un moment de reculegere......am nevoie de un sfat

nu am mai scris de ceva timp aici....simt nevoia sa ma descarc in fata cuiva care nu ma cunoaste si care nu ma judeca!am sufletul foarte incarcat,am multe lipsuri...eu sunt plecata in afara asta pentru ca e un discurs destul de dificil de acut referitor la viata mea,nu ma plang ci ma conformez...incet incet am zis ca le fac pe toate ca aceste doua maini....numai ca sufleteste,spiritual epuizata e putin spus ca sunt...am un copilas minunat ,cel mai minunat dar pe care Dumnezeu mi l-a dat si ii multumesc in fiecare zi pentru asta dar....ma doare ca nu sunt langa ea....fara mama fara tata ma intreb ce suflet are in ea desi e micutza...o parte din mine lipseste ,ma simt de parca nu as avea o mana....sunt din ce in ce mai improverata pentru ca tata el de care sunt separata de ceva timp ma mitueste de vreo o saptamana ca mi-o ia si sunt efectiv la pamant numai daca ma gandesc ca as putea trai fara ea!Imi cere sa ma impac cu el ....ca isi pune cel mai bun avocat posibil ca sa dovedeasca faptul ca el ar putea fi demn sa o creasca mai bine ca mine....mi-a spus la inceput ca el plateste pensie alimentara si atat...ca el nu are ce face cu cea mica....sunt niste cuvinte care mi-au cazut destul de greu...era ca si cum ar vorbi de un obiect anume pe care noi ar trebui sa il impartim...imi spune ca o mama adevarata nu isi lasa copilul cu bunicii ca sa plece pentru bani.....ma tem ca ar putea folosi asta ca ma incurce,ar putea sa imi i-a pe cea mica...imi este foarte frica,nu mai pot nici lucra in pace ,sunt numai cu gandul la asta...nu stiu ce sa fac ,nu am incotro ,nu am cum sa stau nici acasa ,credeti-ma ca nu ma descurc de una singura acasa in Romania, am o meserie buna dar ca incepatoare nu castig cat sa ii asigur un viitor cat de cat decent puiutzului meu ....ma consolez cu faptul ca are tot ce ii trebuie dar suntem departe na de cealalta...nu e mami sa o pupe ,nu e mami sa ii dea papa....iar eu.....stau fara putere aici ,ma simt foarte neputincioasa....Tot ceea ce fac e pentru ea,nu pentru mine,sunt mari sacrificii ....numai o mama poate sa ma inteleaga ...ma tem sa nu imi intre in casa noaptea sa mi-o ia ,il cred in stare de orice ....azi zice ceva ,maine imi spune altceva ....e imprevizibil si impulsiv si de asta ma tem...de cand ne-am despartit continuu ma cicaleste sa ne impacam,eu am decis ca el nu e demn de o familie ...si l-am lasat singur sa se maturizeze,sa se sature de distractii si femei iar eu am ḷuat-ope alt drum!in consecinta .....va rog sa ma ajutati cu o vorba buna si cu ceva sfaturi...multumesc anticipat

sdcristian spune:

mell - de ce nu o poti duce pe fetita sa locuiasca cu tine in strainatate? ca sa fiti impreuna.

despre amenintari - sincer, cred ca sunt doar amenintari, multi fac asta ca sa termine psihic fostele partenere, dar nu au de gand cu adevarat sa ia copiii, nu au nevoie de responsabilitate. eventual vorbeste cu un avocat.

mama de Carol (29.12.2008) si 15+

blackgirl0 spune:

Daca practici ceea ce scrie la tine in profil poti foarte bine sa-i asiguri un trai decent copilului tau si in tara, astfel incat sa fii alaturi de ea.
De ce anume exact/concret crezi ca duce momentan lipsa copilul tau? Iti spun eu cu certitudine ce ii lipseste cel mai mult: mama ei! Sa o scoti din tara, nu cred ca vei avea sanse! De asta sper ca vei face tot posibilul sa iti pregatesti revenirea in tara cat mai curand (asta nu inseamna sa te impaci cu tatal copilului, nicidecum), insa nu este o solutie buna pe termen mediu/lung departarea asta de copil!
Banuiesc ca nu esti singura pe lume (adica ma gandesc ca traiesc si parintii tai, din moment ce ei au grija de fetita, sau asa reiese din postarea ta) si cu ajutorul lor iti vei face un trai si in tara.

baicualina spune:

Iubita,
nu sunt eu cea mai in masura sa-ti dau vreun sfat insa stiu prin ce treci!

o sa-ti spun in cateva cuvinte prin ce-am trecut eu: cand am ramas insarcinata cu fata mea, i-am promis tatalui ei ca putem sa o lasam la mama mea si sa ne continuam viata de porumbei (in strainatate, el fiind acolo cu serviciul)
am plecat in tara(fiind tot timpul cu el pe timpul sarcinii)la8 luni de sarcina in August, am nascut in Septembrie si nu am stat in tara decta 2 luni si 2 saptamani!
binenteles ca m-a durut sufletul desi stiam ca o las pe mainile care m-au crescut si pe mine, in timpul lui Ceausescu si ci un servici pe cap, insa atunci mama era pensionara deci avea tot timpul sa-l dedicei fetitei mele si totusi.....am plecat!
nu pot sa-ti spun ce si cum a fost in sufletul meu, probabil ca la fel ca si la tine!
m-a durut sufletul cand a trebuit sa iau patile sa-mi opresc laptele desi stiam ca fata mea are nevoie de el!
m-a durut atunci cand n-am auzit-o spunand prima data primul ei cuvant
m-a durut atunci cand n-am vazut-o cand a facut primii pasi!

poate ca sunt eu prea sentimentala insa eu consider ca aceste momente sunt UNICE!!!in viata si daca as fi avut mintea de acum nu plecam nici in ruptul capului!
nici pentru milioane de euro!!!!

binenteles ca acm are 5 ani si am adus-o de la 1 an aici sa locuasca cu noi.
povestea cu sotul e alta nu are sens sa intru in detalii!


Tot ceea ce fac e pentru ea,nu pentru mine,sunt mari sacrificii ....numai o mama poate sa ma inteleaga ...
eu cred ca si in Ro se pot face bani!acum depinde.....

ma tem sa nu imi intre in casa noaptea sa mi-o ia ,il cred in stare de orice ....azi zice ceva ,maine imi spune altceva ....e imprevizibil si impulsiv si de asta ma tem...de cand ne-am despartit continuu ma cicaleste sa ne impacam,eu am decis ca el nu e demn de o familie ...si l-am lasat singur sa se maturizeze,sa se sature de distractii si femei iar eu am ḷuat-ope alt drum!in consecinta .....va rog sa ma ajutati cu o vorba buna si cu ceva sfaturi...multumesc anticipa

scumpa mea, poate ca sant doar inchipuirile tale sau poate chiar asa stau lucrurile tu stii cel mai bine!
insa
parerea mea este sa iti iei o "vacanta" de la serviciu, sa te intorci in tara si sa rezolvi problema asta!servici mai gasesti in tara sau in strainatate insa fata ta iti duce dorul !!!

nu sufera amanare!
e cel mai bine! cel putin parerea mea!
nu stiu cat are fetita ta, insa un singur lucru stiu!ARE NEVOIE DE TINE!!!
eu am stat departe de ea 6 luni! mai mult nu am mai putut rezista fara ea!

vii in tara vezi ce si cum cu tatal ei si nu mai lasa fata fara mama!!!
poate s-a schimbat!poate si-a dat seama ce a avut si poate intr-adevar vrea sa fiti impreuna! nu strica sa stai de vb serios cu el!

si asa cum zicea cineva de ce nu o aduci sa stea cu tine in strainanate???

NU UITA CA E VORBA DE RELATIA UNUI COPIL CU MAMA LUI SI ACEL COPIL E COPILUL TAU SI TU ESTI MAMA!!!UNICA!!!
Alina

Bee spune:

Nu am cum sa stiu situatia ta, problemele pe care le ai si alte amanunte de genul asta altfel decat din ce ai scris. Iar din ce spui tu singura, un singur lucru imi vine in cap: trebuie sa faci orice sa fii aproape de copilul tau, altfel sotul tau poate avea un temei legal sa-ti ia copilul. Nu am inteles exact daca sunteti divortati sau nu. Daca sunteti doar separati si el e in tara si tu nu, banuiesc ca poate oricand sa ia fetita la el (Cred ca nu o va face, daca se gandeste cat de cat la binele copilului vostru).
Din tot ce-i poti tu oferi, fetita ta are cel mai mult nevoie de tine- mama ei.

ilina spune:

Mell numai acasa o sa-ti gasesti linistea,stind departe nu faci decit sa te chinui.Dupa atitea griji si suferinte vei deveni mai puternica,mai increzatoare.Iti doresc sa-ti gasesti linistea de care ai nevoie si sa fii fericita pentru ca astfel se va simti si copila ta fiind alaturi de tine.

ioanadara spune:

Singura solutie este sa te intorci la copil . Si eventual, cand copilul va creste si te vei simti mai sigura puteti pleca iar impreuna acolo unde esti acum.
Daca ai probleme in a pleca din tara respectiva (gen rate la banca, contract de chirie semnat la care pierzi, contract de munca cu perioada definita, etc ) cred ca cel mai bine este sa incerci sa vorbesti exact cu persoanele de pe forum ce stau acolo si sa le rogi sa te sfatuiasca sa rezolvi legal si cat mai avantajos actele pentru a te putea reintoarce.
Succes

dllc_mell spune:

sincer nu ma asteptam sa faca asta,este ultimul lucru la care m-am gandit....stie cat tin la cea mica si profita de asta....ma intreb ce suflet are....ingerasul meu are 2 anisori...stiu foarte bine ca ii lipsesc ,ma striga si intreaba de mine....eu am plecat de nevoie din tara,am plecat sa ii fac un viitor,sa las ceva in urma,vreau ca ea sa fie mandra de mine,sa ma respecte si sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac pentru ....nu astept nimic in schimb decat sa fie langa mine atat cat e posibil pana isi ia zborul cum s-ar zice....eu am deja avocata ,imi spune ca nu are cum sa imi ia bebitza deoarece copii atat de mici raman cu mamele lor mereu...dar ma gandesc oare cum ar parea in fata judecatorului faptul ca eu am plecat de langa ea....eu am lasat-o cu mama ,ii trimit tot ce ii trebuie ,strang ceva acolo pentru noi.....dar nu e nimic asta ...as fi vrut sa fiu langa ea....cei din afara mai obiectivi nu inteleg,stim cu totii situatia din Romania,stimcu totii cam ce posturi de munca se gasesc si cat e de greu mai ales de una singura cand banii vin numai dintr-o parte si vezi ca trec anii si nu ai facut nimic si te chinui degeaba....
Mie mi-e frica sa nu foloseasca ca pretext ca am plecat ...categoric nu m-am dus la distractii dar nici nu e un fapt eroic ca nu sunt alaturi de copilul meu si imi e rusine sa spun ca am lasat-o acasa de frica sa nu fiu judecata!
Acum imi e mai greu gandindu-ma ca mi-o ia....toti stiu ca el nu e demn sa fie tata....eu am fost oarba si nu am putut sa vad asta din timp.....imi e tare rusine ca m-am lasat doborata de naivitate....acum mai sufera cineva impreuna cu mine....fara vina!
......in fine ma roade gandul ca el ar putea plati un avocat foarte bun care sa se priceapala astfel de lucruri necurate si sa ma trezesc singura....
Multumesc mult de tot pentru sfaturi si vorbe....ma ajuta sa stiti
.....din pacate si eu dau sfaturi prietenilor referitor la problemele lor dar cand e vorba de mine asa ma mai pierd......

dllc_mell spune:

scuze de greseli gramaticale si cele de scriere,timpul meu e limitat si scriu in graba

baicualina spune:

Iubita,

de ce nu incerci sa rezolvi intai problema si apoi sa vezi ce faci cu viatza voastra mai departe?

nu stiu prea mult despre avocati dar stiu un singur lucru, pentru ei orice caz e o sursa de venit!
nu cred ca e o regula ca un copil mic sa ramana cu mama! daca el dovedeste, prin avocatul lui care poate fi mai priceput la chestii urate care sa determine judecatorul sa-i dea dreptate, ca poate sa intretina copilul mai bine decat tine, nu neaparat financiar ci exact cum spuneai si tu, prin faptul ca e langa el.

Plus ca acum copila are 2 ani!
Nu mai e un bebel mic sa nu-si mai aminteasca de perioada prin care trece....acum inregistreaza TOT! vrei sa ii spuna mama bunicii??
vrei sa-si cunoasca mama din poze sau din ce vede la calculator?
eu te inteleg si te apreciez pentru ce vrei sa faci pentru ea, entru voi ca vrei sa-i construiesti un viitor, insa EU cred ca sacrificiul e prea mare si pe deasupra risti foarte mult sa-ti pierzi copila!

nu stiu situatia lui, nu stiu daca are un serviciu stabil, daca sta cu parintii sau are casa lui sau sta cu chirie, tu stii mai bine!

insa eu cred ca ar trebui sa fii langa copila ta!
Are nevoie de tine!Restul le rezolvati voi!

Incearca sa scoti copila din tara, in alta tara( nu stiu unde esti tu) insa autoritatile ajuta mamele singure! astfel incat sa poti sa si lucrezi!
trebuie sa te gandesti foarte bine si repede! timpul nu e i favoarea ta!

iti doresc intelepciune si curaj!
Alina

a_alinta spune:

mell, sfatul meu este ca trebuie sa te intorci langa copila ta. numai asa va fi mandra de tine. puteti pleca impreuna si sa va claditi viitorul impreuna.
inainte de viitor, conteaza enorm de mult prezentul.