Delfinasi jucausi de iulie-august 2010 (80)
Raspunsuri - Pagina 2
ciristina_serban spune:
Vad ca incheiem ziua intr-un ton mai bun, mai resemnate si mai intelegatoare cu tot ce se petrece in urul nostru. E normal sa avem frustari, trairi intense de teama, nesiguranta. Daca n-ar fi asa probabil am fi una din acele mame care isi uita copii legati de patut, sau uitati in casa in ger..etc...
Partea buna e ca suntem aici o comunitate de mamici inimoase, dornice de mai bine, dornice de a impartasi din experientele noastre si celorlalte, totul pentru un bine general in delfinariu. Si astfel reusim sa trecem zilnic de problemele ce apar peste zi (si peste noapte
) si sa o luam de la capat a doua zi cu forte noi...
Ma bucur ca ne ajutam reciproc si la sfarsitul zilei reusim sa ne strangem puiuti in brate cu drag, si sa constientizam cat suntem de norocoase ca-i avem, ca sunt sanatosi si noi la fel sa ne putem bucura de ei...
hmm..am devenit melancoolica in toiul noptii... cred ca e semn ca trebe sa-mi strang sotul in brate, sa ma alint nitel si sa ma culc apoi... ca sa fiu rabdatoare la noapte cu micuta mea mucoasa.
Va doresc o noapte linistita.. aaaaaa...si.... 
va iubesc...
Otiliav spune:
Hop si eu.
La fel ca si Katalina, am si uitat cum este cu unul cand cu trei e asa frumos, mai ales seara cand dorm . Ei acum la modul serios au multe momente induiosatoare impreuna. Azi Elisa isi acoperea ochii si cand lua manutele spune di-dai si Iulia radea si tot radea. Sau cum se iubesc ele pe rand doua cate doua, la culcare se pupa doua cate doua si daca uita cine ra la rand o iau de la capat si tot asa.
Maurice, si eu mai vreau sfaturi ca sunt tare de folos. La mine nu a fost cazul, nimeni nu le-a zis vreodata "hai la mama" dar daca as fi auzit nu m-as fi gandit ca ii debusoleaza. Doar ei de mici isi recunosc mama dupa bataile inimii 
Scriai de bona ta si din ce am retinut eu e o doamna de treaba, care incearca sa se perfectioneze, sa se autodepaseasca. Faptul ca-ti invadeaza intimitatea e ceva normal, nu cred ca se poate altfel decat daca duci copilul la ea acasa. Eu zic ca ati avut mare noroc cu ea, ca e foarte foarte bine ca asculta ce ii spui si ce ii povestesti. Gandeste-te cum ar fi sa zica da da si sa faca tot ca ea. Se implica si asta inseamna mult. Sunt bunice care nu asculta ce spun mamele legat de copil (program, mancare) si teoretic lor ar trebui sa le pese foarte mult ca e nepotul lor. Si totusi nu o fac.
Cred ca pe masura ce vei rari alaptarile si vei pleca mai mult de acasa vei scapa de sentimentul acesta de invadare a spatiului. Eu atat iti pot spune ca e mare lucru ca ai pe cineva de incredere la care poti apela la nevoie chit ca e o persoana mai timida si nesigura pe ea. Acestea sunt defecte minore si poate in timp isi va mai reveni.
Dar tu de ce mergi la psiholog? nu poti discuta cu ea si despre situatia cu bona sau deja ai facut-o poate.
Asa si parca am vazut ca sunt mamici care nu vor sa se ataseze bona de copil, copilul de bona. Eu zic ca un copil daca se simte iubit se ataseaza de aceea persoana fie ca vrem noi sau nu. Pe mine nu m-a deranjat ca Ana isi iubeste bunicele, petrece timp cu ele. Chiar am incurajat-o sa aibe o relatie cat mai buna. S-a atasat la gradinita de o educatoare. Si ea de Ana. Se pupau la plecare.
Copii sunt ca niste bureti. De la fiecare adult cu care intra in contact fura cate ceva, isi imbunatatesc vocabularul si trairile. Iar noi nu putem sa le controlam anturajul decat pana la un punct.
Ca sa va fac sa radeti. Eu nu sunt de acord cu cuvantul "mamaie", vreau sa foloseasca bunica. Bineinteles ca le-am spus bunicelor si ele mi-au dat dreptate. Ei si vin eu in Norvegia, o las pe Ana 13 saptamani in Ro cu mama si la intoarcere imi dau seama ca ea spune mamaie. Pai de unde credeti? de la ingrijitoarea blocului care atunci cand o vedea ii spunea "ce faci mamaie?" Si uite asa pentru ea doamna aceea era si este mamaie de la bloc. Sa va mai spun ca vorbea urat in Norvegia si eu habar nu aveam 
, pana mi-a zis o prietena. Si ea avea 4 ani, nici nu stia sa-mi traduca ce spune ca nu stia in romana ceva similar. De abia acum la 6 ani stie ce cuvinte nu e cazul sa foloseasca.
PS. Eu sunt capricorn precum Oana, Paula, Bambo. Se vede nu 
?
Edit ca aseara s-au trezit cele doua mici si n-am terminat mesajul.
Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)
rodyka spune:
eu am intrat sa va zic noapte buna si sa sting lumina, dar vad ca aici mai e activitate
la ora asta tarzie la noi nu doarme nimeni. Maria e prinsa intr-un joc la care vrea sa termine nu stiu ce etapa, tati vb pe fb cu un amic din liceu, Isa povesteste in patut si eu cu interfonul langa mine o ascult atenta la variatiile vocii, cu o bere FA langa mine si fara somn... maine sper sa dorm pana la 11!!!
noapte buna, delfinariu 
Sebastian Petru Andrei de Lalala13Stefan Andrei de cristina97
delfinasul Hannah Isabela 2011(19.06.2010)
printesita Anca-Maria (26.06.2001)
miha13gina spune:
Buna fetele,
vazand ca sunt multi delfinasi maraiti,poate va ajuta un pic randurile de mai jos
--------------------------------------------------------------------------------
Diferenta dintre a linisti si a consola
Bebeii percep lumea mult mai intens decat adultii. Bebeii plang si oracaie. Este modul lor de a comunica, de a exprima ce-i apasa, plansul lor are mult mai multe motive decat crampele, colicile, foamea, un pampers plin sau dorinta de apropiere. Un bebe poate experimenta sentimente de durere sufleteasca, de singuratate, de tristete, de dezamagire, de aparare sau de suprasolicitare, el e capabil sa-si imparta senzatiile in “placute” si “neplacute” si sa le retina in memorie.
Bebeii pot suferi intens dupa despartirea de mama lor la nastere si nu-i consoleaza nici o suzeta din lume. Bebeii pot simti intreaga durere a lumii si nu-i poate consola faptul ca tati ii poarta in brate leganandu-i. Bebeii nu se pot linisti cu picaturi impotriva colicilor cand ei trebuie in acelasi timp sa inghita toata tristetea dupa paradisul pierdut din burtica mamei si nu sunt lasati sa se elibereze prin lacrimi. Foehnul nu-i poate linisti cand simt golul imens si rece din jurul lor in comparatie cu senzatiile minunate din burtica…
Acum ii intelegem: avem in fata ochilor niste omuleti minusculi care nu stiu ce este lumea, niste fiinte aflate in restriste. Ei simt nevoia sa-si exprime durerea, uneori chiar disperarea pentru situatia in care se afla. Atentia si iubirea parintilor nu are nici o influenta asupra faptului ca poate bebele a trecut printr-o nastere deosebit de traumatizanta, ca poate plange din panica atunci cand se afla departe de mamica lui, ca poate l-au stresat cantaririle si luarile de sange din spital, bebele percepe lumea cu lumini si umbre, nu numai cu eforturile iubitoare a parintilor de a-i fi bine...
Parintii iubitori se agita foarte tare sa usuce rapid lacrimile bebeilor lor. Imediat ce un bebe plange, mama incearca sa afle ce anume ar putea avea bebele pe inima. Ii ofera o suzeta sau un biberon cu ceai, il tine in brate, il leagana. Tata schimba pampersul, ii fredoneaza un cantecel sau se plimba prin casa cu bebele pe umar. Daca astea nu ajuta, se scoate foehnul, ca sa-l linisteasca pe bebe cu aerul cald si cu zgomotul monoton. Imaginatia parintilor nu are limite.
Dragi parinti care ati incercat poate fara succes toate aceste metode, nu disperati si nu va simtiti dezamagiti! Bebeii au sentimente mult diferentiate fata de ceea ce credem noi, adultii. Daca ei ar dori "doar" atentie, ar fi multumiti cand o primesc. Daca s-ar plange doar de pampersi uzi, ar trebui sa radieze cand sunt poraspat schimbati. Daca ar fi doar colicii problema, ar trebui sa doarma relaxati dupa ce li se dau picaturile respective. Dar nu este asa.
Este gresit sa credem ca plansul bebeilor ar fi ceva rau si ca trebuie sa intervenim imediat pentru a-i calma. Plansul, pe langa limbaj si mimica, este o modalitate elementara de exprimare a sentimentelor si starilor sufletesti. Plansul este un limbaj. Bebeii trebuie lasati sa se exprime.
De asemenea, este gresit sa credem ca bebeii plang pt. ca parintii au gresit cu ceva. Toate activitatile parintilor pentru a-si calma bebeii pot fi exagerate si in nici un caz nu le pot lua bebeilor temerile sau lipsa de orientare. Parintii trebuie sa invete sa suporte plansul bebeilor atunci cand sunt siguri ca bebeilor nu le lipseste nimic (lapte, pampersi curati etc.).
Bebeii incearca prin plans sa ne atraga atentia asupra a ceea ce simt ei, deci au nevoie de cineva care sa-i asculte. Sa-i asculte cu adevarat. Parintii se reped imediat sa vada ce are bebele, dar ei vor de cele mai multe ori ca bebele sa taca. Acest lucru il poate irita pe bebe, care simte nevoia sa-si exprime senzatiile cumva. Masurile de calmare se pot transforma pentru bebe intr-o iritare si mai mare, deoarece ele se adreseaza doar simptomelor si nu cauzelor. Se incearca linistirea copilului, dar fara a cauta sau a lua in serios cauza mai profunda a durerii lui. Asta poate accentua durerea, care va fi exprimata prin si mai mult plans, si astfel se intra intr-un cerc vicios din care e greu de iesit.
Diferenta dintre a linisti si a consola este ca a linisti are ca scop linistea (de multe ori linistea adultilor!), in timp ce a consola inseamna a-i fi alaturi cuiva in momente grele, cu participare empatica si suport sufletesc. Nu ii putem elibera pe bebei de toate durerile, dar le putem fi alaturi, oferindu-le empatie si caldura corpului nostru, pentru ca ei sa se simta mai putin singuri in lupta pentru supravietuire in noul mediu. Consolarea este balsam pentru suflet. Fiecare bebe are soarta lui, pe care nu i-o putem schimba, insa ii putem fi alaturi cu empatie pentru a-l ajuta s-o suporte mai usor.
Consolarea inseamna a-l insoti pe bebe in trairea sentimentelor lui dureroase, fara a incerca sa-i distragem atentia de la suferinta lui. In loc sa-I transmitem “N-ai de ce sa plangi, comoara mamei”, trebuie sa-i transmitem “Da, stiu ca simti nevoia sa plangi, totul e acum prea mult pentru tine si nu mai faci fata”. Suferinta bebeului trebuie confirmata, nu e bine sa incercam sa i-o inabusim in fasa. Pentru bebe e o mare diferenta daca – atunci cand plange din cauza ca se simte pierdut in lumea asta mare si rece – mamica lui ii baga o suzeta in gura sau ii confirma sentimentele: “Da, mami, e tare greu la inceput, trebuie sa plangi daca te apasa ceva, trebuie sa te eliberezi, mama e aici langa tine si te ajuta”…
Nu e neaparata nevoie sa stiti motivul pentru care plange bebele. Trebuie doar sa acceptati ca exista un motiv bine intemeiat pentru care el plange si trebuie sa-i fiti alaturi. Nu va simtiti vinovati, lasati activitatile de tot felul in incercarea de a-l linisti si incercati sa-i fiti aproape mentinand contactul emotional. Atat.
Cand reactionam negativ fata de lacrimile bebeului, fugim instinctiv de conflicte. Tipetele unui bebelus trezesc temeri din cele mai profunde si nelinistesc pe orice adult. Insa trebuie sa ne confruntam deschis cu situatia. Crizele tin de viata (cuvantul chinezesc pentru "criza" inseamna concomitent si "progres/dezvoltare"), iar daca vom cauta permanent mijloace de calmare artificiale, nu ne putem dezvolta capacitatea de a gestiona crizele. Prezenta iubitoare si calma a parintilor este tot ce-i trebuie unui bebe pentru a trece singur mai usor prin clipele dificile ale inceputului de viata. Si un bebelus poate deveni atat de fixat pe masurile de calmare incat sa nu mai poata adormi sau sa nu mai poata fi calmat fara acestea.
Asemenea masuri de calmare pentru depasirea unei crize il influenteaza negativ pe bebe in dezvoltarea personalitatii lui, fiindca nu-i da posibilitatea sa dezvolte toata gama de posibilitati proprii de gestionare a unei crize. Cel mai mare "ajutor" pentru a se simti protejat si in siguranta si pentru a capata incredere in propriile lui posibilitati este prezenta binevoitoare a parintilor. Din legatura emotionala cu parintii se dezvolta toate capacitatile de care un copil are nevoie pentru a se descurca singur in viata. Se cere aici "doar" prezenta atenta a parintilor si nu vreo activitate sau vreo actiune a acestora. Daca i se permite bebelului sa-si exprime prin plans durerea in bratele calme ale parintilor, el are in acele clipe tot ce-i trebuie pentru a invata ceea ce este esential in viata lui si se bucura si de puterea consolatoare si conducatoare a parintilor, care-i da o siguranta in plus.
De multe ori bebeii plang mai abitir abia cand sunt luati in brate. Explicatia e simpla: abia cand se simt din nou in siguranta, in bratele parintilor, ei se simt in stare sa-si lase frau liber lacrimilor si sa-si exprime astfel durerea sufleteasca, abia atunci este creat cadrul in care ei pot plange din toti rarunchii, simtindu-se protejati langa persoanele care-i iubesc. Abia atunci bebeii pot lasa sa iasa la suprafata tot ce i-a apasat mai inainte, tot ce nu s-au incumetat sa manifeste mai devreme.
Mamicile stresate trebuie sa incerce mai intai sa se calmeze ele insele. Respiratia regulata si adanca, in stomac, este o metoda buna. Relaxarea si regasirea echilibrului interior urmeaza cand mama incepe sa-si asculte vocea interioara si nu se mai lasa prada panicii de moment. E greu sa-si redirectioneze atentia de la bebele care plange asupra propriei persoane, dar e singura cale de a se calma. Bebele reactioneaza instinctiv imitand-o pe mama, deci calmul mamei se va transmite imediat la bebe.
o noapte linistita!!
racusor2010 spune:
= ==a mamici cu pitici
sa va povestesc de noaptea noatra...cu trezire la 12.30 pentru 
dar apoi cu chef de povesti, desi murea de somn...nicicum nu reuseam sa il adorm, i-am mai facut 130 de lp si apoi s-a culcat pe la 1 si ceva...la 5 cine credeti ca era treaz? 
am incercat leganat, plimbat, sa nu ii mai dau de papa...nimic nu a functionat, pana nu l-am pus la san nu s-a culcat si pace
ce voiam sa va spun...nu stiu cum de ai vosti dorm daca ii culcati mai devreme, e a doua oara cand il culc la 20.30 si la 00.3] e cu chef de povesti trebe culcat la 10 musai, altfel avem nopti albe acum e fresh langa mine, treaz de la 7.20...
aa, si cand adoarme la 7 jumate.....la 8 fix e treaz!!!
de azi incerc sa il culc si dupa-amiaza, sa vedem daca imi iese, sa ii fac baita la 20.30 si sa papam si noi pe la 9 si ceva....
racusor2010 spune:
Neata din nou (in mesajul celalalt a apasat andrei pe niste taste) la multe lunite Sebi!! sa te faci bine, sa fii sanatos si sa uiti de toate prin cate ai trecut!! te 
-am si pe tine, si pe mamica ta!!! la multe lunite Stefan Andrei (Cristina97)
mihagina multumim pentru randurile scrise 
CRISULICA sper ca esti mai bine iubita!! esti o mamica exceptionala, toate temerile tale vin tot din dragostea imensa pe care pentru VLadut!!! si o sa mai faci inca un copil, pentru ca ai un suflet mare si mult de daruit!!! vladut o sa te ajute si o sa il distreze pe cel mic!!
RAMONA cum ati dormit azi noapte?
maurice multumim de sfaturi.
ochidut si eu ca si fetele, zic ca e mai bine sa fie o bona iubitoare, sa asculte, de care larisa sa se ataseze. decat una rece, cu care larisa sa nu se simta bine. stiu ce zici de invadarea spatiului, asa am simtit si eu cand a venit bona, l-a luat pe andrei in brate...dar cum andrei e greu acum ea cauta sa il distreze, si-a dat seama ca nu poate sa il care la nesfarsit in brate
fug ca nu mai are rabdare
bumblebee spune:
Buna dimi!
Cum au dormit delfinasii?
Noi am dormit ca de obicei, foieli, scancete. Eu pe 12 noaptea inca nu adormisem, asa ca la 2, la prima trezire a puiului parca eram batuta, dar chiar si asa, mi-a luat f mult timp sa adorm la loc, in timp pt urmatoarea foiala. Sebastian Petru Andrei de Lalala13Stefan Andreinde cristina97
Alina 
Mamica fericita de 
Victor Andrei - 23.07.2010
Am 6 luni!!!
paula_m spune:
Neata
Cred ca a racit si Raul. De fapt, Bianca, nepotica mea si-a imbolnavit mama si bunica, Ciudat e ca simptomele racelii apar dupa 3 zile, nu am stiut ca si mama a luat-o, i-a aparut doar miercuri, dupa ce am plecat noi de acolo. Am vazut ca a fost tare agitat Raul azi noapte. Acum vreau sa vad daca de la vaccin, sau raceste si el.
Oricum, tinand cont ca e sambata si pediatra sigur nu e la cabinet, nu-mi spuneti si mie ce as putea sa-i dau pt raceala? Va rog mult. Acum nu mai are nimic, nu are febra, nu tuseste si nici macar muci nu mai are..., dar vraeu sa iau medicamentele in caz ca avem nevoie.
Oana, pana maine imi dau seama daca a fost marait de la raceala sau de la vaccin . Nu vreau sa raceasca si Matei. Vb la telef
paula_m spune:
La multi ani Sebastian si Stefan!!!
Si am uitat de 
...
Paula, mamica Raul Ionut, nascut la 24.07.2010
poze luna 6
giorgia23 spune:
Neata
Paula multumim pt cafeaSebastian si Stefan
Lala doamne prin ce ati trecut
...-ici lui Seby
Cris sper ca azi esti mai bine
Aseara am adormit/o la 9.30 dar la 10 si ceva era treaza cu chef de vorba...a mai adormit la 11 jum...am observat ca mereu face asa...adoarme si apoi dupa vreo jum de ora se trezeste...in rest am avut o noapte buna...la noi e greu cu adormitul
Maine plec la mama pt 2 sapt
...sper sa rezist...desi am crescut acolo acum nu ma mai simt in largul meu...tot la mine acasa e mai bine...sper sa se acomodeze si Antonia cu schimbarea si sa nu/i dereglez programul...oricum ma bucur ca o sa mai am si eu timp pt mine