajul a ajuns.
Imi poti trimite id-ul de mess, te rog?

Merci,
D

marius spune:

Tu nu ai activata mesageria privata.

www.romleas.ro/semnatura/rules.gif" border="0">
Eu pur si simplu / Pagina legislativa