Ati citit asta?

iileana spune:

Nu-i rau pentru un incepator, dar mai ai de muncit ca sa fie ok.
Denizel!
Vei exersa minim trei ore pe zi, iar peste o saptamina vei veni aici in fata clasei sa mai faci split o data, si apreciem atunci daca te-ai perfectionat sau daca macar esti pe calea cea buna.

Hai, executarea!
------------------


Topicul asta si-a pierdut logica interioara.
A inceput ca o discutie despre o metoda educativa extrema, de factura aproape militarizata si in deplin dispret fata de inclinatiile native ale copilului, si a ajuns la ideea ca-i rau ca la 20 de ani progenitura habar n-are ce-i cu ea pe lumea asta.
Bineinteles ca-i rau, numai ca nu despre asta era vorba. Ca doar nu sint astea singurele alternative: copil super educat - disciplinat - resemnat versus loaza indolenta. Mai sint fro' citeva variante intermediare, zic eu.

A, si in final, topicul a ajuns (si asta!!! :)))) la "unde isi face Denizel vacantele", dar asta deja face parte din farmecul discret al DC-ului .


V-as propune un filmulet care mi-a placut mult (l-am mai pus eu pe aici): un punct de vedere asupra limitelor sistemului educativ, asa cum este el inteles si practicat acum, si asupra necesitatii regindirii principiilor fundamentale dupa care ne educam copiii.
E despre cum ii pregatim pentru viitor, in conditiile in care noi, de fapt, habar n-avem cum va fi viitorul asta...

Merita vazut, nu-i lung si are si subtitrare in limba romana.
http://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html

denizel spune:

Da, Universitatea Bucuresti a fost pomenita in contexul "nu, merci, Universitatea asta-i prea slaba pentru pretentiile mele".
Iar afirmatia ca majoritatea profilor nici macar nu vin la ore si ca si-au luat doctoratele pe degeaba e cah-cah.
Despre "nepotism si promovarea examenelor pe alte criterii" nu pot sa spun decat ca e posibil sa fie din categoria strugurii acri. N-am intalnit pana acum decat studenti/elevi slab pregatiti care se plang ca au stiut, dar au luat note mici la examen, fiindca notele mari sunt rezervate nepotilor profilor .
Extrem de rare sunt cazurile in care unui prof i s-a pus pata pe tine si iti face neplaceri.




~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

ioanadara spune:

Da, exact.Universitatea asta este prea slaba pentru anumite pretentii asa cum universitatea din China este prea slaba pentru anumite pretentii.
Daca ai un copil ce nu vrea sa se indrepte spre studiu si tu ca mama ti-ai dori totusi sa studieze, bineinteles ca spui: "macar sa fi vrut si al meu sa faca asta..."
Dar, daca altul are un copil ce vrea sa studieze si il poate ajuta sa o faca in alta parte decat intr-o universitate in care lucrurile merg de la rau la mai rau este fatarnicie sa spui : "esti exagerata, e foarte bine si aici".Mai ales cand stii clar ca tu ai alternative.

Nu, aici nu e bine. Asta e adevarul.
Dar, a educa un copil in modul in care o fac aceste chinezoaice doar pentru a evita asta este o nebunie.

Unul dintre copiii mei vrea sa se faca mecanic auto. Este efectiv "la locul lui " cand merg cu masina la service. Daca nu mi-ar fi mie frica pentru ca este un loc periculos ar sta cu orele in atelierul vecinului. OK, am zis si eu si sotul, daca asta vrea, asta sa faca. Dar, deocamdata trebuie sa se ocupe si de scoala. A priceput.Isi face lectiile constiincios, are rezultate bune dar nimic peste.Mi s-ar parea o cruzime sa-ml duc la pian sau la vioara in conditiile astea sau sa-l pregatesc pentru o universitate de top cu forta.
Insa, in cazul feteide exemplu ce invata singura si are rezultate foarte bune, ce isi doreste foarte mult sa mearga pe domeniul lingvistic, fiind un copil foarte curat si linistit pentru varsta ei, cruzimea ar fi sa nu o ajut sa mearga intr-o universitate normala.
Si da, "nepotismul si promovarea examenelor pe alte criterii" sunt realitati dovedite in UB. Nu sunt strugurii acrii. Oricine are contact din interior cu institutiile de invatamant superior din Romania in ultimii 10 ani stie bine asta.

Iileana "vacantele" au fost pomenite in ideea realitatii crude ca" nu toti romanii au o tara de rezerva" .
Este minunat romanul cand merge in vacanta in alte parti si apoi vine si lauda litoralul Romaniei sau atunci cand se trateaza in clinici din Europa si apoi lauda medicii romani, sau cand este printre putinii ce au posibilitatea sa-si tina copilul la studiu in universitati bune (daca ar vrea si copilul bineinteles) si vine aici si lauda (fara dovezi ) universitatile Romaniei.

kariguld spune:

daca mama mea ar fi "chinezoaica" singura m-as da spre adoptie.

vikinga, nu pierzi nici un tren, aici sunt o multitudine de posibilitati, din care copilul poate alege.

in clasa intai, fii'mio vroia sa fie chimist. pe la clasa a treia s-a mai razgandit. apoi a trecut ca gasca prin apa, de la fotbalist la cosmonaut. acuma iara e in cautari. recent i-am spus ca daca vrea sa se faca gunoier, pe mine nu ma deranjeaza. nici pe tasu. doar sa fie el fericit cu alegerea facuta si sa poata razbate in viata.



*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

vikinga spune:

universitati bune sunt, insa uite ca se golesc, si ma tem ca nu cumva asta sa vina de la modelul de educatie din ultima generatie: lasa copile ca daca poti si putin de ce ai face mai mult? in articolul din der spigel unde citisem statistica respectiva si unde se incercau a fi gasite si motivatiile din spate, cea mai in fata varianta a fost aia cea mai simpla: invatatul pe brinci nu mai atrage, pt ca e greu si atita tot. daca se poate cu un curs de un an doi maxim trei e f bine si asa.adica fetite care au visat sa se faca docorite, se fac infirmire si e fericire si asa, ca vb aia isi pot cistiga o piine si plati o chirie. cu toate ca ar fi putut, ei bine de ce atita deranj si munca?eu nu zic, e f bine sa fie si la munci care nu necesita facultati, oameni capabili, corect ca orice munca e respectabila. nici snobismul de prin romania anilor 2000 cind se cumparau diplome si se mima desteptaciunea. eu insa ma tem de sfinta lene care duce copiii in dulcea mediocritate, mda ar fi putut mai mult, insa si ce daca, e f bine si asa. un fel las ca merge si asa. si toate astea in dosul pishologilor de moda noua care bat obrazul de sus cu "daca vrei mai mult n-ai decit sa faci tu, copiii nu sunt datori cu nimic". pai sigur ca ei nu sunt datori, tocmai, ca noi parintii suntem datori fata de ei!!inca ceva, tot in acel articol, se spunea ca nici parintii nu mai doresc ca copiii lor sa exceleze in facultati, pt ca...ei bine E MAI SCUMP! adica e scump sa-i ajute si sa-i ocroteasca cit de cit financiar, pe timpul studentiei, ori prin suportul de dinainte prin materiale, cursuri extra etc etc. si ca, in germania, acum cei care merg la studii superioare vin din familii peste medie, asta in marea majoritate.cum am zis, departajarea se face aici din clasa a cincea, daca intra atunci la gimnaziu pot face o facultate. stiu ca la gimnaziu si facultate se face scoala serioasa, asta nu am ce discuta.insa ca sa intre un copil la gimnaziu trebuie ceva deranj si munca, nu merge cu tv-ul in fata si joaca toata ziua. si aici intervine parintele in 95% din situatii, cind el cere mai mult de la copil decit copilul are chef sa faca, cu toate ca poate, l-ar duce mintea. restul de 5% sunt copii sclipitori care fara cursuri extra de sah, pian, fara teme fara nimic, pot si gata. pt ca baietii nostri au aceeasi virsta poate mai intram noi in discutii pe tema asta.ok, toate lucrurile clare pina aici. dar ce te faci cind pe tine tabara psihologii de moda noua, ca da, e si asta mare moda la ora actuala, oriunde te invirti numai peste ei dai ori peste cugetari de amatori care au citit 3 carti, si care chiar trateaza copilul iesit din burta mama-sii ca dintr-un ospiciu, copil caruia nu-i poti cere un pahar de apa, ca deja toti psihologii amatori sar pe tine ca zdruncini copilul pe vecie.cind eu ma tem, ca nu cumva , pishologii de miine, cei prezenti in viata viitoarei generatii de adulti, or sa aiba de furca cu tristetile respectivilor, suparati pe viata ca si-au ratat prea multe sanse si ca ar fi putut asta si asta, si ca si-au dorit atitea cind erau mici si au avut atitea visuri si ajunsi mari, vad ca-s undeva caldut dositi in spatele unei tejghele si atit. dar da, ar trebui sa se simta liberi si fericiti, conform modei. si normal parintii lor vor si cei vinovati, pt ca au fost prea ocupati ca sa stea dupa copil.cum bine a suprins gmmm, pai mamele astea chinezoaice investesc f mult timp si energie pina la urma in copiii lor! acum mamele se dau in dosul psihologilor care au doar grija sa nu zdruncine copiii, si se pot simti f impacate cu ele, vb aia, cresc un copil liber, nevoie mare! cum ? nefacind nimic? mamele la computer, copilul daca are chef la tv , sa doarma cind are chef, sa faca teme daca are chef si asa mai departe? daca nu intelege, las ca are el timp si aici e lista lunga!s-a vorbit despre oamenii cu bani din romania, care nu au pretentii mari de la copiii lor, pt ca si asa vor prelua firma si banii.asta se intimpla doar la proaspatii imbogatiti, si aici nu ma refer numai la miliradari ci si cei cu ceva cu mai mult peste medie, care-si cresc copiii cu bani "fara numar" de buzunar, cadouri scumpe, o tin intr-un huzur continuu, fara timp si pretentii investite in copil. insa, se va intimpla cum am vazut si auzit de cazuri de aici: cind copiii astia ajung mari, adultul ala proaspat imbogatit, pornit de jos, va citi in copilul sau mediocritatea, va lua un manager din afara tot sperind in revenirea fiilor ratacitori, copiii respectivi vor trai numai sperind la o mostenire rapida si grasa, averea va fi tocata in maxim 5 ani.de asta aici copiii din familii mai instarite, si asta de citeva generatii nu bogati de ieri, sunt crescuti mai altfel, de asta lor li se cere f mult. asa ca la chinezi aproape. si am vazut ca si peste ocean cam la fel.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

Marina spune:

pot sa mut subiectul cu totul la generale daca e chiar asa de important locul in care se afla. Oricum lumea la gasit si la Psi:)

Revenind la performanta facea cineva comparatia cu gimnastele chinezute...ia uitati-va putin in gradina noastra, cat a fost karoly, Belu & Bitang cu metodele lor demodate toceam locul 1 pe podium, cand am inceput cu drepturile sportivului nu ne mai vedeam prin clasament nici cu binoclu.

Sunt de acord ca copilul are dreptul sa aleaga, nu fericirea de a face voluntariat in India ma sperie ci fericirea de a se multumi cu lipsa perspectivelor pentru ca a facut Universitatea din Bucuresti sau ASE-ul ca sa fiu impartiala.

Nu am avut timp sa raspund in timp real dar as vrea sa comentez putin o afirmatie a Soranei, sper sa nu se supere:
"Asta nu inseamna ca fi-mea va putea sa faca performanta. Poate ca va intra (sau poate nu)la un liceu de top. Dar macar un liceu rezonabil tot va face. Adica ma tin de capul ei "
Pentru mine nu exista cuvantul nu pot (atat timp cat suntem sanatosi. S-ar putea ca pana in final sa nu poata si nu o sa murim din asta dar daca l-am pus pe "nu pot " in fata de cand e copilul in clasa 1, cu siguranta nu o sa poata. Exista nu vreau si ar tb inteles de ce natura e nu vreau, nu vreu ca vreau altceva, nu vreau ca n-am chef, nu vreau ca am chef sa te contrazic.

denizel spune:

si iar ...

Marina, ai dreptate. Locul ei (al discutiei adica ) e la Cab. Psi .


Ileana, foarte misto filmuletul, il aveam salvat in Bookmarks chiar, dar uitasem de el :).




~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

denizel spune:

haha, asta o spuneam si eu cand era fiu-mio mic :)). Numai ca nu era gunoier, era de lemne taietoriu :).

Numai ca un individ nu poate fi fericit daca e gunoier.
Contribuie la nefericirea lui (printre altii) cei care stiu ce-i aia performanta :).



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

buli spune:

Vikinga, Marina, nu e vorba dom'le sa lasi copilul numai de capul lui la tv si pc. ce, voi asta ati inteles?
nu, e vorba sa il dai la pian daca arata talent, la dans daca ii place si la sah daca arata inclinatii.
adica sa nu-i bagi fortat toate astea in ideea ca "trebuie sa scoti om din el" si ca "o sa-i foloseasca sigur in viitor".

pai ce, voi credeti ca eu nu cer de la Matei? ba da, cer. dar atat cat poate. si mai ales (ziceti-i alint, daca vreti) cat poate cu placere.

pai am vazut parinti care isi fac probleme de la o nota de 6 sau 7 si, de fapt, media copilului e in jur de 9.50. unde e problema? ce, nu are voie copilul ala sa o sfecleasca intr-o zi la o materie? hai sa fim seriosi! ca iar ma intorc la aia "sa vad eu adultul care n-a ars gazul nici intr-o zi la serviciu sau n-a lasat motoarele mai incet".

uite, de ex. la fi-miu in clasa, la limba straina, le-a trantit proful la aproape toti cate un insuficient. ei bine, sunt parinti care au facut drama din asta. pai de ce? ala nu-i calificativ? de fapt, bietul om se saturase sa le dea teme si ei sa uite sa le faca. si a gasit o metoda prin care sa faca parintii atenti. eu am ras de Matei, i-am zis ca daca nu-i iese media, o sa repete clasa I din cauza limbii straine si sa se gandeasca bine daca vrea sa mai treaca o data prin faza cu bastonase - dar in gluma, am ras cu totii de asta si am facut scenarii. dar sa nu credeti ca n-a prins ideea.
ma gandesc ce s-ar fi intamplat cu micuta chinezoaica daca ar fi luat un insuficient la franceza

sigur ca trebuie sa vrei ce-i mai bun pentru copilul tau, dar idealul ar fi sa faci distinctie intre binele tau si binele lui si sa te tii de ideea asta cu fermitate, dar fara extremisme.

iileana, foarte misto filmuletul, bine ca l-ai mai pus o data, eu n-am prins data trecuta

Lali spune:

Cu mult interes va citesc, ca fost copil foarte bun, cu inclinatii spre invatatura (parintii mei ma consolau si incercau sa-mi ridice moralul cand eu eram suparata ca luam vreun 9 in clasele mici) si mama de baiat care nu este atat de constiincios ca mine (seamana cu tac-su la partea asta). Adica am inca dileme privind modul de abordare a invataturii si a rezultatelor scolare.

Ce vreau sa spun este ca mi se par totusi doua subiecte diferite: una este sa indrumi copilul spre un domeniu care nu-i place si nu i se potriveste si cu totul altceva este sa-i ghicesti inclinatiile si sa stai de capul lui sa ajunga bun in domeniul care ii place.
Una e sa-l inscrii la cursuri variate si la diverse sporturi cand e mic ca sa cunoasca multe si sa aiba de unde sa aleaga si alta este sa insisti sa faca pian spre exemplu daca nu-i place.
Dar ca sa ajunga bun intr-un anumit domeniu inseamna ca parintele trebuie sa caute cele mai bune scoli si trebuie sa-i indice intregului drum de parcurs pana acolo.

Eu cred sincer ca faptul ca esti bun in ceea ce faci contribuie mult la fericirea pe care le-o dorim copiilor nostri. Si mai cred ca suntem datori sa oferim copiilor nostri ocazia de a fi buni si sa le aratam drumul pentru asta, alaturi de sprijinul neconditionat indiferent de rezultatele lor.

Pana si exemplul dat de Denizel cu fata care face voluntariat in India in conditii foarte grele este cred o reusita in domeniul voluntariatului, ca nu sta acasa sa trimita sms-uri cu donatii, si, probabil, excelenta asta o face fericita.

Iar metodele draconice ale chinezoaicei de la care s-a pornit eu le inscriu la exagerari.

Iileana, foarte bun filmuletul.