Recuperarea dupa infidelitate

AgnesLuca spune:

ilia, mi-era dor de tine
Nu pot sa raspund direct la subiect pentru ca eu n-am iertat si dupa o vreme de chin nici nu am mers mai departe.
Zilele trecute am citit ceva despre iertare, intr-un alt context (J.Juul, Copilul competent) insa perfect potrivit pentru orice relatie de respect reciproc. Deci, ce mi-a lipsit mie a fost iertarea ca proces si nu ca punct de plecare,"iertarea aceea demodata, cand ne luam timp pentru a privi pe cineva in ochi si a ne accepta raspunderea si vina. Nu iertarea aia second-hand unde stergem cu buretele ce a fost si incepem ceva nou."

Cred ca fara, nu se poate incepe "recuperarea".

monabella spune:

sigur espiritu, sex nu e egal iubire dar poa' sa fie sexul cit de inofensiv adica kkk ca si spalatul pe dinti, cum zic unii barbati, n-a insemnat nimic, dar mai, n-o faci cu o ruda apropiata si sub acelasi acoperis cu nevasta, e degaradant pt aceasta din urma nu crezi? Un astfel de cuplu nu are nici o sansa, nu crezi?

martie spune:

http://www.youtube.com/watch?v=Sov5zw4rC-w

calipso_zeus spune:

Bun si acu` Ilia cum esti?Daca ai descoperit ca oamenii sunt diferiti de tine cum e ?Ti-e mai usor sa faci din nou un cuplu cu sotul tau?

espiritu spune:

de ce sa nu aiba?
si de ce vorbim doar de nevasta?vorbim de infidelitate in sine.nu de el,nu de ea.
daca el/ea e discret/a si nu afla nimeni niciodata ca hormonu' a mai avut si el un cuvant de spus,de ce nu ar merge?

floaredemac spune:

Asa-i cu infidelitatea, doare chiar daca nu esti casatorit... Eram logodita, dupa o relatie de 3 ani in care ma implicasem cu totul - lasasem un job f bun si promitator la ditamai compania din Bucuresti, lasasem familie, prieteni, ca sa fiu cu printul meu in orasul unde locuia el. Eh, si la un moment dat am simtit ca sunt inselata, comportamentul lui si firele de par gasite cand ii spalam hainele m-au facut sa vreau sa aflu mai multe. Asa am gasit numarul demoazelei care, cu tupeul si aroganta specifice varstei, probabil, sau poate erau doar trasaturile ei de caracter, m-a anuntat ca se iubesc ingrozitor de o luna si ceva si nu mi-au spus nimic din dorinta de a ma proteja. Ironic, nu? Eu am numit-o lasitate din partea lui. Dar reactia mea a fost cea care m-a socat cel mai mult, m-am tarat la propriu la picioarele lui, l-am implorat, i-am jurat ca nu ii voi reprosa niciodata nimic .Atunci credeam ca asa va fi, intr-adevar. Acum sunt convinsa ca nu as fi putut trece peste situatie si ca totul ar fi fost doar un compromis in timp. Dar el a fost tare, si-a aparat dragostea vietii lui, m-a indepartat ca pe un gunoi agatat de talpa pantofului, pentru a isi trai idila minunata (care a durat cateva luni, apropo).
Asa ca acum nu pot decat sa ii fiu recunoscatoare - datorita lui am acum o familie minunata, un sot care mi-a fost bun prieten pe timpul relatiei cu printul din poveste, iar apoi amicitia a devenit iubire si pasiune, cand am realizat cate avem in comun.
Ilia, ca o concluzie: nu cred ca exista o formula general valabila - tu vei sti ce sa faci, tu iti vei constientiza sentimentele. Daca tu esti fericita, impacata, linistita si simti ca il iubesti in continuare si poti uita si ierta totul, nu are rost sa ceri parerea nimanui. E important, de-asemenea, ca atmosfera sa nu fie tensionata, copiii sa simta dragoste si nu reprosuri si priviri inveninate, sau resemnarea ta.

ilia_99 spune:

floaredemac, n-am cerut sfaturi ce sa fac, am intrebat cum e la altii. n-am spus nici ca sunt nefericita, nici resemnata, ci ca am luat o decizie si ca functioneaza. fara chin, fara reprosuri, fara priviri incruntate, ci cu asumare si maturitate.

nu m-oi fi exprimat cum trebuie. am reformulat, iaca.

calipso, cred ca, de fapt, nu faceam un cuplu cu sotul meu inainte de infidelitate. nu-l mai faceam. abia acum suntem un cuplu, dupa episodul asta, care a fost nefericit de ambele parti.

floaredemac spune:

Nici eu nu am vrut sa sune asa cum cred ca ai inteles tu Iti doresc sa va fie bine!

ayleen spune:

Pai, inseamna, Ilia, ca tot raul a fost spre bine. Poate chiar a fost nevoie de episodul asta (de mare tragism, daca ma intrebi pe mine), ca sa va resemnati: el sa accepte ca pana si sprite superioare ca el tre` sa puna umarul la cuplu si sa mai lase soul searching-ul, iar tu sa accepti fara zbateri faptul ca locul tau e langa el, chiar daca el nu te merita.

Cum e la altii?
Iti spun cazul prietenei mele care a inselat, iar el s-a prins. Au ramas impreuna, in sensul ca lui nici nu i-a dat prin cap sa plece, ci a ramas cu ea ca sa valorifice ascendentul pe care, brusc, l-a capatat in fata ei. Din ziua in care a aflat, el a dezvoltat o paranoia oribila, care il chinuie interior in primul rand pe el, si care a adus-o pe ea in pragul terorii.
Au copii, au rahatul amestecat, nu pot divorta. El promite sa fie diabolic in cazul in care ei i-ar da prin cap sa divorteze. Se va folosi de copii, de gesturi extreme, pentru ca el declara ca nu mai are nimic de pierdut decat familia. Si-a luat dreptul sa o chinuie cu discutii si reprosuri, iar ei nu-i da voie sa ridice capul din pamant, pentru ca e vinovata. Iar vinovatii nu au drepturi. Lui nu-i da prin cap vreo clipa ca mariajul este un act benevol, liber consimtit. El gandeste asa: eu fac totul pentru familie- ai obligatia sa faci si tu la fel, eu te iubesc si te-am iertat- esti obligata sa ma iubesti, sau macar sa te porti ca si cum m-ai iubi, eu nu am nimic pe lume decat pe voi- ai obligatia sa nu ma dezamagesti si sa-mi iei ce-i al meu, ca te omor. Da, la o adica, chiar te omor. Ca o palida replica a lui Stefan Ghiorghidiu camilpetrescian, crede ca indragostitii au drept de viata si de moarte asupra celuilalt.

Asa ca, Ilia, sotul tau are inca o data noroc. Are marele noroc ca tu nu-l ingenunchezi si nu-i sucesti mana la spate, zi de zi, ca sa nu uite ca este un iertat, un pacatos tolerat, ingaduit. Are noroc ca de la tine nu va auzi zilnic, cate zile o avea, ca este un vinovat fara drepturi. El nu trebuie sa se justifice seara de seara, sa povesteasca totul din nou si din nou, cu detalii ingrozitoare, ca apoi sa treaca in pat, la sex. Si, sa fie clar, mult sex si facut temeinic, mai temeinic decat cu...

Eu ce sa zic? Pe mine ma indigneaza foarte mult situatiile de cuplu in care partenerul care greseste scapa nepedepsit. Nu dau exemplu nici cazul de mai sus, ca nu e in regula. Dar nu e corect nici ca pacatosul sa fie iertat si acceptat, si totul sa fie la fel, fara costuri, fara pierderi pentru el. Sa reia relatia din punctul unde o lasase, cu nevasta fericita by default. Eventual, sa aiba parte si de tratamentul rezervat sotilor buni. Si aici nu ma refer doar la inselat, ci la orice abatere, sfidare, refuz, incalcare a dreptrilor celuilalt, abuz, minciuna, etc. Asa... fara putina pedeapsa? Ce convenabil...

ilia_99 spune:

ayleen, cuplul despre care ai pov tu e patologic. nu inteleg si nu pot sa accept, nimeni nu are drept de viata si de moarte asupra celuilalt. "pina cind moartea ne va desparti" nu inseamna ca ne omorim reciproc!
cit despre pedepsirea celui care a gresit... pai, mi-e greu sa pedepsesc pe cineva, cind eu l-am impins sa faca asta. nu, ca nu ma scot pe mine vinovata ca sa-l salvez pe el, dar nici nu pot sa sufar politica strutului. nu pot sa spun ce mirlan a fost el si ce nemaipomenita am fost eu, ca n-a fost deloc asa... si acum sa plateasca, caci regina din mine il accepta in continuare pe linga maiestatea sa..
oricum, si fara pedeapsa mea a platit si plateste in continare. ce ma bucur e ca a inteles pentru ce plateste! cind eu spuneam ca vine si nota de plata.. a venit.
ce bine m-am simtit cind mi-a spus - fara sa-l intreb - ca, desi se astepta sa gaseasca placere in ce-a facut si probabil si eu cred la fel, ca s-a distrat grozav, a trait de fapt un calvar si ca n-ar repeta experienta pentru nimic, daca i s-ar mai oferi ocazia!
si cred ca n-a terminat de platit, mai are.. asa ca de ce sa-mi bat capul sa-i fixex eu pedeapsa, cind oricum o ispaseste zi de zi, in continuare?
eu cred ca o atitudine ca a sotului de care vb tu nu face decit sa intareasca convingerea sotiei infidele ca a avut dreptate sa-l insele, uite ce nenorocit e.. si nu m-as mira sa repete figura.. pe cind in situatia mea, el trebuie sa traiasca cu recunostiinta fata de mine ca l-am primit inapoi si ca ma port firesc si cu bunatate, cind el a facut atita rau.. el tb sa se priveasca in oglinda. in timp ce eu ma privesc linistita, vad ca oglinda lui e cam tulbure..