Sunt obsedata de el !

CorinaDani spune:

ionik,

poate ca el nu este suficient de curajos pentru a avea o discutie lamuritoare cu tine. si, daca stai sa te gandesti mai bine, ce sa discute cu tine ? ce reprezinti tu de fapt pentru el, in afara de "fosta colega de generatie in liceu" ? nici macar nu ati fost prieteni, nu v-ati plimbat tinandu-va de mana, nu ati trait impreuna acea stare de indragosteala si fluturasii din stomac aferenti, nu v-ati sarutat/mangaiat/imbratisat cu pasiune, intre voi a fost doar un schimb de priviri timp de 3 ani, plus cateva ore magice in seara de banchet. poate chiar s-a speriat si si-a dat seama ca ti-a dat false sperante/asteptari in momentul in care i-ai marturisit ce simti pentru el. cu siguranta sentimentele nu au fost reciproce, tocmai de aceea el a pus punct acestei idile inainte de a se transforma intr-o relatie. macar pentru o secunda, te-ai gandit ca nu erai pe placul lui ?

si nici nu cred ca el are habar ce furtuna de sentimente a starnit in tine. probabil a crezut ca totul a fost un foc de paie si ca te-ai potolit dupa ce te-a refuzat asa transant. la acea varsta baietii nu cred ca sunt capabili sa cunoasca ce e in sufletul unei fete indragostite si ce ravagii poate face dezamagirea din dragoste...

poate ca ceea ce a fost acum 16 ani pentru el a reprezentat o nimica toata, a si uitat dupa cateva saptamani, mai ales daca s-a impacat cu prietena din acea perioada (am presupus eu ca in seara banchetului erau certati).

poate ca este genul de barbat caruia nu-i plac "lipitorile", adica a crezut despre tine ca esti genul acela de femeie care se agata cu disperare de gatul unui barbat si nu se lasa respinse cu una-cu doua. poate ca s-a simtit "incoltit" in tot acest timp, in urma felicitarii de Craciun pe care i-ai trimis-o, a mesajului de pe reteaua de socializare, a insistentei cu care l-ai privit ori de cate ori l-ai zarit intamplator pe strada...esti pana la urma o straina pentru el...ce ar putea sa-ti spuna daca v-ati intalni sa discutati ?

uite, ai putea sa faci cateva exercitii de imaginatie, asa cum ai mai facut in trecut, cand ti-ai imaginat ca el a murit :

- daca ai poza lui din liceu, imagineazati-l imbatranit, cu parul rarit, cu trasaturile buhaite, cu riduri, cearcane si pungi sub ochi

- gandeste-te daca ai mai fi atat de obsedata de el daca ai afla ca in realitate este un betiv, un cartofor, un afemeiat, un escroc sau altceva rau despre el (nu stiu, chestii de genul isi bate nevasta, face trafic cu droguri sau cu persoane, face parte din lumea interlopa, etc.); ai mai avea aceleasi sentimente pentru el ? tot ai gandi ca viata ta ar fi perfecta langa el ?

- si nu in ultimul rand, imagineaza-ti ca ai o fiica ce trece exact prin starile pe care le ai tu acum; ce sfat i-ai da fetei tale ? cum crezi ca ai putea s-o ajuti sa depaseasca aceasta obsesie ?

daca as fi in locul tau, as cere sfatul unui psiholog, macar pentru a intelege de unde vine aceasta nevoie acuta de evadare intr-o lume iluzorie...poate ai o depresie, poate subconstientul vrea sa-ti transmita un mesaj, poate ti s-a intamplat ceva aiurea in copilarie...ceva se intampla, primesti semnale, dar le interpretezi eronat...

stii, e trist ca tu te consumi aiurea, viata trece pe langa tine si nu te bucuri la maxim de ea, copiii vor creste si isi vor face un rost, iar peste cativa ani poate veti ramane acasa doar tu si sotul...ce-o sa faceti atunci ? o sa fiti ca doi straini, ca doi oameni care nu mai au nimic in comun ? n-o sa-ti para rau in cele din urma ca nu ai avut parte asa cum trebuie nici de viata iluzorie, nici de cea reala ?

de curiozitate si oarecum off-topic, in ce zodie esti nascuta ?

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

lucialu spune:

Ionik, Marius a pus intrebari cu sens. Risti sa distrugi tot. Si pt ce? O obsesie pt o himera. Chiar tu ai spus asta.
Omul pe care crezi ca il iubesti nu exista decat in capul tau. Cred ca ar fi bine sa cauti ajutor specializat, mi-ar fi placut sa iti raspunda LadyJ. Nu stiu, dar o parte din tine, din sufletul tau a ramas ancorat in anii de liceu. Pt ce ai ales sa te framanti atat pt acel baiat nu inteleg? Dar sigur trebuie sa fie o explicatie. Este evident ca ori de cate ori l-ai abordat atunci si acum barbat fiind te-a respins. Nu vrea nimic de la tine. Cred ca nici tu nu vrei, nu cred ca se pune problema sa te culci cu el ca sa te vindeci. E o prostie. "boala" nu exista decat la tine si numai la tine se afla si rezolvarea.
Sunt convinsa ca dc ai fi plonjat cu adevarat in relatia cu sotul tau, sa te dai cu totul, ar fi fost altfel. Insa ceea ce e real e ca un om exista langa tine si este si tatal copiilor tai. Aveti niste fisuri pt ca nu te-ai dat cu totul si pt ca ori de cate ori intampinati greutati, acele fisuri isi fac simtita prezenta. E mai simplu sa iubesti un om ireal nu? Tu crezi ca e colegul, dar cu siguranta colegul nu are pe el toate hainele cu care l-ai imbracat tu. Si oricum nu conteaza, pt ca el nu te vrea.
Relatia de acum, casnicia ta, nu e cu fluturasii de rigoare avuti in adolescenta, nu e pt ca ai trisat cu tine de la inceput. E insa reala si dc ti-ai lua valul de la ochi probabil ca ai vedea ca cere un nivel de maturitate, poate sa fie muuult mai profunda, si cu fluturasi, adica ceea ce inseamna dragostea intre un barbat si o femeie, cu cartile pe masa, care mana in mana construiesc o CASA.
Cauta ajutor, e pacat sa nu iti traiesti prezentul, in plus nu e corect fata de nimeni care e legat de tine:sot, copii, chiar si fata de tine. Si dc mai racai mult in tot fara sa tai raul de la radacina, fara sa primesti ajutor, risti sa pierzi tot. Marius cred ca undeva si asta dorea sa stie: merita?

calipso_zeus spune:

Bla bla bla...
Marius are dreptate se vede ca are mai mult cap pe umeri.
Esti agatata de o fantoma.Cata minte aveai la 18 ani?Cata avea el?Nici macar nu stii daca v-ati fi potrivit draga mea.Tu darami tot intr-o vanatoare de fantome.Si dac ai reunta la tot si te-ai tarai la usa lui ce crezi ca ai obtine?De ce ai mai facut copiii daca nu-i doreai?
Faptul ca darami tot pentru fantomele de cand bunica fata mare,inseamna ca esti imatura si nu stii ce vrei de la viata.Iar copiii nu au nevoie de o mama care in loc sa ii iubeasca si sa stie ce e mai bun pentru ei,sufera la amintirea a ce?Ce a fost el?Tu trezeste-te ca risti sa-l pierzi si pe sot si copiii.Merita?Ti-a dat de inteles ceva de genul ca te iubeste?NU.ATUNCI?
Eu zic sa nu-ti distrugi viata de pomana.Ai sa regreti,mai ales ca stiu ca ai avut probleme cu o sarcina,parca.

ionik76 spune:

Corina, in primul rand tin sa-ti multumesc pentru suport. Stii sa pui punctul pe "i". Ai dreptate, cu siguranta sentimentele nu au fost reciproce, si mi-am dat seama de asta, e clar ca daca ar fi simtit ceva pentru mine nu s-ar fi comportat asa. N-as putea spune ca chiar nu i-am placut, pentru ca altfel nu s-ar fi implicat in jocul asta de la bun inceput. Flirturile si micile cochetarii au inceput intre noi cu mult inainte ca eu sa-i spun ce simt si n-as fi persistat in nebunia asta daca el nu mi-ar fi dat de inteles ca nu-i displace, daca m-ar fi respins de la bun inceput, dar probabil ca nu m-a placut suficient de mult incat sa vrea o relatie. In plus, era superindragostit de prietena lui de atunci, o dragoste din aia cu nabadai, care ajunsese sa exaspereze deopotriva profesorii, parintii, colegii.
Nu am intentionat nici o clipa sa il agasez, dimpotriva, i-am si spus ca sunt constienta ca nu are ce sa-mi ofere pentru ca stiu ce simte pentru o anumita persoana. Doar ca ce s-a petrecut atunci, la banchet, m-a luat prin surprindere. Si nu numai pe mine. Eu eram atat de hotarata sa il ignor in acea noapte si sa ma simt bine incat aproape ca nici nu am realizat exact ce se petrece, mi-a fost si teama sa ma gandesc ca ar putea fi ceva din partea lui, am dansat cu el, daca imi amintesc bine i-am si spus ca nu mai simt nimic pentru el, i-am urat tot binele din lume, am si ras cand i-am spus ca sper sa nu treaca pe cealalta parte de strada cand ma vede... Am observat ca se purta ciudat, cu totul altfel decat pana atunci dar am incercat sa nu dau importanta, mi-am spus ca poate mi se pare. Au observat insa si altii, asa ca nu pot sa zic ca totul era in mintea mea.
Abia a doua zi am realizat cu adevarat ce se petrecuse. Si de asta l-am si sunat. Pentru ca nu mai intelegeam nimic. Chiar asa i-am si spus, ca s-a purtat "ciudat" cu o seara inainte. Iar el m-a tratat de parca as fi fost nebuna si nu stiam ce vorbesc. M-am simtit ca o idioata. Da, acum privind in urma, inclin si eu sa cred ca s-a folosit de mine. Desi tot nu inteleg de ce trebuia sa o faca chiar atunci, in noaptea aceea in care se presupune ca ar fi trebuit sa ne despartim in termeni amiabili.
Cu siguranta, nu-si mai aminteste cine sunt, si ar fi mai bine asa decat sa-si aminteasca de mine ca de o obsedata. Dar tot nu-i inteleg retinerea. In fond, ne-am despartit amici, chiar daca doar de fatada, am fost colegi de generatie totusi, am avut profesori comuni, preocupari comune (cochetam pe atunci amandoi cu ziaristica). Doar daca nu cumva atitudinea lui dovedeste o crasa lipsa de caracter. Pentru ca altfel mi se pare de-a dreptul proasta crestere sa nu saluti pe strada o fosta colega sau sa nu raspunzi la un mesaj nevinovat. Ce Dumnezeu, suntem adulti, nu mai avem 16 ani ! I-am si spus ca nu-i port pica si nu am resentimente. Mai mult, cand i-am trimis mesajul eram deja casatorita, asa ca nu cred ca si-ar fi putut pune problema ca inca ma mai gandesc la el in vreun fel anume.
Paradoxal, in facultate mi s-a intamplat oarecum ceva asemanator, dar de data asta eram de cealalta parte a baricadei. Aveam un coleg indragostit de mine pe care l-am respins, in parte pentru ca chiar nu era genul meu, in parte din cauza... lui. Nu l-am mai vazut niciodata de atunci, dar daca ar fi sa il intalnesc, nu cred ca as evita sa-i vorbesc si cu atat mai mult nu cred ca as fi in stare sa nu-i raspund la salut.
Si in mod sigur nu stie cat rau mi-a facut. Dar nici nu cred ca s-ar fi schimbat ceva daca ar fi stiut.

Si ca sa-ti raspund la ultima intrebare, Corina, asa off topic, sunt Rac. Si culmea, atat prima lui prietena, cat si actuala sotie, sunt tot Raci.. Iar el e Capricorn. No Comment.

ionik76 spune:

Imi pare rau ca asta e impresia pe care ti-am lasat-o. Si ma doare. Nu am afirmat nici o clipa ca nu mi-am dorit acesti copii. Si daca spui ca stii ca am avut probleme cu una din sarcini, ar trebui sa stii mai multe despre mine si despre cat am luptat ca sa aduc acel copil pe lume ! Te-as ruga sa citesti cu atentie ce i-am raspuns lui Marius.
Dragostea mea pentru copiii mei nu are nici o legatura cu frustrarile mele. A nu ma bucura pe deplin de momentele petrecute langa ei nu inseamna nici pe departe ca nu-i iubesc. Si nici ca as fi dispusa sa renunt la ei pentru alt barbat, si cu atat mai putin pentru o fantasma.
Si nu m-as "tarai" niciodata la usa lui. Daca era s-o fac, o faceam de mult ! Tocmai, ca am spus ca n-as putea sa fac asta, mai am inca un dram de mandrie si de ratiune !
N-am spus nici o clipa ca e normal ce fac, dar nici n-am scris aici ca sa fiu judecata. Ci ca sa primesc ajutor. Atat cat se poate. Am spus intotdeauna ca nu e bine sa arunci cu pietre si sa emiti judecati gratuite pana nu te pui in pielea celuilalt. Niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca nu stii cum ai putea reactiona intr-o anumita situatie. Ma bucur pentru tine ca esti fericita si iti doresc sa ai motive sa ramai asa toata viata ! Spre deosebire de tine, nu ma pot considera o femeie fericita, dar o mama fericita pot spune ca sunt !

CorinaDani spune:

ionik, atunci asta e motivul pentru care te inteleg atat de bine

si eu sunt tot rac, si eu visez cu ochii deschisi, si eu ma refugiez uneori intr-o lume imaginara, sau tes diverse scenarii. uneori de plictiseala, alteori doar sa-mi pun imaginatia la lucru

de aceea te-am intrebat despre zodie, se stie ca racii sunt ultra-sensibili, pot fi usor raniti in sentimente, iarta dar nu uita, viseaza cu ochii deschisi, sunt parinti extraordinari, familisti convinsi, insa cu greu pot fi intelesi de cei din jur...unora li se pot parea ciudati...

desi multi nu cred in zodii, se spune ca cel mai bun partener pentru un rac este un peste. sotul tau in ce zodie este ? iar cu capricornul nu ai fi facut in veci o pereche potrivita, stiu ce spun, cunosc suficienti "capricorni" incat sa pot afirma asta...pur si simplu sunt pe alta lungime de unda, nu se potrivesc cu sensibilitatile si ciudateniile racului...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

lorelaim spune:

Ionik - consulta un specialist: un psiholog, psihoterapeut, etc... Dupa ce am citit subiectul tau m-am dus un pic pe I-net si am citit sa ma documentez despre situatii similare... In mai multe cazuri am gasit mentiunea OCD (Obsessive Compulsive Disorder)... Acum - eu NU-mi permit sa pun nici un fel de "diagnostic" - ca nu-s de specialitate... Dar... daca totusi ar fii vorba de OCD? Si m-am gandit sincer ca cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa cauti un specialist si sa discuti serios probl ta. Sunt convinsa ca nu esti singura pers care trece prin asa ceva si un specialist cu experienta va fii capabil sa te indrume cu-adevarat...
Multa sanatate iti doresc!

P.S. Consider ca o intalnire cu acel barbat NU poate aduce NIMIC benefic sau util vreunuia dintre voi...

calipso_zeus spune:

Nu-s pietre draga mea ,e desteptarea de care ai nevoie ca sa-ti dai seama ca gresesti.Daca ti-as spune ca te inteleg ar fi mai bine?Nu te judec,stiu doar ca risti sa dai vrabia din mana pe cioara din par si cioara sa fie de fapt...nici macar sa nu fie.Ai tot ce-si poate dori un om de la viata.Plangi dupa o fantoma,ti-e ciuda ca e "barbatul altei femei",dar spui ca-ti iubesti copiii.Ok,ai nevoie de un dus foaaaarte rece.Poatae asa te trezesti si nu mai suferi dupa cineva care nu a existat.

ionik76 spune:

Sunt constienta ca cea mai buna solutie ar fi sa consult un specialist, numai ca deocamdata nu-mi pot permite din punct de vedere financiar. In Romania psihoterapia e considerata un moft si prin urmare e si foarte costisitoare in raport cu posibilitatile materiale ale multora.
Celor care sunt de parere ca sunt pe cale sa dau cu piciorul la fericire, le pot spune ca a mea casnicie e mult prea departe de ceea ce mi-am dorit sa fie si asta de mult si fara nici o legatura cu persoana despre care discutam, dar asta e alta problema si nu face obiectul acestei discutii, desi poate ca tocmai din acest motiv am inceput sa ma refugiez intr-o lume paralela si sa visez la cel pe care l-am crezut eu barbatul ideal. Cred ca e de la sine inteles ca daca totul ar fi fost lapte si miere in casnicia mea, as fi fost fericita si n-as mai fi avut motive sa fiu asa cum sunt de o vreme incoace.
Corina, sotul meu e tot Rac, dar mult diferit fata de mine. Cred ca potrivirea sau nepotrivirea asta intre zodii tine de mult mai multe aspecte (ascendent, educatie, experienta de viata etc), nu doar de caracteristicile generale ale fiecarui semn, incat s-au intalnit si multe exceptii.

lucialu spune:

Lorelaim,
Ionik, tu la nivel rational realizezi absurdul situatiei si atunci? Numa' cineva specializat poate sa te indrume, sa iesi din labirintul asta. Viata e grea, anii de liceu erau frumosi, fara greutatile oamenilor mari. Si dc s-a folosit de tine, ce? Si dc nu vrea sa stie de tine deloc, ce? E probabil, li se mai intampla si altora. Dc nu poti de una singura sa treci peste, cauta pe cineva care te poate ajuta. eu cred ca tu iti iubesti sotul, poate nici tu nu stii cat de mult, mi-e greu sa cred ca doar pt ca sa iti traiesti viata, sa nu treaca pe langa tine, te-ai casatorit si ai facut doi copii cu omul de langa tine. Mai ales cu nu a fost usor. Insa da, trebuie sa iei masuri, pt ca sa nu afli in modul cel mai dureros cat de mult il iubesti pe sotul tau, pierzandu-l, destramand un cuib.

Calipso, abtine-te sa faci referiri la chestii stiute de tine, pt ca... e nedrept fata de Ionik, ea nu stie cu cine vorbeste.