Puiuti de Randunici 2008! (476)-INGERASULUI ILINCA

raluca2107 spune:

Uitasem de preocuparile extra.... Eu pe Briana am lasat-o sa incerce tot ce a vrut si cu timpul a selectat singura unde vrea sa ramana. Acum din cauza scolii nu poate avea mai mult de o activitate pe zi, dar pentru mine e destul si atat pentru ca tot programul meu de dupa serviciu e in functie de programul ei. Merg la sala intre ora ei de engleza si ora de dansuri, merg la cumparaturi in ora de pictura si tot asa... Nu vreau sa ma gandesc cum va fi viata mea dupa ce incepe si Sabin gradinita si alte activitati, dar cumva ne vom descurca, dar mai ales cumva va trebui sa am si eu o viata pe langa ei.
Nu credeam ca voi spune ultimele randuri, dar mai nou ma "recreez" la psiholog de 2 ori pe saptamana ca sa ma pot urca in avion. In avion nu stiu daca voi putea sa ma urc (desi am deja bilet), dar macar m-a convins sa merg la sala si sa am ceea ce tocmai discutam "viata mea".

clauclau spune:

Ursuleata, l-as lasa pe Albert acasa cu mama, el acum nu are ce gusta din ce vreti voi sa vizitati si o sa fie super sa fiti doar cu Vlad care e maricel si o sa-i placa deja prin diverse locuri. Desi stiu ca o sa va fie crunt de dor de Albert dar ar fi mai bine pentru toti. Stiu ca-i usor de zis si greu de facut...Dar cum ai zis si tu, raspunsul este la tine.

Apropo de admiratia copiilor fata de mamici, m-a surprins Razvi foarte, foarte tare cand mi-a zis acum vreo 2 saptamani ca arat de 17 ani !!!! Chiar l-am intrebat ce vrea sa-mi zica si mi-a repetat: serios mami, arati ca o fata de 17 ani!!! Nu mi-a venit sa cred efectiv, va dati seama, cred ca am si rosit , i-am zis imediat lui Paul ce mi-a zis fi-su!

raluca2107 spune:

Alina, daca te consoleaza cu ceva eu voi pleca 3 saptamani numai cu Briana si Sabin va ramane acasa. Stiu ce e in sufletul tau ca ma lupt si eu cu asta de o luna, dar nu cred ca pentru el ar fi confortabil drumul, si nici voi nu ati simti nimic din vacanta. Pe de alta parte merita si Vlad sa fie in centrul atentiei iar si sa se bucure de voi mai mult. Asa am hotarat si noi sa mergem doar cu Briana pentru ca intr-un fel am cam neglijat-o in ultimul timp in favoarea lui Sabin.

deeapui spune:

Ursu..eu una clar te-as sfatui sa-l lasi acasa. Daca il iei nu va simtiti bine nici voi ca tre sa stati dupa programul lui, nici el fiindca ii schimbi programul si locul, si oricum nu va aprecia mare lucru. Parerea mea

deeapui spune:

Raluca..felicitari pentru mersul la terapie . Si eu sunt clienta in continuare, si pot spune ca ma ajuta si-mi face foarte foarte bine!!!

ramo_cata spune:

ursuletule sincer nu prea stiu ce as face in locul tau...dar pentru a te linisti,a te simti bine,a te relaxa cel mai bine ar fi sa-l lasi acasa,mai ales ca-l lasi cu mama ta in care cred ca ai mare incredere...

cami33 spune:

Ralu, ia-ma si pe mine la psiholog, ca si eu trebuie sa ma urc in avion in aprilie si mor de frica numai la gandul asta (desi am mai calatorit cu avionul)

Amina_Marina spune:

Foarte adevarat!
Clau, aia e invidioasa pe tine, plus ca habar n-are de viata si se inseamna sa fii femeie.
Aici e foarte important acest lucru, o veche vorba din batrani spune ca, mamica , in afara de faptul ca e mama e si oglinda copiilor.

gudinde spune:

Raluca,

Despre alegerile personale, despre ce e important pentru fiecare dintre noi, ce ne dorim, ce ne face fericiti, ce se asteapta de la noi, cum definim noi succesul etc. se pot scrie carti, da doctorate si sustine emisiuni intregi.
Este clar ca ceea ce petru unul este succes, pentru altul e esec sau plafonare.
Sa nu te superi dar cred ca punctul pe I in cazul tau si sursa framantarilor tale, a discrepantei intre ceea ce tu iti doresti si ceea ce cred ca simti ca se asteapta este pus mai sus cu bold si in rosu. Si de aici poate porni o foarte lunga discutie, pentru ca eu cred ca nu este cariera singurul aspect la care exista acest gen de intrebare/framantare.
E o teorie mai ampla, pe care daca vrei o putem discuta off-line.

In ceea ce priveste viata acelor femei de succes, de cariera, apreciate, admirate si invidiate care de fapt nu au dectat un mare gol in suflet si le asteapta o casa goala ... de ce nu se schimba?
Sunt multi factori. Pot fi obisnuinta, adrenalina, banii, teama de esec, de a cadea de pe piedestalul construit de gura lumii si asteptarile societatii de care ai vorbit, dar mai e un aspect extrem de important: schimbarea (pe care multe cred ca si-o doresc) e grea si presupune riscuri.
Sti, exista un concept care mie-mi place mult: povara melcului. In casuta aia se incorporeaza tot: protectia, valorile, credintele, asteptarile ... e casuta care ne protejeaza, in care ne refugiem, dar in acelasi timp e cea pe care trebuie s-o caram in permananta cu noi si uneori ne limiteaza.
Melcii, cand acea cochilie devine prea fragila, prea rigida, neincapatoare sau pur si simplu nu-si mai poate face treaba corespunzator, o abandoneaza, devin limacsi in cautarea unei case noi. La oameni frica de a deveni un limax este mare. Frica de a fi fara adapost, fara putere, vulnerabil, de a nu mai gasi alta casa sau poate una mai rea decat cea pe care am abandonat-o. E greu, foarte greu acest drum in care lasi in spate mult sau tot din ce ai construit, lasi valorile si credintele care ti-au fost de mult inoculate, care fac parte integranta a cercului tau de prieteni si pornesti despuiat sufleteste in cautarea a noi valori, a unei alte vieti, a unui alt mediu, in care sa-ti regasesti fericirea, implinirea si cand deschizi usa sa nu te astepte doar 4 pereti. E foarte greu si pentru ca nimeni nu-ti poate oferi garantii. Poate fi un drum catre fericire sau unul in care nu vei gasi chiar ce cautai.

VALENTINA C spune:

Sunt in trend: fusei la psiholog de dimineata sa-mi zica ce sa fac cand Matei il chinuie pe Luc. Raspunsul: valorizarea lui Matei tot timpul cat e acasa. Usor de zis, greu de facut tot timpul