irascibilitate crescuta la 3,5 ani

Am tot sperat sa nu ajung sa scriu aici niciodata vreun subiect ci doar sa citesc. Si totusi poate era mai bine sa o fi facut mai repede.
Am doua fetite de 3 ani si jumatate. Complet deferite: una mai zvapaiata, mai baietoasa, mai putin finuta si foarte rezistenta fizic si psihic. Un copil echilibrat, cu care se poate comunica si colabora aproape perfect. Atat cat iti permite varsta.

Cealalta (subiectul problema in cauza) mai sensibila la frumos, iubitoare de plante, flori, animale, mult mai delicata in tot ceea ce face, un suflet mult mai fragil decat prima. ei cu aceasta din urma, de vreo cateva luni am inceput sa am probleme dpdv al comportamentului ei. Totul s-a accentuat in ultimele 2 saptamani.
copilul acesta se trezeste vesel dimineata si oricat de bune ar fi toate, oricat de perfect, in maxim 2 ore incepe sa isi caute motive de tristete si suparare, incepe sa se smiorcaie din orice, sa se lamenteze, sa isi manifeste nemultumirea in legatura cu ceva, chiar inventat de ea, ceva care de fapt nu exista si oricat as incerca sa rezolv problema, sa gasesc o alternativa, sa ii distrag atentia, sa ii ofer altceva pana rezolvam problema "fabricata" de fapt de ea, nu reusesc.
Zilnic, se ajunge la plansete, tavaleli pe jos, dat din picioare, lovit mobila, tremurat, tipat atat de tare incat mie imi vibreaza timpanele. face niste crize care o extenueaza si nu joaca teatru, chiar se consuma, o vad ca se congestioneaza la fata, ochii ii devin exoftalmici, privirea fixa si impietrita... uneori chiar ma sperie.
Daca incerc sa o linistesc atunci, nu reusesc decat sa maresc durata crizei. Uneori ii trecea daca o ignoram, destul de usor. Acum insa dureaza si 40 de minute. Azi a durat 40 de minute si cand am vazut ca nu se mai opreste am intervenit intr-un mod nu prea recomandat cred eu: i-am oferit repede ceva ce nu prea e pentru copii si stiam ca isi doreste, respectiv o lupa si i-am spus ca cu ea va putea explora lucruri mici.
Chiar nu stiu cum sa mai procedez cu ea, ca nu pot avea zilnic un as in maneca si in plus daca vede cealalta ca in urma unui astfel de circ primeste ceva atractiv va incepe si ea sa faca la fel.

alte manifestari aiurea: in ultima vreme cand vorbeste ori se smiorcaie ori tipa imperativ la noi, o loveste pe sora ei si pe tatal ei zilnic, fara nici un motiv, pur si simplu trece pe langa ei si ii loveste, se bucura (aparent) cand se intampla ceva rau, rade isteric cand eu o cert sau ii spun ca a gresit cu ceva. Atunci acel ras pare mai degraba o descarcare nervoasa decat un ras natural.
Nu mai coloreaza deloc. Inainte colora foarte frumos plansele cu desene conturate. Cu multe culori vii si nu folosea niciodata negrul pentru ca spunea ca nu este culoare, ca negrul este intunericul si ei nu-i place intunericul si fumul. Acum cand ii dau sa coloreze nu mai are rabdare, nu mai foloseste decat mov inchis, maro si negru si efectiv mazgaleste rapid desenul si spune ca l-a colorat, sa-i dau altul. Pe mine si asta ma pune pe ganduri. Plange noaptea, se trezeste urland efectiv si daca merg si o intreb de ce plange spune ca nu stie de ce. Intr-o noapte am auzit-o plangand si vorbind, dar nu am inteles nimic.

Cu copilul meu se intampla ceva si nu stiu cum sa o ajut. A devenit agresiva, rautacioasa, extrem de irascibila si nu stiu de ce. Daca nu ar fi putut vorbi as fi inteles ca e poate o frustrare dar ii tot spun sa vorbeasca daca o supara ceva si, rezolvam impreuna problema, dar degeaba. Se consuma mult, imi spune ca ea nu vrea sa planga, dar lacrimile ies singure, ca ea vrea sa fie buna, dar nu este. eu ii spun ca este buna si mama o iubeste si atunci cand este furioasa si face lucruri gresite si ca o rog sa discute cu mine calm orice fara sa mai tipe, ca uneori chiar nu o mai inteleg. Degeaba.
sper ca ati inteles ceva din mesajul meu haotic si ca imi puteti da ceva sfaturi, ca tare mi-e teama ca am sa depun eu armele, psihic vorbind.

accept92 spune:

E interesant ca in expunera problemei ai inceput cu enumerarea calitatilor celeilalte fetite.


Pentru ca pe mine smiorcaiala ma scoate din minti, am facut putina 'cercetare' pe googal despre ea, si m-a ajutat sa inteleg ca atunci cand copilul se smiorcaie, indiferent pe ce motiv, el de fapt spune 'am o stare generala proasta (fizica sau psihica), am nevoie de tine'. Motivul pentru care se smiorcaie este absolut neimportant in ecuatie. Atunci cand se smiorcaie cauta confirmari ca este iubit si ca parintele e disponibil. Motivul nu este o problema reala, odata rezolvata falsa problema va aparea alta si tot asa.


Nu vrea sa planga, lacrimile ies singure...ce discutii aveti si voi! Cam multa melodrama la numai 3 ani jumate.

Kariris spune:

accept ti se par discutii lipsite de importanta??? sa iti intrebi copilul de ce plange?? Ca la intrebarea mea de ce plange am primit acel raspuns. Nu stiu daca e chiar melodrama, dar da, la numai 3 ani jumate cand comportamentul copilului meu se schimba radical imi fac probleme si vreau sa cunosc cauza.
Sau ar trebui sa astept sa faca 18 ani sa imi spuna de ce pangea la 3 ani jumate?

Si nu am avut intentia de a expune calitatile celeilate fetite ci de a sublinia diferentele dintre cele doua personalitati, pentru ca apoi sa trec la subiectul in cauza.

Multumesc pentru interventie, dar pe mine nu smiorcaielile ma ingrijoreaza ci restul manifestarilor expuse de mine.

szivarvany spune:

Kari,
Giulia a avut o perioada in care plangea din orice, de fapt erau nervi intinsi la maxim si izbucnea din orice: daca perdeaua nu statea cum vroia ea, daca soarele stralucea sau nu, deci din orice.
Si o apuca plansul si nu se mai putea opri.
Stiu ca in acea perioada au trecut si alte mamici de la grupul de iulie-august prin asemenea clipe, poate e o perioada in care au prea multe simturi si nu se pot exprima verbal sau nu se pot analiza cum o facem noi, de exemplu.
Si-mi spunea ca ea efectiv nu se poate abtine sa nu planga si nu se poate opri, ca-i curg lacrimile si simte nevoia sa planga si trebuie sa le lase sa iasa. Exact asa s-a eprimat.
Mereu am incercat sa o linistesc, sa aflu cauza adevarata a plansetului - cel putin eu consideram ca sigur era ceva mai adanc desi avea absolut toata atentia mea - dar nu reusea sa-mi spuna decat ce o deranja atunci pe moment.
A fost o perioada si cum a venit, asa a trecut.
Si acum cateodata imi spunesa nu o chem pe nush`care prietena ca rade prea mult si ea e serioasa .

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Tala spune:

Kariris nu te supara asa, Accept a vrut sa spuna probabil ca degeaba intrebi un copil la varsta asta de ce plange pt ca NU STIE.
Dar cu siguranta are nevoie de ceva. Ori tu daca stai 40 de minute pana sa incerci sa o linistesti...
Nu vreau sa te acuz, greseli am facut si eu destule (si cu siguranta inca mai fac) insa ignorarea copilului chiar nu cred ca ajuta in nici o situatie.
3 ani si jumatate e o varsta grea (chiar daca nu pt toti copiii) si cred ca ai avea mai mult succes cu distragerea atentiei decat cu discutii (mai ales in care sa-i subliniezi ca da, face lucruri gresite).
Pune-ti imaginatia la lucru si pregateste totusi cate un 'as' pt astfel de situatii pana se raresc si dispar. Morala pastreaz-o pt mai tarziu.
La varsta asta copiii au probleme cu gestionarea sentimentelor si emotiilor si este de ajuns sa se impiedice ca sa degenereze in ce spui tu. Stai alaturi de ea, confirma-i ca o intelegi (chiar daca e mai dificil uneori) si ca o iubesti (ca pe celalalt copil cuminte care nu face greseli)

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

Kariris spune:

Daria, sper si eu sa fie doar o faza si sa treaca de la sine. Dar daca o face sa presupunem doar ca sa atraga atentia, desi si ea o are din plin, de ce plange si se agita noaptea in somn?
azi au fost cu mine la stomatolog si cand ne-am intors a facut cea mai urata criza de pana acum. Sotul meu s-a speriat realmente. Spunea sa o ducem la doctor. Daca nu ar sta aproape tot timpul cu mine as crede ca o streseaza cineva. Dar ele stau doar cu mine acasa si merg la gradi de anul acesta, dar au fost doar 3 zile dupa care 2 luni acasa si saptamana trecuta 4 zile dupa care s-au imbolnavit. Poate ca acolo s-a intamplat ceva care a speriat-o.

ladyJ spune:

Karisis, iti amintesti ca in ultimul timp sa o fi laudat pe celalalta fiica a voastra,ceva mai mult decat pe fetita..iubitoare de flori:))?(ca nu stiu cum o cheama)

Ce deosebiri exista intre relatia ta cu fetele si intre relatia tatalui cu fetele?orice amanunt e important.

Alizee spune:

Mai degraba asta. Trecerea din mediul securizat al familiei, unde li se acorda toata atentia, la viata de gradinita, unde este o educatoare la 10-20 de copii si nimeni nu are rabdare sau timp sa le dezmierde, duc la aceste iesiri nervoase. Unii copii fac fata emotional, altii nu. Suntem diferiti.
Daca gradinita are psiholog, apeleaza cu toata increderea la jutorul acestuia.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Kariris spune:

Aualeu Tala pai eu le iubesc pe amandoua si ele stiu asta! si celalalt copil nu e cuminte si face tampenii si greseli o groaza Ea este cea care nu poate sa treaca o zi fara sa faca o tampenie, un experiment dezastruos, fara sa enerveze si sicaneze pe cei din jur, sucita, geloasa, posesiva, doar.... ca cu ea te intelegi si poti coopera. Ea distruge, strica , face greseli cu sau fara intentie, ca orice copil de varsta ei dar e mult mai echilibrata si rezistenta.
Nu iti imagina ca atunci cand face crizele de care am vorbit,incep sa ii tin morala. Nu. Am incercat tot felul de moduri de rezolvari: am incercat sa o iau in brate sa o alin, sa o iubesc, sa o mangai si m-am ales doar cu tipete mai mari lovituri si durata mai mare a crizei. Am lasat-o in pace sa se desfasoare, dar sub supravegherea mea, spunandu-i ca dupa ce se linistete vom vorbi si asta a functionat cel mai bine, in sensul ca crizele incepeau din nimic, din senin si sfarseau la fel de brusc, destul de repede. Azi a durat 40 de minute pentru ca eram la volan (veneam de la stomatolog) si a trebuit si noi sa intram in casa sa ne dezbracam, etc.
Cam am cate un as in maneca de fiecare data, dar prefer ca acel as sa fie distragerea atentiei si reorientarea ei, dar morala nu pot sa o aman prea mult, aici cred ca gresesc.

Kariris spune:

ladyJ incerc sa raspund punctual:
nu am laudat-o mai mult pe cealalta (Karina) pentru ca ea e cea care face cele mai multe tampenii: trage fata de masa plina cu farfurii cu mancare, da drumul la hamsteri din cusca, o indeamna pe Iris (iubitoarea de flori) sa faca tot felul de tampenii doar ca sa vada daca pateste ceva o bate pe iris, o scoala noaptea la ora 3 si o trimite la noi in camera sa ne ceara sa deschidem televizorul,etc. doar ca ea e constanta in ceea ce face si nu are iesiri din acestea nervoase.

Deosebiri in relatia mea cu fetele: pe Karina o cert mult mai mult, pentru ca ea e cea care imi mananca nervii sistematic dar... se pare ca efectele se duc la Iris, in sensul ca pe Karina o lasa rece mustrarile mele dar pe Iris o afecteaza chiar daca nu ea este vizata.

Intre relatia tatalui cu fetele nu prea exista deosebiri in afara de faptul ca el are impresia ca o "persecut" pe Karina si ca ar trebui sa adopt aceeasi atitudine cu amandoua. Pai nu pot sa trec cu vederea toate tampeniile Karinei fara macar sa-i atrag atentia ca greseste doar pentru ca Iris e mai cuminte sau nu pot sa o pedepsesc/cert pe iris care nu a gresit cu nimic pentru ca a facut Karina o tampenie.

Gradinita: tura trecuta de 3 zile au plans pe rupte dupa mine. Acum dupa 2 luni le-am dus din nou. Mi-au promis ca nu vor mai plange. Totusi cand le iau imi spun ca le-au mai iesit ceva lacrimi. Pe Iris saptamana trecuta am luat-o acasa cu o zgarietura foarte adanca si mare pe gat (nu exagerez, dar cu greu cred ca a fost facuta de un copil), mi-a spus ca doamna educatoare a strans-o tare de obraji si i-a spus sa manance tot, iar bucatareasa le-a spus la amandoua ca mama i-a dat voie sa le bata daca nu sunt cuminti. Ce tampenie! Bineinteles ca le-am spus ca nu am dat voie nimanui sa le bata si ca nici nu le va bate nimeni si a doua zi am vorbit cu educatoarea si i-am spus ca daca nu ia masuri iese urat.
Totusi eu nu cred ca e de aici. O fi contribuit si asta dar nu e atat.

Alizee spune:

Fii convinsa ca exact asta este motivul schimbarii de comportament al fetitei tale.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.