Ati citit asta?

ruxij spune:

Marina, a doua fata a renuntat la vioara si s-a apucat de tenis. A facut o criza la 13 ani si mama ei i-a dat voie sa renunte, pt. ca o facea fortat.

Sabina, exista muzica in programa, la fel cum exista geografie si istorie. De exemplu la noi la scoala, toti copilasii intra in orchestra in clasa a 4a, deci mai mult decat lectiile de muzica din orar de pana acum. Aici sunt posibilitati sa faci muzica mai multa prin scoala, dar numai districtele mai bogate au aceste programe de "enrichment".
Ce facem noi, facem in particular EXTRA, nu poti sa faci lectii particulare la toate materiile. Faci lectii particulare dc. ai o inclinatie catre domeniul ala si iti place, sau daca vrei sa excelezi/ajungi sa faci o cariera in acel domeniu. Apoi, spre deosebire de geografie si istorie, muzica, desenul/arta si sportul necesita talente native pe care nu toata lumea le are. De exemplu copilul meu a fost mereu f. muzical, dar e dezastru la arta (lucru manual, desen--ca si mine dealtfel). Normal ca facem lectii particulare la muzica si mai putin ne intereseaza desenul. De ce arta nu ar fi la fel de importanta? Ramanem sa o admiram la altii, iar cei ce sunt afoni pot asculta muzica altora, fara sa o interpreteze chiar ei.

gmmm spune:

Olympia, eu am inteles ce vrei tu sa spui. Ca succesul scoalar nu e cheia fericirii, ceea ce este perfect adevarat.

Insa am o banuiala ca probabil exemplele pe care le-ai dat sint mai degraba exceptii.
Eu nu cred ca un copil bun la scoala este, statistic vorbind, un viitor adult nefericit.
E drept ca eu am pierdut legatura cu fostii colegi de multi ani, insa succesul scolar (chiar in clasele mici!) iti permitea sa spui cam pe unde o sa fie copilul respectiv la 25 de ani.

Si mai e un aspect.
Scoala pe care o face copilul conditioneaza nu numai salariul pe care o sa-l aiba (caci citi au suflet de intreprizator sa-si lanseze propria afacere? Citi au curajul, intre altele, sa dea piept cu birocratia, care nu e neaprat o specialitate romaneasca?).

Scoala conditioneaza si altceva esential: accesul la un anumit cerc social.
Oh, nu vreau sa spun ca scoala e un pasaport pentru intelepciune, conditie necesara si suficienta pentru a avea un orizont larg.
Insa cred sincer ca ai mai mari sanse sa intilnesti oamani inteligenti (care adesea sint si interesanti) printre cei care au facut si oaresce studii la viata lor.

Si, vikinga, eu am o banuiala de unde vine, in parte, detasarea fata de rezultatele scolare.

Nu stiu cum este in Geramnia, insa in Franta poti sa nu-ti misti nici un deget, sa nu fi muncit o zi in viata ta, cu alocatiile si ajutoarele de tot felul, ai un acoperis deasupra capului, ai ce minca, Slava Domnului, ai ce pune pe tine. Cu putin noroc mai ai si vacante sponsorizate de stat.

Asa ca parintele stie ca in cazul cel mai rau, minimul de baza este asigurat.

andacos spune:

hai mey ca asta e o exagerare de proprotzii1Cum potzi sa afirmi asa ceva?(chiar daca sunt niste adevaruri in ce spui tu referitor la protectzia sociala)Este fortzata si scoasa din context constatarea!

Daca-mi las copilul sa-si urmeze drumul,fara sa-i suflu-n ceafa si sa-i impun eu principiile si ideile mele despre invatzat/invatzatura nu inseamna ca gata copilul va deveni un viitor candidat la servicii sociale!

Formalhautti,povestea ta cu bebe cel mare,e exact ce vreau eu sa spun prin...fiecare isi gaseste drumul/locul in viatza!

Dana


www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

sorana spune:

Normal ca nu ma supar ca n-am de ce
Dar te contrazic, sper sa nu te superi
Exista si oameni care nu pot face performanta. Datoria mea este sa-i ofer conditiile de a o face, daca vrea si daca poate.
Asa cum zice Sabina undeva (si foarte corect zicea) preocuparea mea este SA POATA ALEGE.
Deocamdata este necesar sa aiba note foarte mari la sc. gen si sa invete pentru examenul ala de admitere la liceu.
Totusi, indiferent cata vointa si dorinta are parintele, fara a cadea in extrema chinezoaicei evident, exista copii care nu vor sau chiar nu pot sa obtina rezultate.
Personal incerc acum sa o fac sa treaca peste emotiile care o paralizeaza. Fi-mea este extrem de emotiva (a vomitat de emotie pe la 5 ani, acum doar "paralizeaza") si are rezultate doar in anumite conditii.
Cam la asta ma refeream cu "daca poate". Incerc acum "metoda spartana" vom vedea daca da rezultate. Adica o duc la diverse concursuri mai grele, tinute la alte scoli, stiind ca nu va scrie nimic, pe ideea ca poate se obisnuieste. Metoda "cum vrei tu" am incercat-o aproape 3 ani si n-a dat rezultate. Adica n-am stresat-o, lasand-o sa faca ce vrea. Emotiile sunt fix la fel, tind sa cred acum ca rau am facut ...

gmmm spune:

andacos, nu vrezu sa spun in nici un caz ca ori metoda extrema Chua, ori serviciile sociale.
Tot ce vreau sa spun e ca in conditiile astea iti poti permite sa-ti asumi riscul.

vikinga spune:

Folmahauti, din cite imi amintesc, ziceai ca sotul tau are unul din cele mai mari IQ din Romania, scuza-ma daca gresesc. In conditiile astea, nu v-ati gindit ca poate primul vostru fiu, e probabil un geniu si poate are nevoie de o alt fel de scoala? Cine stie, daca s-ar fi nascut intr-o familie de chinezi emigranti in USA, acum era la Harvard, imi permit sa glumesc cu tine, sper sa nu te superi, insa intelegi ideea. Cu siguranta e mai fericit in familia voastra frumoasa si cu alegerile facute, insa nici nu poate sti ce a pierdut, ori intre ce si ce ar fi putut alege.Asa aveam si eu un coleg in facultate, cu 10 pe linie fara sa invete, nici macar cursuri nu lua ca noi multimea, ci doar notitele lui pe care nu le intelegea nimeni. Era iubitul unei bune prietene si zicea si ea ca intr-adevar, el nu invata niciodata, merge la biblioteca, citeste pe teme tot ingineresti-navale, insa hat de alt nivel, ani lumina de noi turma:) Eu si inca vreo citiva luam si noi bursa dar pe munca:) bine ca nu era cu noi in an, ca ne-am fi rusinat ca primim bani degeaba:)) Din anul patru a plecat la o universitate pe acelsi profil in germania.Asta imi aminteste de evaluarile pediatrei mele facute bebelui meu no 1: geniu. Asa a zis cind el avea 4 si pe urma iar la 5 ani, si mi-a recomandat cu mare seriozitate ca ar trebui sa lasam insula si sa ne mutam in Hamburg, pentru ca fiul nostru sa mearga la o anumita mare scoala particulara. Am intrebat, pai de ce, scoala asta ce are, daca e sa fie geniu, va straluci oricum. M-a contrazis. E discutia mai lunga, evident suntem inca aici, copilul meu merge la o scoala normala, acolo unde a avrut el, nici macar la grupa montessori, care e intr-o scoala chiar vecina cu noi, adicatelea mi-ar fi venit mai aproape, insa am votat pentru fericirea copilului, acolo a vrut linga camarazii din gradinita, acolo e. Plus ca e o scoala buna, linistita si cu profesori dedicati.Bun. Si pina la urma oare asta sa fie atitudinea necesara in cazul copiilor geniali, ori sa zicem peste medie? Pediatra copiilor, cu un CV impresionant, e profesor dr, a excelat in Berlin in cel mai mare spital de copii, retrasa acum la liniste, cu casa la malaul marii si profesind asa de hobby, si acum nelipsita fiind de la marile conferinte medicale, si la cei 50 de ani ai ei, si cu o atita experienta in spate, o cam cred cind spune ca micile genii trebuiesc educate cu o si mai mare atentie, cu o si mai mare dedicatie. Si bineinteles munca la alt nivel decit la scoala de la tara cum e la noi, si cu siguranta si joaca.Ori copiii peste medie trebuiesc neaparat, pur si simplu lasati in voia sortii?S-au dat multe exemple, am citit tot cu mare interes, se mai pot veni cu alte contraexemple. Insa nu asta conteaza.Ci, daca tragem linie, ce ne da?Fiecare isi raspunde in dreptul lui cu sinceritate, pentru ca aici la subiect, ma tem ca se mai si pozeaza. Cam toti copiii forumistilor prezenti la subiect, merg la scoli cit mai bune, stiu si eu din anii trecuti de sufletele tinute la gura cind copilul intra ori ba, stiu eu unde, nu mai zic. In fine.Legat de Montessori, metoda f agreata de psiholgii moderni(gmmm:)), ori de scoala noua cum sunt numiti aici.Un bun prieten al fiului meu merge acolo, singurul din trupa de soc de la gradinita, care a fost despartit la o alta scoala. ne intilnim destul de des si eu cu mama-sa schimbam impresii.Ca sa zic pe scurt, sa nu ma intind iar: montessori de te doare mintea la scoala si hort(locul de dupa scoala unde se ia prinzul si in mod normal se fac temele), adica o lalaie la greu dupa cheful copilului, si pe urma acasa parintii is pusi in situatia de a face scoala cu copilul cite 3-4 ore pe zi, asta dupa ora 15 cind ajunge acasa!! Chiar sunt fortati de situatie, chiar daca metoda sustine ca totul se face in ritmul copilului, ca ideea e ca scoala doar il ajuta se se ajute, ei bine in realitate temele tot trebuie facute. Si inca multisoare!Iar tabara lejeritatea asta de suprafata.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

olympia spune:

Marina, nu, alegerea in sine a fost nefericita. Persoana de care spun era una extrem de creativa, de sensibila, scria extraordinar, iar lecturile si discutiile ei cu profesorii erau mult peste nivelul de liceu. Ca putea lua admiterea si la medicina, la matematica sau probabil la orice facultate din tara, asta i-a facut pe parinti s-o impinga intr-acolo. Cred ca daca facea litere sau psihologie, sau filozofie, sau poate regie, azi ar fi fost un om al carui nume l-am fi pronuntat toti cu mandrie, sigur ar fi lasat o urma importanta in domeniu. Asa... e pur si simplu o viata irosita, un caz foarte trist.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

olympia spune:

Gmm, da, sunt exceptii, pentru ca vorbesc de doi copii exceptional dotati, ieseau din plutonul celor buni, mai erau olimpici in clasa si era o clasa buna oricum.
Voiam sa zic ca-s si copii care pot multe si atunci parintii incep sa puna presiune, intai pe toate si vazand ca tine, canalizeaza treptat copilul spre ce cred ei ca ar fi mai bine. Asa, ajung sa puna in umbra potentialul special pentru un alt domeniu si mai grav, amputeaza copilului dorinta si curajul de a se opune si de a face propriile alegeri. Copilul caruia i s-au impus alegerile timp de 12 ani si nu va ganditi la bataie ci la presiune continua si crescanda, nu va fi capabil sa le faca pe cele corecte pentru el, niciodata. "Vezi ca poti, vezi ca esti bun la asta, las-o pe-aia ca se moare de foame cu aia, ce sa cauti tu acolo, fa-o pe asta, aia poate fi si hobby, nu-i ceva serios, nu-i de viitor"... o tampenie maxima, habar n-avem ce-i de viitor, cum va arata piata muncii, ce transformari se pot petrece.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

bird70 spune:

La scoala fetelor mele se studiaza pe langa muzica si 2 instrumente obligatoriu. Primul instrument se face in clasa a 3-a si este vioara, are 2 concerte de-a lungul anului. Mai mult de jumatate din copii aleg sa faca vioara si dupa clasa a 3-a. Apoi in clasa a 5-a se face un instrument de suflat (saxofon, trompeta, etc). Tot asa cu concerte de 2 ori pe an. Multi copii continua cu instrumentul si dupa clasa a 5-a. Dupa clasa a 7-a la ora de muzica pe langa ce studiaza ei mai organizeaza si un musical unde tot anul participa. Eu sunt foarte impresionata de spectacolele astea, e adevarat ca eu nu stiu mai nimic despre muzica dar e evident ca e multa munca. Cand pitica era in clasa a 2-a, am fost la concertul de Craciun si anul lor a cantat Aleluia pe 2 voci, atat de frumos ca mi s-a facut pielea de gaina . Vreau sa zic ca nu e scoala de muzica, e doar o scoala cu profil academic dar se face multa arta nu doar muzica pe langa partea stiintifica.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

simali spune:

Dupa mine este numai unul dintre muuile de copii exceptionali rataciti printre posibilitatile restranse din RO, blocat intr-un nenorocit de spital din cine stie ce colt de tara, fara provocari, fara posibilitatea de a face mai mult, etc. Nu educatia lui este de vina ci mediul in care a fost "varsat" dupa terminarea liceului - care pe zona medicina e de toata jena. Ideal pentru acest copil era o facultate in occident, poate chiar un master si ceva experienta, apoi intors in Romania (daca se ivea oportunitatea de a fece ceva deosebit) sau ramas acolo, cum vrea omul...

Educatia unui copil seamana mult cu sofatul unui Ferari in Turul Europei: in primul rand sti din start ca e cursa lunga (deci nu o iei razna din primii 10 km - a se citi din clasa I-a) si nu gonesti mereu cu 200Km/ora ca se alege praful de motor. Arta e sa sti insa cand sa mergi cu 70km/h si cand sa accelerezi binisor spre 200km/h ca sa castigi cursa si sa ramai si cu masina cat mai intreaga.