Pufi 2010(208)LMA Ariana,Tudor,Andrei si Amaris!

simplicity spune:

Bai frate(sorry pt exprimare) dar eu nu am mancat mai nimica din ce a spus Alexutzza,asa le-a expus de m-as teleporta acum la ea la party...

Gata o sa incerc si eu de acum si altceva decat ce e traditional

Sa aveti o zi reusita micului print


Lucia,si eu am ameteli si iau si vitamine,nu stiu de la ce poate fi;astazi nu am nimica de mancare si nici sa ma tin pe picioare nu pot,nu stiu ce ii dau la sotul meu sa manance,sper ca sa imi revin pe mai tarziu sa ii pot face mancare;voi aveti astfel de situatii cand nu e mancare in casa?cum procedati?ceva usor si rapid....vreo idee?

---

Mami de Ariana(albinuta mea)
Motto-ul de azi:
"Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin. ."

tomaca spune:

mult curaj

varsta lui Tudor
mami tomaca si bebe Tudor Ioan un

www.adoptaunurs.ro

tomaca spune:

Felicitari! Voinicei si voi.

varsta lui Tudor
mami tomaca si bebe Tudor Ioan un

www.adoptaunurs.ro

xela_07 spune:

LA MULTI ANI YANNIS!! Sa fii sanatos si sa aduci numai bucurii parintilor tai frumosi!
Alexutzza - sa-ti traiasca minunea si sa te bucure toata viata! Nu pot sa ma bag la urari de no 2 ca m-au facut pilaf astia 2 de dimineata ... poate mai pe seara . Am la meniu dar nu gasii beutura, stii ... mie imi cam place si e problema domle'.


LA MULTI ANI ALEXANDRA!! Multa sanatate si tot ce iti doresti mami pentru fetitza ta speciala!

sorina_bz spune:

hai sa zic si eu dupa 100 de ani...
la noi Orajel, cel de noapte, cu 10% concentratia de anestezic are efect. Restul......pistol cu apa.

Mami de adolescenta Diana-Teodora (30.05.1995) si pufuleatza Iris-Alexia (22.02.2010)

alexutzzza spune:

Anunt carnat mare, greu de citit, greu de inteles...am scris in timp ce-mi veneau multe multe amintiri in minte, nu stiam ce sa scriu mai intai...ma duceam pe alaturi cu una alta din povesti...e tare incoerent, nu trebuie sa cititi, dar eu am promis sa scriu astazi despre Yannis

Inca o data scuze de carnat incoerent

de Yannis

alexutzzza spune:

Acum un an si 9 luni....
Pregateam nunta, comandasem o rochi frumi de sirena asa pe corp, pe solduri, cautam modele de invitatii si boubouniere pentru nunta, explicam tuturor prietenilor cum se ajunge in Paros, agitatie mare. Avusesem ultimul ciclu pe 25 Aprilie, imediat dupa Pasti, ciclul mi-a venit in Paros (insula unde urma sa fie nunta) am descoperit sangerarea la toaleta la restaurantul pe care il vedeam pentru a fi locatia petrecerii, vorbeam de meniul de nunta...pentru mine inclusiv data UM a fost speciala. Nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce va urma. Am avut 2 cicluri fara pastile anticonceptionale deorece trebuise sa le opresc pentru 2 luni ca sa fac o ecografie la san (aveam ganglionii tensionati si asta fusese recomandarea ginecologului sa fac pauza 2 luni si sa ma programez la o ecografie la sani....dar aveau sa urmeze alte ecografii dupa cele 2 luni.)...

Pot sa spun ca lucrurile au inceput cu un "feeling" ... In luna Mai pur si simplu intr-o noapte dupa ce am "prestat" si am adormit epuizati unul in bratele celuilalt m-am trezit dimineatza in zorii zilei intr-o tresarire asa dintr-o data ca si cum ar fi aruncat cineva cu apa rece pe mine cu inima batand repede repede si mi-am dus mana la burta si am zis "sunt insarcinata!" Apoi tot eu..ei prostii, astea nu se simt asa , aualeu parca-as fi baba, e imposibil, e a 16 zi sau a 17, ovulatia e mai devreme si apoi am sarit imediat dupa ce a terminat din pat si am bagat dusul cu jet de apa puternic, nu am cum sa raman! nu am cum!

apoi mereu cand aprindeam o tigara...imi spuneam ca poate n-ar trebui, poate sunt si tot eu alungam gandu
cand beam, cand vriam sa iau vro pastila, cand mancam ceva mereu aveam gandul asta" daca sunt? poate n-ar trebui..." si mereu alungam gandul...devenise stresant...
apoi ciclu intarzia...prietena mea ma trimitea sa fac test, eu "nu fata, ca-mi vine, ma doare spatelerau asa ca la ciclu si mi s-au intarit si marit sanii, imi vine sigur!" si ea ...da da....asa era si la mine si acum il cheama David si merge la gradinita....

Ciclul intarziase 2-3 zile...refuzam ideea de a face test.. de ce? Eu nu am citit ciresarii, dar de mica am in suflet teama asta ca daca-mi doresc ceva f tare si spun...stric totul...parca mi-era frica sa si aflu...daca era sa fie cu ochi nu vroiam sa stric nimic, nimic...

Pan la urma intarzaierea era suspecta (eu cu sau fara pastile am un ciclu f bine reglat si vine la data fixa...

Iau test seara si astept pana la pipi de dimineatza, asa stiam eu ca trebuie sa fie concentrat....Eu sunt genu care face pipi noaptea (6 dimineatza e considerat "noaptea" la mine) asa ca la 6..cu cohii carpiti de somn (de obicei fac pipi cu ochii aproape inchisi si buf la loc la nani) fac eu testul... se coloreaza intai vag liniutza care nu trebuie sa se coloreze (am experiente de teste de sarcina de pe vremea tineretii cand nebunia si inconsitienta era mare si protejarea inexistenta...brrrr). Imi zic, ei poate au schimbat testele, e doar o liniuta...apoi se coloreaza puternic si a doua. Acum, in comparatie cu a doua, prima linie era stearsa...dar era acolo, pala, mica, firava dar vizibila!

Fug la al meu, il zgaltai bine si ii intind testul si-l intreb: "Cate linii vezi?!?!" el...somnoros, nu putea deschide ochii, se freca la ochi...se uita buimac..."2!" fara sa stie neaparat ce inseamna. Eu incep sa ma ingrijorez...deci daca un om abia trezit si buimac le vede pe amandoua....nu e doar o iluzie...
Ii zic raspicat: "Nu nu vezi bine! e una!"
el: "bine, atunci lasa-ma sa dorm!"
eu: nu e bun testul! poate era expirat, mai iau unul....

Am contnuat pentru o saptamana sa iau teste...diverse marcci, le faceam in diverse momente ale zilei...ale naibii! toate erau expirate

Apoi ecografia:"sarcina clar!, 5 saptamani, e embrion, veniti peste o saptamana sa vedem mai clar"
Si acum imi amintesc cum defilam peste tot cu o poza cu niste umbre si un bob mic de fasole acolo in mijlocul unor contururi nedefinite
Si am fost peste o saptamana cand facea ecograful "bum bum bum bum!" incredibil! ceva atat de mic de cativa milimetri avea inima!!!

Ceva uimitor se intampla sub ochii nostri! eram fericiti, foarte fericiti, eu in continuare mai reticenta, mai tematoare, sotul era topit! in extaz! deja facuse un Excel cu datele urmatoarelor ecografii , luase de pe net evolutia fatului, saptamanile sarcinii, cate grame cati cm ar trenui sa aibe in fiecare saptamana, avea grafice pe care le updata dupa fiecare ecografie

AM avut o sarcina minunata! Nu voma, nu greturi, nu kile pe care sa nu le pot cara, totul a decurs "smooth" Multumesc lui Dumnezeu.

Panica mea insa era mare!

Despre sarcina ...cele mai "apropiate" experiente nu erau tocmai ok..Cea mai buna prietena a mea a pierdut o sarcna cu 4-5 luni inainte sa raman eu insarcinata si am trecut alaturi de ea prin durere si chin si "de ce-uri" ... experienta ei m-a marcat si traiam cu frica in san: "daca?"...sa nu ma bucur...sa il vad mereu la eco...si tot aveam inima cat un purice...si apoi aceeasi prietena a ramas cand eram eu in 2 luni jumate si l-a pierdut din nou...oprit din evolutie...si teama tot persista...pana nu-l vedeam la eco nu eram un om sanatos la cap .Imi amintesc odata cum am intarziat la o eco din cauza de trafic si dr a plecat de la spital...am programat alta ptr a doua zi, dar eram intr-o criza de isterie si lacrimi! trebuia sa-l vad! mai ales ca Yannis a miscat (sau cel putin eu l-am simtit) destul de greu...vag pe la 18 sapt, mai clar pe la 20 si ceva...

Din fericire la noi lucrurile mergeau f ok in continuare.
"Fasoli" al nostru ne-a aratat pe la 11 saptamani ca e baietel . Eu si sotul (da, sotul intre timp avusese loc nunta pe la 10 saptamani) mereu ne imaginam ca si parinti de fata dar ne-am indragostit rapid de ideea de a avea un baietel.

Am inceput apoi timid si foarte tarziu (in luna a 8a) sa ii pregatim camera: patutul, salteaua, cearseafurile, hainutele ce sa zic, m-am bucurat de fiecare moment al sarcinii, am incercat sa iau cele mai bune si cele mai utile lucrushoare pentru bebelusul meu si sunt pana in prezent foarte multumita de alegerile facute. Aici trebuie sa va multumesc si voua, colegele mele de odisee. Pe forum am citit cele mai utile sfaturi si sugestii, comentarii cu ce e ok si ce nu e ok si am aflat multe multe lucruri care-mi vor fi de folos o viatza de acum incolo!

Incepand din saptamana 28 colul meu era sub 3 cm, inchis dar destul de scurt, Yannis era angajat de pe la 26 de saptamani si mi s-a recomandat repaos, stat acasa mai mult in pat si luat tone de No-spa si mai incolo (din luna a 8a) gynipral. Toata luna a8a am stat cu sufletul la gura sa nu cumva sa se intample ceva...citisem eu ca e cea mai periculoasa luna pentru nasterile premature. Luna a 7a era ok, dar a 8a nu. Intr-un fel, de multe ori traiam cu dorinta si speranta ca bebe vine, vine repede, vine devreme, il vroiam si la 7 luni! atat de dor si drag imi era de el, vroiam sa il vad! Desi imi dadea niste suturi groaznice eu parca tot nu credeam....si nu am crezut multa vreme....

Programasem nasterea pe 20 ianuarie dar cand am fost la control si ecografie pe 18 dr a spus ca totul arata ok si sa il lasam pe bebe la caldurica , ii face bine in buritca asa ca o sa il scoatem pe 25 , asta daca nu vrea el sa iasa mai devreme...ufff acele 5 zile de pe 20 pe 25 au fost cele mai grele...eu eram setata sa il vad pe bebe muult mai devreme, de cand s-a isterizat dr. cu colul meu scurt, il asteptam pe Yannis in orice clipa, in orice zi din Decembrie, apoi in orice zi din Ianuarie....si acum nu pe 20 ci pe 25....si pe 25 la ora 8...apoi ma suna de la spital ca din cauza unei alte interventii se muta operatia mea la 10...apoi ma suna alta zapacita de asistenta sa confirme pentru internarea la 10 si operatia la 12 Doamneeeeeee....cat se mai lungea!

Luni dimineata pe 25 am plecat la spital pe la 9 (era multa zapada, muulta, troiene! si am zis sa fim la timp) Cand am pornit masina erau -21 de grade afara, sotul comenta ca Doamne ce zi si-a ales si puiul de grec sa vina... ca multi greci nu au vazut temperaturile astea in veci!

Spre spital...eram la fel ca toata sarcina: senina, fericita si nerabdatoare! Nu speriata, nu frica, nu nimic, poate putine emotii, dar nerabdarea stapanea totul! Merg, ma instaleaz ain camera, ma imbrac in halatul pe care mi l-au dat, facem poze, completez formularul de internare, vin sa imi monitorizeze fatul, mergem sa-mi faca toaleta si apoi merg spre etajul de operatii. Imi fac anestezia in coloana (m-a durut acul! de fapt m-a durut ideea de ac mare in coloana!) apoi nu mai simt nimic de la brau in jos...stau culcata, aveam un mare paravan in fatza, doctorii vorbeau despre banalitati...ce au facut, in ce mall au fost, cumparaturi etc. Incep sa ma zgaltaie tare simteam in partea superioara a corpulu miscarile deci...vine....apoi liniste...banuiam ca l-au scos, dar nu auzeam acel UAAAAAA! UAAAAAAAAAAA!!! din filme...a fost unul din momentele in care mi-a fost cel mai ciuda ca nu pot sa aud! era panica mare, nu intelegeam..l-au scos? ca de la mine au plecat...si de ce nu-mi zic nimic? de ce nu aud? ce se intampla....nu va pot spune, m-au trecut toate gandurile si toate apele...auzeam ceva care oracaia dar asa infundat si fara rezonanta oaaa oaa aaahaa oac oah ...dar imi ziceam ca nu poate fi tipat de copil, nu trebuie sa tipe? tare? am intrebat anestezistul de vro 5 ori daca l-au scos si daca e bine, nimeni nu vorbea cu mine apoi ii reamintesc anestezistului ca eu am hipoacuzie si ca nu aud, e bine si atunci a realizat si anestezitul probabil panica mea si "foamea" de a-mi auzi copilul si m-a linistit , mi-a zis ca totul e bine, ca il curata acuma...oricum abia puteam intelege deoarece imediat ce au scos copilul am simtit cum ma cuprinde un somn caruia nu-i pot rezista (cu siguranta dupa ce au scos copilul au mai bagat ceva calmant, anestezic ca era prea de nerezistat somnul ala). Repede imi aduc o gramajoara mica de cearseaf din care iesea o mutritza mica . m-am repezit repede sa-l pup si apoi l-au luat. Nu am sa uit cat oi trai senzatia aia! fetzisoara, pielea...am pupat ceva ce nu exista! Era moale, foarte moale, mai moale decat orice altecva ce am simtit vreodata si umed asa o umezeala care-i dadea o moliciune si mai mare, dar nu era ud (cu apa pe el), era numai o senzatie de moale si umed impreuna, umed fara a fi ud.

Apoi l-au dus la bebei si eu am ramas la cusut...somnul era atat de puternic! stiu ca ma luptam intruna sa nu adorm desi era peste puterile mele sa nu adorm, am rezistat, imi repetam intruna "eu cik tocmai am nascut si acum adorm ca vita aicia, ce or sa zica oamenii astia?" si ca sa nu zica dr. ca "uite si la asta, a adormit aici pe masa!" incercam sa ma leg de tot ce vorbeau ei ...vorbeau de cumparaturi de raionul de peste, de creveti, m-am bagat in seama, le-am zis cum se aleg crevetii, care-s mai dulci si cum sa ii faca pane imi cereau detalii asistentele, ma intrebau de unde iau eu crevetii ...

Asa am marcat nasterea unui grec : dand reteta de creveti echipei din sala de nasteri

Mai departe stiti ce a urmat deoarece ne-am fost mereu alaturi cat timp pufuletii nostri se faceau mari

de Yannis

Lillo spune:

Bea, noi luam calciu gluconic 5ml/zi timp de 10 zile cam o data la 2-3 luni (noi adica amandoi piticii).
Felicitari ptr bilant!

simplicity spune:

Alexutzza Felicitari pt stelute cadou frumos

---

Mami de Ariana(albinuta mea)
Motto-ul de azi:
"Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin. ."

xela_07 spune:

Niste tartine la misto- tai felii de paine frumos (triunghiuri sau ce vrei tu) unse cu putin unt si pui pe ele salam/cascaval/maslina - ce vrei si tu. Le pui putin la cuptor si gata
Sau mamaligutza cu branza si smantana - nu stiu daca aveti malai acolo totusi ... (adica eu am cautat o data si nu am gasit).