Ati citit asta?

vikinga spune:

Ruxij, foarte frumos ai mai scris. Ca de obicei, sincera si foarte realista!mQQm, bravo fetitei tale.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

simali spune:

Cat pe ce sa cred ca urlu la luna.

simali spune:

Cu alte cuvinte smulgi copilul de 3 ani din lumea jocului si-l infigi la Academia de Dans clasic. Aia iti spun ca e prea mica iar tu te oftici pentru ca ti se pare ca odorul s-ar descurca precis... Si nu esti o mama care vrea sa bage elefantul in lift ca romancele astea duse cu capul. Nuuuu!

simali spune:

Legat de articolul din subiect mi-mi place ideea de performanta. Si-mi plac multe dintre ideile autoarei (de exemplu aceea in care spune ca atunci cand ceri de la copilul tau mai mult o faci pentru ca ai incredere in el ca poate iar pentru copil este o onoare).

Numai ca nu cred ca toti copiii sunt capabili de performanta. Eu care am copil anxios nu m-as baga pe zona asta, oricat de mult m-ar seduce ideea. In China rata sinuciderilor in randul intelectualilor este cea mai mare din lume la mia de locuitori, ceea ce ar trebui sa dea serios de gandit pedagogilor care spun ca oricine poate orice.

Ca parinte as considera ca am esuat daca as avea un copil cu 3 doctorate internat la boli nervoase. Altii ar tine secret acest aspect "minor" si s-ar lauda in tot orasul cu cele 3 doctorate si cu stilul lor genial de educatie.

anca74 spune:

Da, mai... O "smulg" de-i merg fulgii.
Uita-te aici: http://www.jedanse.ca/ Asta e "academia" aia, pe care am si pus-o in ghilimele sa se vada ca eram ironica. Da' iote ca e mai greu sa se vada, cu toate eforturile mele.

Ca sa elimin o anumita lipsa de informatie, moda in Canada (banuiesc ca si in alte zone geografice e cam la fel) este sa se dea nume bombastice la tot felul de chestii altfel extrem de simple: cum ar fi numele la anumite joburi, numele la scoli, colegii, universitati, etc.

Aici unei fufe de secretara de director i se spune "executive assistant".
Unui administrator de retea - "LAN Administrator".
etc.

Numele suna mirobolant, te da pe spate chiar, dar nu reflecta in niciun fel realitatea.

Asa si cu "academiile de dans".
Cursul dura 30 min, 1 data pe saptamana (daca studiezi cu atentie linkul meu).
Deci, nu te mai soca ca nu-mi "smulgeam copilul din lumea jocului" decat o ora maxim pe saptamana. Ceva imi spune ca nu ramanea traumatizata de pe urma unei atare experiente. (Apropo, parca"Calea de mijloc este calea ZEN", nu? Ti-ai cam iesit din zen-ul asta, bag de seama...)

Iar pana ajung eu la "romancele alea duse cu capul" (inchiei citatul) mai e cale lunga, crede-ma.

buli spune:

stati asa, ruxij si vikinga, nu stiu de ce am impresia ca vi se pare ca militez pentru lasatul copilului in treaba lui.

mai zic o data: copilul trebuie sa invete si parintele trebuie sa aiba grija sa se intample asta, dar fara sa produca daune (morale, ofcorz).

adica sa invete pe general ce are nevoie, dar sa exceleze la ce ii place si la ce e inzestrat, nu sa mearga la balet/pian/pictura/electronica/limbi straine intensiv, ci sa aleaga ce i se potriveste.
nu ma revolta interesul parintilor pentru copii, ci ma revolta dorinta de a-si pune copilul sa faca o scoala/un curs/un master/un doctorat cu orice pret, pentru ca ''asa stiu ei ca e bine'' si fara sa dea drept de alegere lu' ala micu', de parca el n-ar fi persoana.

ocebine spune:

Am urmarit atent discutia...mi s-a parut interestant cum se poate gasi un echilibru in educatia propriilor copii. Parerea mea de cititor al discutiei este ca fiecare si-a gasit (sau nu) o cale depinzind de educatia proprie, de personalitatea copiilor, de zona (si cerintele geografice), de "schelele" parintilor...

Nu am vazut nicaieri ridicarea in slavi a progeniturilor romanesti. Tonul agresiv, nitel dezlinat si jignitor iti apartine in totalitate.


PS. Cu parere de rau, dar tot la "fufe" de secretare ajungem??? Credeam ca subiectul e epuizat, dar vad ca totusi ai o predilectie pentru ele. Zau, improspateaza nitel repertoriul de refulari.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

Sabina spune:

si chiar daca i-ar lauda, cu ce te atinge pe tine Anca? mie imi place mult sa vad ca cineva isi lauda copilul, ma bucur sincer.

Mi-a placut f mult ce-au zis Fomalhauti, Vikinga , Ruxij despre ai lor, si toate celelalte mamici participante la discutie de fapt.


pe tine de ce te-a deranjat?

Nu mi s-a parut deloc lauda, ci descrierea unor experiente pornind de la particularitatile copiiilor proprii.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

anca74 spune:

Sora-ta e sora ta. Eu sunt eu, si fiica-mea e fiica-mea.
Nu cred ca suntem inrudite sa ne inchipuim cumva ca, genetic macar, am putea avea experiente traumatizante similare.

Ca sa-ti dau EU o veste buna, parintii m-au dus la inot de la 3 ani.
Daca nu stii cum se invata inotul pe atunci, iti spun eu: se lua copilul de o mana si i se dadea un branci in bazin.
Antrenorul urma aceasta "procedura".
In timp ce parintii se zgaiau la el pe un geam din vestiar.
Si in timp ce copilul urla ca apucatul in apa si se lupta sa se tina la suprafat, inghitind la greu apa cu clor. Intr-un bazin in care inotau pe un culoar, in sir indian, 20 de copii intr-un sens, alti 20 in celalalt. Si te trezeai in mod curent cu un picior in cap, coaste, sau o mana varata-ntre ochi.
Iar daca nu stiai sau nu faceai ce spunea antrenorul, te scotea afara din bazin si-ti aplica cateva perechi de slapi pe slipul ud pana iti venea mintea la cap.
Suna distractiv?

In conditiile astea "vitregi" am invatat sa inot, am trecut apoi la programul de inot de performanta la Clubul Dinamo, am participat la competitii, iar in Canada, am continuat la Clubul de inot de la Stadionul Olimpic din Montreal (la echipa de "Masters"): http://www.rio.gouv.qc.ca/pub/centre/centre_activites.jsp#7
Am mai participat la competitii inter-cluburi, la amatori, pana la 25 de ani.
Ca sa nu-ti mai spun ca pana sa o am pitica mea, am participat la 3 triatloane (inot, bicicleta si jogging).
Si intentionez ca, pana la 40 de ani, sa termin un maraton. Just like Oprah.
De ce?
Pentru ca, in timp, am ajuns sa ador inotul. Desi l-am detestat toata copilaria mea. Pentru ca am fost obligata de ai mei sa fac asta.
Dar, uite, ca uneori ne mai vine si mintea la cap.

M-am laudat indeajuns? Sunt destul de "rotunda" acu'?
Pot sa adaug ca am de gand sa procedez la fel cu Bubulina mea?


Asa ca:
1. Nu mai presupune ca toti oamenii sunt la fel;
2. Chiar daca-ti obligi copilul sa faca o chestie, pentru ca tu crezi cu sfintenie ca e bine pentru el si dezvoltarea lui fizica, psihica si emotionala, e util sa pui toata experienta respectiva in perspectiva si sa te gandesti ca, cine stie, in viitor, chiar ii va folosi la ceva si-ti va multumi ca n-ai fost o "carpa-n fund" sa te miorlai la smiorcaielile lui.

Eu la concluzia asta am ajuns cu inotul.



Iar eu prefer mamele care-si lauda copiii cu masura, fara sa le dea nas la orice prostie, nici sa-i lase sa se umfle in pene aiurea, sa ajunga mai tarziu aroganti, fara nimic in creier si nesimtiti.

Sper ca-mi permiti sa am aceasta opinie.

anca74 spune:

Mai, eu ma gandeam ca dezbatem aici metoda lui tanti Amy.
Nu laudaroseniile mamelor despre copiii lor.
Sunt convinsa ca toata lumea aici are numai copii perfecti, dar hai sa ne intoarcem la subiect.
Restul e pierdere de timp.