Bebe 2 =motiv de divort??

n/a spune:

Intrebare.... Si merge? Casnicia? Daca nu, inseamna ca undeva este o problema. Cauta sa vezi unde e problema, unde nu v-ati inteles, unde s-a format bresa, sau de ce si daca se poate repara ceva. Discutati. Cred ca pana la o anumita limita se poate discuta pe fata despre anumite lucruri. Comunicarea este buna... cateodata, pentru exista cazuri cand unele lucruri raman mai bine nespuse pentru ca prin comunicare se poate produce foarte mult rau. Exista adevaruri care dor. Nu intotdeauna clarificarea unor aspecte poate construi.... cateodata darama, asa ca maaaaaaaaare grija la cum pui problema in discutie si daca esti gata sa auzi cu adevarat ce are sotul tau sa-ti spuna. S-ar putea sa nu-ti placa ce auzi sau concluziile in cazul unor discutii sa fie negative. Esti pregatita sa clarifici lucrurile? Esti sigura ca vrei sa te desparti daca se confirma ceea ce acum doar intuiesti? Daca nu... la ce bun atata zarva? Este decizia de a clarifica lucrurile ok pentru fata sau se rasfrange in mod total negativ asupra ei?
Eu sunt de parere ca esti pe un teren minat. Lucrurile sunt consumate, iar timpul care s-a scurs... Poate trebuia sa aveti discutiile astea cu mult timp in urma, acum diind cam tarziu sa te intorci la rascrucile de drum din viata ta, cand hotararile au fost luate. Discutiile trebuiau purtate atunci, inainte de marile decizii, nu acum cand s-au consumat niste lucruri. Sper sa ma insel.

n/a spune:

Cu riscul ca te superi pe mine rau de tot, vreau sa te intreb ceva. Este posibil ca sotul tau sa nu fi oficiat casnicia voastra religios tocami pentru ca relatia voastra nu este exact asa cum isi dorea el sa aiba o casnicie sau poate nu vroia o casnicie deloc, poate ca ideea de casnicie il sperie de moarte, o repugna pur si simplu? Este posibil ca el sa te iubeasca totusi, in ciuda acestui aspect, iar pentru ca nu a avut o alta alternativa mai buna si probabil pentru ca vede ca esti fata buna si ca il iubesti, sa nu fi stiut nici el ce sa faca si ca atare a ramas in relatia voastra. Anii au trecut, s-a atasat doarte tare de tine si a lasat-o asa, resemnandu-se si facand eforturi sa ramana in relatia voastra, a aparut fata ca era si el constient ca nu-ti poate nega ceva atat de normal, maternitatea, dar atat a putut da el. Mai departe, asta e limita si faptul ca tu vrei si mai mult nu face decat sa il scoata pe el din confortul care l-a motivat sa pastreze aceasta relatie cu tine, desi nu e cea ideala. Se poate adauga si simtul responsabilitatii vis-a-vis de faptul ca vrand nevrand ti-a incurcat viata si vrea sa minimalizeze consecintele faptului ca a tolerat relatia cu tine desi nu asta era ceea ce vroia el. Sunt multe persoane care nu stiu exact ce vor si din cauza ca sunt nehotarati lasa sa se intample acel ceva-ul din viata lor ca vad ca este acceptabil, pana se infunda in acel ceva si nu mai poate iesi decat printr-un mare rau. Si prefera sa isi faca viata suportaila, obligandu-te pe tine sa renunti si tu la randul tau la ceva care iti doresti dar care ii lezeaza lui interesele.

Interesul lui clar nu a fost sa te ia de nevasta si sa aveti copii, el stie de ce, dar este si foarte clar ca nu a vrut sa te piarda nici pe tine, iar el stie de ce. El a ales o situatie de compromis in care a zis, decat sa o pierd ii fac copil, ca altfel ma va parasi si dupa un timp se decide sa te ia si de nevasta. Dupa cate vad eu, el a facut cam ce ai vrut tu, dar doar pana la jumatate, sa-ti arate ca ti-a facut copil dar el nu l-a vrut, te-a luat de nevasta da nu si religios pentru ca nu asta este ceea ce si-a dorit el de la viata.

E posibil sa fie asa? Si daca e asa? Poate el asteapta sa intelegi ca asta e maximul pana la care el face compromis pentru a pastra aceasta relatie. Faptul ca nu este onorabil ca el nu a vrut casnicie si copiii, cred ca este onorabil ca a facut compromisul si asta spune doar un lucru.... ca s-a straduit. De ce? Poate te iubeste sau poate pur si simplu are nevoie de tine.

Sotul meu este cu o tipa acum si el stie de ce, e cu ea angrenat intr-o relatie de ceva timp. El si-a exprimat fata de mine doua idei simple. "Daca vrea copil sa-si faca" si "eu i-am spus foarte clar ca de insurat nu ma mai insor". Ea spera si ex mi-a spus ca ea face presiuni sa il faca sa o ia de nevasta, desi el i-a spus ei foarte clar cum sta treaba. Sunt sigura ca ea nu are urechi sa auda si va spera in continuare, pana cand ori il va parasi pentru ca el nu-i da ceea ce ea cere, ori ii va face un copil si o va lua de nevasta ca sa nu o piarda. Pana atunci timpul trece si nici unul nu intelege ca cel mai corect ar fi ca el sa-si gaseasca pe cineva care nu vrea copii sau nu poate face si nu vrea casnicie, iar ea sa-si caute pe unul care sa vrea casnicie si copil. Dar, cum viata nu este numai alb si negru, ei sunt impreuna, ea motivata de speranta, el fericit ca are cui sa apartina, sa nu fie singur. Fiecare profita de celalalt intr-o oarecare masura in functie de nevoile sale. Totul se reduce pana la urma la o forma sau alta de egoism.
Unii sunt mai dintr-o bucata si iau de la viata ce vor, constienti fiind de deciziile luate, individualisti feroce
Altii investesc, cica motivati de altruismm dragoste, afectiune, speranta, intelegere, rabdare, tot pentru ca stiu ce vor, in scopul de a primi inapoi.
Altii doar iau ce vor fara sa le pese de cei de la care iau cu singurul scop de a profita unilateral de ce au nevoie.

Dar in esenta toti facem acelasi lucru... ne acoperim niste nevoi cu ajutorul partenerului (partenerilor) de viata.

Ca o conluzie. Nu ce vrem ne face rai, ci modalitatea prin care obtinem ce vrem.

Si cu asta cred ca o sa inchei.

Victoria_mami spune:

Mie amandoua situatiile imi par enorm de egoiste:

1. Sa faci un copil fara a tine cont de dorinta tatalui, e un gest foarte egoist! E si el om, dorinta sufletului lui conteaza, chiar daca nu e aceeasi cu a ta. Ca mai apoi sa mai ai su tipeul sa ii ceri pensie alimentara! Aici eu clar, sunt de acord cu 'tu l-ai vrut, tu sa-l intretii'. Adica, daca omul spune clar ca el nu vrea copil si TU decizi sa-l faci impotriva lui, atunci sa fii sigura ca-l poti creste fara tata. Asta in cazul in care el hotareste sa nu fiti impreuna si sa nu faca parte din viata vostra.

2. Un barbat care ii neaga maternitatea unei femei, la fel, denota enorm de mult egoism.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

baicualina spune:

ok!

am inteles!
acum imi trebuie timp sa pot sa le rontai in voie'toate sfaturile si ideile ce le am in urma a tot ce am citit) si sper sa gasesc timp si momentul bun sa pot discuta cu el!

pentru ca asa cum am facut si cand s-a hotarat sa ne casatorim legal
vroiam sa clarific situatia!nu neaparat sa-l fac sa ma "ia" nu mi-e frica sa-mi cresc copila singura!

dar pana atunci .....mai e!

va ma scriu ce si cum

Oricum multumesc pentru tot!
Alina

Dahriana spune:

Eu cred ca voi 2 sunteti extrem de diferiti .

In primii ani impreuna , daca ai vazut ca nu e genul de barbat care sa vrea copii , nu te-ai gandit cum o sa fie cand tu o sa-i vrei si el nu?!

Mie imi e clar ca , un barbat care nu vrea copii niciodata nu are ce cauta langa mine , la fel ca un barbat care nu suporta animalele , pt ca va trebui sa-mi accepte meseria si nu vreau sa o faca printr-un efort major , mai ales ca eu intotdeauna am avut un animal in casa , ceea ce , nu e ok pt toti oamenii .


Cred ca , alegem oamenii dupa criterii , oricat de indragostiti am fii , dar sunt diferente majore intre noi , mai bine spunem pas.


E doar parerea mea ...


Iar referitor la copii , trebuie facuti obligatoriu cu acordul tatalui .
Eu nu concep sa fac un copil doar pt ca eu il vreau , sau sa il fraieresc sa ma lase gravida , chiar daca pe urma il cresc singura, sau mai rau sa-l oblig sa o faca de dragul meu.

As schimba barbatul , cu unul care chiar vreau o familie , nu doar o sotie ..nici aia complet...

..Dahri...

n/a spune:

Si ce faci dahriana cand esti cu un barbat care este de acord sa faci un copil cu el si dupa ce il concepi se razgandeste? Apoi sa nu te piarda se razgandeste iar, te casatoresti cu el si o tine langa cu ba vreau copil ba nu vreau dupa cum se trezeste dimineata? Ce faci cand te mai lasa el de doua ori gravida in timpul casatoriei ca ba vrea ba se razgandeste (pierzi sarcinile), apoi nu vrea in ruptul capului sa iei anticonceptionale ca "daca nu mai faci copii!!!!", ca poate se hotareste si-si ia inima in dinti si te roaga sa mai incerci si a treia oara? Ce faci cand te lasa gravida cand tu tocmai te hotaresti sa rupi matza in doua? Iti omori copilul in tine ca e el tampit si azi vrea familie si te ia in brate si te iubeste si maine (nu maine efectiv, dupa vreo cateva luni) te injura si zice ca nici nu vrea sa auda de alt copil?

Lucrurile pentru mine nu au fost atat de alb si negru. Casatoria mergea inainte, anii treceau, primul copil se marea, cerea un frate tot timpul, eu imi mi doream un copil, oricum greul era pe mine... iar eu am stiut ce am vrut. Intre a-mi irosi viata cu un tip care habar nu avea ce vrea de la viata, a vreoia sa fie fericit in familie, ba vroia sa-si traiasca tineretea ca single, ba vroia sa fie cu copii, ba vroia sa fie fara copii, practic omu asta nu a stiut niciodata ce vrea ca nu se simtea niciodata bine in pielea lui. daca mi-ar fi zis cum i-a spus actualei lui iubite ca nu vrea sa se insoare si nu vrea copii, atunci da domnule, as fi fost absurda sa raman cu el si sa fac copii cu el. Aveam optiunea sa nu ma complic cu unul ca el sis a imi vad de viata sa fac eu ce vreau cu cine vreau, da cand te bagi in viata mea stiind ca vreau familie si copii si cand ii faci strambi din nas.... apai mi-e mila de tine, dar mai mila mi-e de mine. Unele lucruri in viata nu se rezuma la altruismul si corectitudinea fata de partener. Daca ai fata de cine sa fi corect da... e normal sa ti cont de barbatul cu care faci copil, da cand el e aburit si nu tine cont de tine dar totusi iti incurca viata.... ma pardon.

mariuca-sara spune:

Noideea,tu ai luat raspunsul Dahrianei mult prea personal iar postarea ta este un fel de justificare,nu mai incerca sa ii faci pe ceilalti sa iti inteleaga alegerea,a fost alegerea ta si gata.Noideea,eu ti-am citit povestea ta toata,deschideam forumul doar sa vad ce mai faci si, sincer, te-am admirat pentru curajul tau de a avea al doilea copil,eu sigur in situatia ta nu as fi fost capabila sa iau o asa hotarare.Noideea,parerea unui barbat conteaza,indiferent de felul lui de a fi,si nu numai parerea,are si dreptul sa decida cand sa devina tata.Iar eu personal cred ca mai conteaza si copilul,cand creste ideal ar fi sa auda ca a fost dorit de ambii parinti.Pentru copil este mai putin important cine si-a asumat responsabilitatile si cine nu dar sigur conteaza cum a venit pe lume.Cel putin asa este in cazul meu,fata mea a inteles situatia,de ce m-am despartit de tatal ei si restul dar mereu a fost curioasa de cum ne-am intalnit,ce am simtit atunci si de tot ce a fost pana in momentul despartiri.Nu vreau sa fiu rea dar nu totul se invarte in jurul tau,nu totul trebuie sa fie cum vrei sau crezi tu,nu mai despica firul intr-o mie,cateodata chiar nu putem schimba ceva sau pe cineva .

Dahriana spune:

noideea , ce fac cu un barbat care ia decizii dupa cum e vremea afara ?

Renunt la el . Si in primul rand nu ma marit cu unul pe care il vad atat de nehotarat !

Nu as putea sta un om care sa isi schimbe ideile in fiecare zi , care sa ma lase gravida ( nu vad cum vine asta ...Teoretic copii se fac cu cap ..asta cu m-a lasat gravida era acum zeci de ani cand metodele de contraceptie nu erau atat de cunoscute si folosite) , un barbat care sa nu stie ce vrea de la mine , de la el , de o familie.

Eu cu asa om nu m-as casatori , orice sentimente as nutrii pt el.

Si eu am avut greselile mele in trecut si eu am fost fraiera in trecut , dar am invatat mult din fiecare etapa a vietii si cel mai important atunci cand dai cu capul , invata sa nu dai si a doua oara in acelasi loc!

..Dahri...

baicualina spune:

Fetelor, buna dimineatza!

Am incercat sa abordez subiectul( am gasit un moment prielnic copilul nu era acasa, noi relaxati) si stiti ce mi-a spus?!
ca el nu vrea sa ne despartim! dar ca nici nu renunta la ideea lui de a nu mai avea si al doilea copil!
si atunci si eu i-am spus acelasi lucru....ca nu renunt la ideea mea!
si el mi-a zis ca daca asa vrei tu....cum adik???ca nu inteleg?
de ce ar trebui sa renunt eu? ca sunt mai mica si .....???


iar cu cununia religioasa nu se poate acum pentru ca anul trecut s-a dus la Domnul tatal lui...Dumnezeu sa-l odihneasca!
deci ar trebui sa asteptam ....


si mie-mi trec anii...fii-mea face 6 ani in Septembrie...

Alina

n/a spune:

"ca el nu vrea sa ne despartim! dar ca nici nu renunta la ideea lui de a nu mai avea si al doilea copil!

si mie-mi trec anii...fii-mea face 6 ani in Septembrie..."


Exact!!!! Si cum impaci acestea doua? In sufletul tau? E naspa. Si sentimentul ala de neputinta si de necesitate de a renunta la visele tale mi se pare oribil. Oare merita? Astea sunt exact intrebarile care te vor urmarii toata viata ta de aici inainte. E un regret pe care nu ti-l poate sterge nimeni. Dar daca tu crezi ca se merita sa renunti la visele tale pentru cei dragi tie, daca cei dragi tie au mult mai mult de suferit de pe urma unei decizii contrare, sau daca nu, atunci nu-ti ramane decat sa te resemnezi, dar sa o faci cu sufletul impacat.

Uite cum mi-am asumat eu decizia in directia total opusa tie. Eu sunt impacata cu decizia mea si nimeni si nimik nu ma poate convinge ca am gresit. Numai asa poti sa traiesti fara regrete.

Asuma-ti decizia oricare ar fi ea si impaca-te cu ea. Numai asa poti rezolva totalmente conflictul tau interior. CRED EU. E foarte posibil sa ma insel.