Colectia de toamna-iarna 2005 (20)
Raspunsuri - Pagina 21
Bic spune:
wow, ce de vesti de viitori bebei pe aici.
Ce-as mai face si eu inca unul, acum in sfirsit l-am convins pe barbata-miu...
DAR, acum vreau sa ma concentrez pe serviciu o perioada, asa ca in urmatorul an, nici nu se pune problema.
Cit despre diferenta de virsta.... camelia nu-ti fa probleme. Parerea mea este ca tot ce este peste patru ani nici nu mai conteaza ca e oricum e ca si cind ai avea doi copii separat si poate ca e mai bine sa fie diferenta cit mai mare. Eu una an ajuns la concluzia ca daca nu am facut pina acum un al doilea copil sa fi fost apropiati de virsta si sa creasca impreuna, acum ori nu mai facem, ori facem mai incolo cind Sma o sa fie practic un partener la cresterea unui eventual al doilea copil si nu va intra in competitie directa cu el.
Dar, he-heee, la mine planul asta e cu bataie ffff lunga (asta in cazul in care nu vreau sa fac un copil si dupa aceea sa-l abandonez la daycare la 10 saptamini.)
lavi02 spune:
Biculet, eu zic ca e bun planul tau. Tu ai stat ceva cu Sma acasa si ai avut neimplinirea cu serviciul, acum daca tot ai inceput serviciul e bine sa continui un pic si mai apoi sa-ti iei o binemeritata pauza pt bb.
Cam asa am facut si eu, cand am nascut-o pe Silvia eram proaspata absolventa de facultate, servici ioc, am stat cu ea 7 luni apoi am inceput masterul si serviciul la facultate, in conditiile astea am nascut-o pe Nati, dupa ce a crescut un pic mi-am schimbat serviciul (ca ma simteam neimplinita in facultate), m-am stabilizat un pic aici si acu' am iar planuri de marire. A familiei.
Si asa zic si eu, 2 copii la diferenta mare e ca si cum ar fi 2 copii separati, ceea ce nu mi se pare neaparat rau, e si asta o varianta, cu frumusetea ei. Daca la noi va vrea sa vina un bb3 va fi la cel putin 6 ani diferenta de Nati.
Viata e frumoasa! (atata timp cat suntem sanatosi)
leea_cv spune:
Fetelor, mi-era dor de voi, insa preferam sa nu va mai scriu niciodata decat sa va scriu ce va scriu. Sunt iar sau in continuare la capatul puterilor. Sufletul meu e rupt e sfasiat sau nu mai este. Nu stiu. Am fost blestemata crunt candva si n-am sa mai ies niciodata la liman. Nu mai am lacrimi si nici viata nu mai am. Nu mai am nimic. E ca si cum plutesc intr-o gaura neagra si nimic, niciodata nu ma mai poate salva. Mai stiti voi cand va ziceam ca o sa petrecem sarbatorile impreuna. In sfarsit dupa 11 ani. Ca ne mutam impreuna, ca divorteaza...Nimic nu e asa. Am facut Craciunul impreuna cu ai mei si cu ai lui (mama si sora), la parintii mei, adica seara de 24 dec.Iar a doua zi s-a urcat in masina si a plecat in Austria cu ea si cu copilul lor, fara sa imi spuna nimic. Mi-a spus ulterior unde e si ca nu-i putea refuza copilului dorinta de a merge la schi si ca vine de rev inapoi. Dar...n-a putut sa vina fiindca ea l-a amenintat ca se arunca in prapastie si chiar ar fi disparut o vreme fara sa raspunda la telefon. Prin urmare nu a venit acasa. In tot timpul asta imi spunea cat de mult ma iubeste si cat sufera si ca se va intoarce si ne vom muta impreuna. El inca statea (sta) cu ei. Ca...ma rog, i-a fost mila de ea, care sufera, ca nu-i putea lasa in casa de cultura pe care o au - singuri- si la margine de localitate. Si toate s-au taraganat luni de zile. S-a intors in cele din urma, dupa revelion si a fost "socat" de faptul ca io eram suparata si nu i-am sarit suficient de sus in gat la revedere. El imi promisese mie ca divorteaza, ca ne casatorim, ca facem inca un copil - pt ca vrea sa recupereze ce a pierdut in sarcina cu Tudor, ca ne mutam impreuna. A trecut copilul pe numele lui ( asta e cea mai mare greseala pe care am facut-o). Si i-am zis ca nu vreau, in sala de judecata, ca pe copilul meu sa il cheme altfel decat pe mine. Si atunci mi-a promis ca ne casatorim. I-a promis lui T ca o face pe maica-sa mireasa. Iar eu am crezut totul. Ii spuneam ca nu vreau sa mai facem un copil pana nu ne mutam, pana nu se linistesc lucrurile. El : nuu, acum, da ce? nu ma mai iubesti? A facut scandalul de pe lume cand i-am zis ca am cumparat niste contraceptive locale. Si cine ghiceste? Da, sunt gravida. Am aflat in 24 decembrie, cand i-am si spus. In Austria fiind, a zis ca bebe ramane, ca revine de acolo si ne mutam. Pe dracu. Nu mai vrea nimic din toate astea. Si de la 5 sapt de sarcina il tot rog sa imi spuna ce face. Ramane cu ea si fac avort ori ramane cu noi si vom fi o familie. Nu mi-a spus nimic. Nu stie ce sa faca. Ea e bolnava, are ceva noduli pe corp si nu o poate parasi. Mie nu-mi poate spune sa fac avort. Am fost internata in spital cu iminenta de avort. Toti s-au chinuit sa imi pastreze mie sarcina. El nu ar parasi-o nici pe ea dar nici pe mine. Eu cum sa cresc 2 copii singura? E un mincinos si un las. E oripilat de faptul ca am putut sa-l categorisesc asa si cica, se teme ca n-am putea convietui, ca io as fi agresiva. Ok, da de ce acum. De ce am mai facut un copil.Eu intra-adevar am fost agresiva, in limbaj. Ca nu mai stiam ce sa fac. Sunt un om ca mort. Si disperat. Ieri m-am urcat in autocar sa plec la Cluj ca sa fac avort. Aici mi-ar fi rusine. Mi-a trimis mesaj sa nu plec, sa cobor ca luni ne mutam impreuna.A fost ieri la mine, totul a fost ok. Azi m-a sunat ca nu poate sa o paraseasca pt ca-i bolnava. I-au venit ei rezultatele de la biopsie. Nu stie care-i rezultatul, dar stie ca e grav, iar luni va pleca cu ea prin spitale. Iar eu sa fac "cum cred". Ce sa fac? Am 12 saptamani. M-a tot amanat si deja e groaznic de tarziu pt avort. Si eu l-as vrea pe cel mic. Si Tudor la Fel. Dar cine ma ajuta. Ai meu nu stiu cat o mai duc. Sfatuti-ma va rog ce sa fac, ca imi pierd mintile. Imi vine sa ma arunc de la etaj. Cu serviciul acum stau f prost. Mi-au redus mult programul si de asemenea salariul. Nu ma descurc din banii de acolo. M-am uitat pe net la filmulete despre avorturi. E crima. Dumnezeule, cum ii ciopartesc pe sarmanii copilasi. Ma doare groaznic sufletul. Nu mai am nicio speranta de niciun fel.Eram hotarata ieri sa ma duc la Cluj si sa termin cu el pentru totdeauna. Am fost la o baba de-asta de ghiceste in carti. Nu m-a interesat asta in veci, dar acum de disperare am ajuns si acolo. Bineinteles ca mi-a zis ca s-or facut vraji, dar ca totul va fi bine intr-o zi si-om fi fericiti. Da parca pot sa cred? Desi asta e ceea ce vreau sa cred.
Va rog, ce sa mai fac? Cum sa mai fac? Daca ea e intr-adevar asa bolnava, pot sa inteleg ca nu o poate lasa de izbeliste. Dar cat Pana cand? Cu mine cum ramane?
Eventual cine deschide urmatorul subiect, sa imi puna postarea si acolo. Tineti-mi pumnii sa nu o iau razna.Ca asta simt ca ma paste.
camelia_daniela spune:
Leea draga 
Incerc eu sa schimb subiectul...
Cami & Alexandra Daria 
(02.01.2006)
Cresc si iar cresc ... !
“The child must know that he is a miracle, that since the beginning of the world there hasn't been, and until the end of the world there will not be, another child like him.” (Pablo Casals)
Pixy's Style - BIJUTERICILE MELE ...
Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata!
lavi02 spune:
Of, Leea 
!!! 
Complicata situatie! Foarte nehotarat omul ala al tau.
12 saptamani e varsta limita pt avort legal.
Gandeste-te clar ce esti tu dispusa sufleteste: sa cresti inca un copil cu dragoste si cu atentie, sau sa faci avort.
anda77 spune:
leea, esti aproape varza. nu zic cu rautate, jur. dar e momentul pentru o trezire. tu doar te descarci aici pentru ca stiu sigur ca, oricare ar fi sfaturile noastre, oricum vei face cum deja te-ai hotarat, si inclin sa cred ca vei pastra copilul ca sa dansezi in nefericire for ever.
sa nu ma intelegi gresit. in locul tau, eu (dar vorbim de "eu", cu mintea mea si disponibilitatile mele) as pastra copilul, dar asta fiindca eu as pastra si copilul rezultat dintr-un viol. asa sunt eu. plus ca eu pot sa cresc copii singura. fiindca POT. nu ma miaun, nu chem niciun barbat in casa sa-l creasca cu mine (afara de cazul in care tine cu tot dinadinsul si primeste aprobarile mele:)), n-am facut asta si nici n-o s-o fac vreodata. daca mi se intampla vreun accident cu ochi, asta e. dar ma feresc.
as putea sa-ti inteleg totusi asteptarea, nehotararea, lipsa de viziune realista si hiperincrederea (nejustificata) in partener pana la mom in care ai aflat de sarcina 2 si el a inceput sa dea IAR din colt in colt. moment la care trebuia sa se faca lumina inaintea ochilor tai!
ce sa nu ma mai lungesc: afara de cazul in care esti innebunita dupa copiii, crezi ca faci fata sa cresti doua bucati singura si nu te mai intereseaza de tatal lor, fa avort MAINE. ma indoiesc ca esti in primul caz fiindca nu te vad prea puternica. Eu nu am o parere rea despre tine, dimpotriva, motivatiile nu le mai impartasesc p-aici ca nu asta conteaza. INSA, tu nu esti facuta pentru a creste singura 2 copii, in pace si liniste. o sa te milogesti de el, o sa astepti viata de apoi sa divorteze el, o sa-ti plangi destinul si altele, in loc sa-ti vezi de viata ta ca si-asa au trecut ceva ani frumosi in care el te-a implinit doar financiar cred, cel putin din relatarile tale. e momentul sa pui stop. speranta ca vei tine si copilul nr 2 si tatal lor se va culcusi in sufrageria ta pe vesnicie nu va face decat sa afecteze vietile celor doi minori in primul rand. si apoi a ta. te joci cu vietile altora fara sa te ajute niciun As personal. pacatul de a omori o viata e mare si eu il constientizez mai mult decat alte femei, insa pacatul de a da viata si de a chinui psihologic niste copii, fara sa-ti dai seama cat ii afecteaza devierile tale de coloana vertebrala, este mult mai mare. e suficient ca Tudor trece si va mai trece prin chestiuni nasoale din cauza situatiei incerte, nu chinui pe inca unul.
expresii de genul " i-a promis lui tudor c-o face pe mami mireasa" imi arata gradul de naivitate in care te afli. mai ai timp de poezie dupa atatia ani? te uiti in jur in ce situatie esti, dupa X ani? la tudor te uiti? ti-a evaluat vreun psiholog de copii echilibrul lui tudor? baga o telenovela, suspina pe 2 reviste "mireasa" si lasa sa-ti creasca burta pe principiul: vad eu ce fac...
o fi bine asa?
singurul motiv pentru care nichita este evaluat psihologic la foarte bine este pentru ca mi-am dat palme multe in oglinda. dar multe de tot. sa ma doara. si-mi dau in continuare, dar din motive diferite. acum nu-mi mai dau ca sa ma detasez de cineva incapacitat pentru una-alta, de mult timp e pe dos situatia, imi dau frecvent ca sa-mi tin limba si sa reusesc sa joc teatrul perfect in fata copilului meu. care crede ca tatal lui este personajul meu preferat:) si o sa imi mai dau pana o sa faca 18 ani. pana atunci n-o sa ma auda cu vreun cuvant urat la adresa lui ta-su. si sunt mandra de mine ca il mint! o mama trebuie sa faca orice pentru echilibrul copilului. si am reusit sa educ in 5 ani atat tatal cat si copilul pentru reducerea la minimum a situatiilor in care unul isi face sperante si tot ala e dezamagit.
tu esti foarte departe, din ce vad eu, de ipostaza in care musti din orice si suporti orice pentru copilul tau/copiii tai si nu te mai intereseaza de altcineva si nu e nimeni inaintea copilului tau/copiilor tai. mami vrea sa fie mireasa, nu? come on, trezeste-te din ameteaala asta, uite inelul, nu e inelul. nu asta e important pe lumea asta.