Ati citit asta?

lorelaim spune:

Uite un inginer (Electrical Engineer) caruia nu i-a fost teama sa-si schimbe drumul in viata
http://en.wikipedia.org/wiki/Rowan_Atkinson
Daca ai talent - nimeni si nimic nu te poate opri... chiar daca la un moment dat ai facut un pas in profesie care nu a fost tocmai ceea ce ti se potriveste cu-adevarat...
Buli - ideea era rezultatele deosebite la invatatura, la job, etc - se obtin cu munca (Multa munca)... orice doresti sa intreprinzi in viata cere efort... intelectual si/sau fizic

buli spune:

eu am inteles ideea asta
am parut cumva ca sustin mestecatul semintelor la tv?

cat despre mr. Bean ... mai bine ramanea inginer - nu-mi place deloc. desigur ca nu-i nimeni obligat sa-mi impartaseasca parerile.

rrox3 spune:

Scuze, n-am citit inca mai departe, iti raspund sa nu uit...

Sorana nu e vorba de lene E vorba de eficienta si de efortul minim necesar atingerii scopului.

Memoria de scurta durata e chiar de scurta durata sa stii, serios vorbind. Adica de ordinul secundelor. Si e limitata la 7 +2/-2 itemi, in funtie de persoana. Asta ca sa definim termenii corect.

Revenind la ce spui tu, ceea ce nu ne intereseaza si nu folosim, nu putem retine pe termen lung si foarte lung. Degeaba indesam in capetele copiilor tot soiul de chestii, nu vor retine tot pe termen lung. Vor retine ce prezinta interes pentru ei, ceea ce pot integra logic in structurile "de inteles" din mintea lor si ceea ce vor folosi in continuare. Desigur, vor retine si ce i-a marcat emotional in mod special.

Nu stiu de unde vine teama asta, ca daca nu toceste copilul - chiar daca stie! - nu va fi bine de el in viitor. Munca nu e un scop in sine, e un mijloc. Muncesti cand ai nevoie, cand esti direct interesat sa o faci.

Automotivarea spre efort sustinut nu exista in copilaria mica. Vine ceva mai tarziu. E firesc sa fie asa. Si nu sunt deloc ciudati copiii care muncesc mult in directia unui interes al lor. Nici nu o fac spre multumirea parintilor. Sunt doar copiii preocupati de ceva, carora nu le-a asociat nimeni ideea de studiu cu "trebuie" si cu pedeapsa.

Exista si varianta de care vorbesti tu, cu multumirea parintilor. Atunci insa copilul trage ca disperatul la toate materiile, e distrus la cel mai mic esec si intotdeauna o sa gasesti conditionarea parentala in peisaj.

denizel spune:

Mie imi place sa urmaresc evolutia discutiilor de pe DC .
Pe la inceputuri, toata lumea era draguta si amabila, se intelegea om cu persoana, ce sa mai, fain de tot.
La un moment dat, se intra cu maxime precautii pe panta "ce bine-i de mine ca nu mai sunt in Romania".
Acceptabil, sa zicem, fara exagerari si discursuri de hipopotamel ajuns in mijlocul oceanului.
Se ajunge nici-nu-stiu-cand-si-cum la discutiile hard Bird emigrare versus ramanere. Nevoia asta de a-ti striga fericirea in fata unora pe care e clar ca-i consideri nefericiti si ratati, nu o voi intelege vreodata. Nu stiu, s-ar putea sa o inteleg daca o sa devina posibila intoarcerea in timp si o sa ma vaz iar pe la 4 ani :)).
Eheei, intre timp au crescut copiiiiii.....
Daca cineva credea ca bird-discutiile despre emigrare au fost tot ce puteau da oamenii din coltisorul lor usor intunecat, inseamna ca cineva-ul ala n-a luat in calcul ca oamenii astia au copii :D.
Copii care au ajuns la scoalaaaaaa.... . (aici completeaza fiecare cu ce a observat de-a lungul topicului :)).
Haha, sa vezi paruiala si ventilari ce-or sa fie cand or avea copiii userilor job, neveste/soti si copii :)))))) .

N-am fost off topic, da? Suntem la Psi doar :)).


P.S. Lorelaim, vezi daca nu citesti cu atentie!? Despre ce struguri acri vorbesti? Nu vazusi ca-mi fac vacantele in Insule?

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

rrox3 spune:

Eu ma indoiesc foarte tare ca denizel aspira la strugurii aia. Poate ca generalizeaza prea apasat si asta deranjeaza, dar spune ceva logic si indreptatit, pe care sau nu vreti sa-l receptati sau nu il intelegeti.
Am impresia ca vorbiti in paralel, fiecare despre altceva...

Si la fel de tare nu-mi place tonul unora dintre voi, profund depreciativ, la dresa mamelor ramase in Romania. Parca ati fi in alta galaxie, total rupta de orizontul nostru si-i tot dati inainte cu "nu puteti intelege"...

Nu serios, traim in lumea asta, calatorim, avem si noi rude si prieteni pe alte meleaguri, lasati-o mai moale.

denizel spune:

Hei, multumesc, Rox!

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

luckyblue spune:

Super subiect, chiar ma intereseaza foarte mult asa ca m-am decis sa arunc si eu cu o parere (nimic fundamental nou, incerc doar sa(-mi) pun un pic ordine in idei).

Pentru a invata (matematica, inginerie, economie, muzica, desen, sudura etc), un copil are nevoie de motivatie:
1. Exterioara: fara pipi, papa, joc, "daca nu iei 10/1/6/A (depinde de sistem), mami face atac de cord" etc
2. Interioara: de placere pentru ca vrea sa stie/sa fie cel mai bun/sa se perfectioneze etc

Se pare ca initial copiii (mici si foarte mici) au aceasta motivatie interioara: le place sa invete, sa cunoasca (cu referire la observatiile Dr. Montessori: sunt fan, se vede? ). Sistemul (traditional) de invatatmant insa nu cultiva aceasta motivatie interioara care in timp se pierde.

Pentru ca micul invatacel sa invete totusi, se poate recurge la motivatia exterioara, mai usor de implementat, dar cu ce pret? (se pare ca al fericirii copilului).

Pe de alta parte parintele poate incerca recrearea motivatiei interioare. Cum? Prin "impuls exterior": in general nu ne incanta/nu ne motiveaza lucrurile despre care avem prea putine informatii, nu le cunoastem. Odata ce acumulam cunostine, creste increderea in fortele proprii, se deschid posibilitati, e ca un fel de libertate (mi-a placut ce a scris simali la un moment dat, nu as sti sa scriu la fel de frumos).

S-a mai discutat si: "impuls exterior" spre ce? Pai as zice orice si cat mai multe pana se cristalizeaza preferinte/talente etc.

Ca o concluzie, o sa fac tot posibilul sa nu dezamagesc geniul de la semnatura : sa fiu acolo, sa o ajut sa nu piarda startul, sa nu iroseasca perioada in care poate sa acumuleze.


Irina, mami de Sara Magdalena (19.06.2009)

accept92 spune:

Eu in principiu as emigra, de fiecare data cand nimeresc fara voie la 'masa diasporei' ma linistesc si ma simt excelent in papucii mei.

Am vrut la un moment dat sa intervin la subiectul asta sa propun sa fie mutat la prieteni dintotdeauna, clubul ambitiosilor.

Daca la 7 ani ai copilului e normal sa stea parintele pe net sa caute o scoala ok la 18 ani ai copilului in niciun caz nu ma imaginez facand asa ceva. Ma gandesc ca la 18 ani ai copilului eu o sa am in continuare ambitiile/pasiunile/hobbyurile mele si o sa zic mersi ca se poate descurca si singur. Desigur, voi fi disponibila la cerere (copii alaptati la cerere, sfatuiti la cerere).

Dar cred ca se cere sa mentionez ca afacerea familiei mele este 'sa trecem usor si frumos prin viata' si am de gand sa o transmit mai departe.:)))

lorelaim spune:

Off topic:
Doamna profesoara - am scos "i"-ul si acum ma duc sa ma insoleiez in "paradisul" meu de "5 stele" polare si 3 grade la soare
buli - cand scrisesi de "seminte" imi amintisi de Margelatu si mi te-am si imaginat Vauva - din punctul meu de vedere chiar daca e "inflatie" de tineri someri cu diploma pe piata muncii - nu inseamna sa nu fac o facultate... musai insa tre' analizata piata muncii si gandit un pic spre ce vreau sa ma indrept in viitor...
BTW: uite o sol pt cei/cele care considera ca nu se merita sa faca prea multa sc http://www.dailymail.co.uk/femail/article-1352664/How-marry-millionaire-Shop-girl-Kim-reinvented-land-rich-husband.html

denizel spune:

N-a fost nimic personal, dauna esteticii topicului sa tot pomenesti despre performanta si sa scrii gresit 'acri' :).

Si, fiindca tot ai incredere in ce spun eu , asculta-ma si de data asta si scoate link-ul ala cah cu "solutia" pe care o dai mamicilor de fetite.



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~