Poate avea un bb crize de nervi?

Fetelor sunt de-a dreptul socata..Cristi de vreo doua saptamani de cate ori nu-i convine ceva are niste manifestari tare ciudate pentru 10 luni ale lui...Se enerveaza foarte tare, se inroseste la fata si tipa(nu plange cu lacrimi)da din maini si arunca spre tine cu ce are in mana in acel moment. Este pur si simplu transfigurat...ca un adult in momentul unei crize de furie..
In cazul in care este in premergator...se izbeste cu premergatorul, tipand de ce apuca dar tare de tot...
Ma ingrijoreaza aceste manifestari si nu stiu cum sa procedez? Am incercat sa-i explic ca nu e frumos ce face ca mama se supara pe el..dar oricum desi el intelege aproape cam tot ce i se spune niciodata nu a ascultat.
Stiu ca a fost un copil f agitat de cand l-am nascut dar acum totusi se manifesta exact ca un copil de 2-3 anisori care nu este lasat sa fac ceva si isi arata personalitatea..
Voi ce credeti poate avea un copil la varsta lui crize de nervi( desi seamana mai mult cu acese de isterie)si credeti-ma ca nu exagerez.
Te blocheaza cand il vezi cum se manifesta ca sa nu mai spun ca deja a fost la un pas sa sparga si geamurile cu aruncatul jucariilor spre cel care-l enerveaza.
Cum sa procedez...?


OANA si CRISTI

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=oanamarchezi

alssa spune:

Hello,
Nu stiu cit te ajuta, dar pot sa-ti spun ca si Clara (azi chiar, 11 luni) face citeodata la fel. Citeodata mai putin, citeodata ma uit la ea si nu-mi vine sa cred... Am constatat insa ca asta se intimpla in mod special, in doua cazuri: ori am lasat-o prea mult relativ nebagata in seama, cind am niste vase de spalat sau de strins cite ceva si timpul acordat ei scade... zbiara efectiv, plinge, se da cu fundu de pamint... sau
atunci cind e suprasolicitata... ca orice bebe, nu stie sa se opreasca si sa se odihneasca, iar eu e posibil sa nu-mi dau seama ca gata cu mersul in picioare sau cu catzaratul, e cazul sa ne oprim... si-atunci, iar, niste crize de nervi...
Am incercat pe cit posibil sa evit suprasolicitarea si sa o bag cit mai mult in seama si in ora care mi-o rezerv pentru facut ordine si curatzenie in casa. Insa ea nu prea accepta ideea. Astfel incit, o las sa-si manifeste nervii, iar cind vad ca lucrurile devin verzi, ma duc la ea, nu o iau in brate, dar stau linga ea si vorbesc calm si frumos cu ea, pina se linisteste.
Pot sa spun ca nervii s-au mai rarit...
Parerea mea este ca si la capitolul asta, e vorba de personalitate. Si cum ea inca nu vorbeste (zice doar mama, tata, miau, bau:) mi-e greu sa-mi dau seama cit din aceste manifestari sint personalitate, cit nervi curati...


Alssa si Clara (11 luni)

tinatache spune:

Am discutat si cu alte mamici despre asemenea manifestari si se pare ca cel mai mult ajuta stransul in brate (contactul fizic cu mama) si vorba calma. Daca nici asta nu merge, atunci este lasat sa se linisteasca singur (de regula in patut). Noi nu am avut faze din astea, asa spun cei care le-au "trait" pe propria piele. Se pare ca nu sunt, totusi, rare, si trec cu timpul, cu conditia sa nu aiba bebele impresia ca a obtinut ce a vrut cu asemenea crize. Unii se dau cu capul de perete, asa se tare ca isi fac cucuie, sau de parchet... Mult succes si rabdare va doresc!

Cristina, mamica cu burtica

mitub spune:

In jurul varstei de 10 luni, copilul incepe sa realizeze ca este o persoana distincta de mama lui. Acest lucru este dureros si inspaimantator pentru bebelus. In concluzie, poate da nastere la o multime de manifestari stranii: de la plans cu usurinta cand mama dispare din campul vizual, la manifestari mai violente, precum cele descrise de voi.
Sfatul meu: incercati sa-l linistiti, fara a-l lua in brate, explicati-i ca nu plecati, ca nu dispareti, eventual incepeti jocuri de-a ascunsul obiectelor, ca sa se prinda incet incet ca lucrurile care nu se mai vad nu dispar.

Numai bine,
Boga

tinatache spune:

F interesante parerile voastre... cu luatul in brate, pt ca mie mi s-a spus ca in caz de criza contactul fizic, stransul in brate (deci si luatul in brate) poate rezolva situatia... Inainte de a face 1 an nici eu nu o luam pe Andra in brate decat f rar, acuma mi-e asa de draga si cand o simt cum se lipeste de mine parca as lua-o tot timpul, chiar daca la burtoiul meu si la kg. ei nu e deloc usor. E drept ca atunci cand vad ca are cucuri in cap o trimit la ea in camera, insa cred ca daca as vedea ca isi face rau nu as rezista sa nu o imbratisez... Chiar sunt curioasa ce pareri mai apar...
Scuze, oana, m-am bagat peste sub. tau, dar tocmai am o dilema cam la fel de mare...Pupici!

Cristina, mamica cu burtoaie

carrie spune:

noi avem numai 5 luni dar aveam senzatia ca are nervisori la greu. ne-a dat dr un supliment de calciu si magneziu si e mult mai bine, acu ne mai enerveaza numai cand ne imbracam cu salopeta de iarna...dar cred ca si fetita mea are o personalitate ff puternica si ma gandesc cum va fi mai incolo...
astept cu interes parerile voastre ca ma intereseaza subectul
pupici

cristiana si bb Theodora Alexia

http://photos.yahoo.com/thea_alexia

Andrada spune:

Eu am citit cam peste tot metoda mitub dar am aplicat metoda tinatache, ca...mi-a fost mai usor.
Cred ca discutiile si joaca in locul consolarii imediate a atingerii fizice de mama, dau rezultate mai bune pe timp lung, dar cer consistentza, rabdare si mult timp la dispozitie cu bebe,
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Nicoleta spune:

Salut.
In legatura cu imbracatul cu salopeta de iarna - si Stefan (9 luni si 2 zile) face galagie la faza asta. Si mi se pare firesc, dureaza mai mult si este groasa, i se face cald si isi pierde si rabdarea. Si scoate asa, ca un marait.
Cat despre nervi, a inceput sa aiba si el. Nu ii place sa ramana singur in camera uneori si mai tot timpul plec din dormitor zicand "cucu-bau", ca sa creada el ca ne jucam. (Cine ma aude, daca ma aude, probabil crede ca m-au lasat pe mine nervii.) Uneori tine figura, alteori... trage niste tipete si incepe sa planga, fara lacrimi.
De multe ori ma intorc si dau drumul la casetofon ("Cutiutele..." sa traiasca!), alteori ii aduc o alta jucarie (el are tot timpul jucarii la indemana). Insa il mai las sa si planga, daca toate de mai sus, fiind indeplinite, nu inceteaza. Daca vad si aud ca se ingroasa gluma il iau in brate si ii shimb locatia, fapt ce il calmeaza de cele mai multe ori. Uneori continua sa planga si sa dea din picioare si atunci stiu ca este obosit (si il culc) sau plictisit (si atunci raman sa ma joc si eu cu el). Daca v-am ajutat cu ceva...
Si eu astept alte variante de la voi.
Nicoleta.